Scrisoare din Coventry, Anglia
Teodora mi-a trimis scrisoarea înainte de Sărbători. Am amânat însă să o public pentru că, de obicei, în perioada aia, blogurile nu sunt prioritatea nimănui și n-aș fi vrut ca povestea ei din Coventry să fie trecută cu vederea. Așa că, abia azi, la câteva săptămâni, va invit să citiți despre un locșor care din spusele Teodorei pare de poveste.
Dragă Andreea,
Am aproape două luni de când locuiesc în Coventry şi deja mă simt schimbată – în bine, zic eu. Nu ştiu dacă mediul britanic este de vină, dar ceva de aici îmi face sufletul să se modeleze şi să se transforme în frumos. E plăcut să vezi pretutindeni oameni care au timp să-ţi zâmbească, fără un motiv anume şi să ţi se adreseze mereu cu love, dear, sweetheart, chiar dacă, poate, nu ai nimerit în ziua lor cea mai bună.
Marea Britanie este rece doar la suprafaţă – contrar părerilor pe care le auzi înainte să ajungi aici. Rece poate descrie doar vremea, care şi ea, drăguţa, simte uneori nevoia să mai trimită soarele. Englezii nu sunt distanţi şi nici exagerat de politicoşi. Sunt extrem de calmi şi total lipsiţi de interes faţă de oamenii din jurul lor. Chiar mai mult, opus aşteptărilor noastre, au probleme serioase cu punctualitatea iar modul lor lent de a lucra îţi pot provoca adevărate dureri de cap.
Ştii cum se spune că româncele îşi acordă prea multă atenţie? Păi cred şi eu că putem părea exagerate, când vezi cât de neîngrijite sunt celelalte culturi, în special femeile britanice. Haine sport, lejere, părul prins în coadă, puţin machiaj sau uneori machiaj exagerat reprezintă conceptul lor de eleganţă. Mai mult, nepăsarea lor este foarte dăunătoare magazinelor de haine, care mereu arată ca după un război între pitici. Cât despre ţinute, oamenii de aici nu ţin cont de anotimpuri, îmbrăcându-se mereu foarte subţire. Îţi poţi imagina că străinii se deosebesc mai ales prin ţinută, fiind înarmaţi pînă în dinţi cu haine groase.
În schimb, britanicii parcă ştiu să se bucure mai mult de sărbători. Încă de la începutul lunii noiembrie au dat startul pregătirilor pentru Crăciun, bucurându-se de decoraţiunile aşezate frumos în vitrine şi de reducerile pentru cadouri. Conversaţiile sunt mereu aceleaşi: “Hy, Ben! Are you alright?” “Yes, mate, I am doing some Christmas shopping”.
Deşi ciudat de devreme, a fost grozav să particip la ceremonia de aprindere a luminilor de Crăciun şi să cânt Jingle Bells, când afară încă se plimbau temperaturi de toamnă. Mai mult, îmi place tare la britanici faptul că nu sunt snobi: îi vezi mereu făcând cumpărături în magazine second-hand, participând la diverse talciocuri (car boot sau flea market) şi chiar donând lucruri personale pentru fonduri umanitare.
Oraşul Coventry doarme foarte puţin. Sunt puţine momentele în care oamenii nu umblă, nu se plimbă, nu caută. Peste tot în drumul meu găsesc trubaduri cu voci profunde, care adaugă o frumoasă coloană muzicală zilelor mele şi mă fac să mă simt personajul principal dintr-un film străin. În piaţa mare se întâmplă mereu câte un eveniment, unde inevitabil eşti atras să priveşti: târg de mâncare, spectacol de modă pentru copii, concerte, expoziţii, întâlniri cu diverse personaje sau diferite provocări pentru trecători.
După cum îţi poţi imagina, românii nu stau chiar pe roze aici. Nu avem drept de muncă, pentru că se pare că „uităm” să plecăm înapoi în ţara noastră. Dar lăsând la o parte dificultatea în a obţine acte, nu am avut deloc probleme din cauza naţionalităţii mele. Din contră, oamenii din jurul meu sunt din ce în ce mai curioşi să viziteze România şi să vadă fetele noastre :). Nu am reuşit să vorbesc engleză cu accent britanic încă, dar cel puţin am scăpat de acea influenţă rusească pe care o avem noi în vorbire şi pe care nu o înţeleg absolut deloc – limba română doar e limbă latină, nu?
Viaţa departe de casă nu e tocmai uşoară, dar e minunat când poţi să laşi dorul deoparte şi să te bucuri de tot ce te înconjoară. A face un master în Marea Britanie este un mare noroc, aşa că nu pot pierde timpul plângând după mama, nu?
Dacă ai drum prin Anglia, te aştept cu drag prin Coventry, să te servesc cu cele trei feluri de mâncare specifice lor: British breakfast, Jacket potato şi Fish and Chips, dar şi să-ţi prezint casa lui Shakespeare, care este foarte aproape de mine.
Te imbrăţişează cu drag şi accent britanic,
Teodora
Mulțumesc, Teodora, pentru că ai acceptat invitația mea și scuze pentru întârziere. 🙂
peste 5 ani va vedea totul atat de diferit. aceleasi stereotipuri. si ne intrebam de ce starini ne vad si pe noi la fel, in stereotipuri. oare cand putem evolua, sa trecem de stereotipuri? mai bine isi pune intrebari de ce femeile lor nu se aranjeaza sau umbla cu haine lejere. iar asta cu strainii sunt curiosi sa cunoasca fetele noastre ma face cu nervii. doar atat suntem in stare sa oferim. mai e un primar in constanta care tot timpul spune ca avem fete frumoase, putem face turism din asta. ca si cum fetele ar fi de vanzare. iar asta cu adresatul frumos e normal, asta invata din scoala. second hand, da atunci cand nu ai bani te imbraci de acolo.
cred ca strainii sunt curiosi sa ne cunoasca fetele pentru ca asta se promoveaza aici (poate si in strainatate). orice celebritate ne calca pragul, daca-i barbat, primul lucru pe care-l facem e sa ii punem niste fetite la dispozitie. asa s-a intamplat cu steven seagal, cu nicholas cage, cu michael bolton si cine stie cu cati altii. nu e vina Teodorei ca a observat asta.
iar adresatul frumos… o fi normal, dar nu si in Romania. de-asta romanii se mira cand vreo casierita le zambeste sau e amabila cu ei. eu merg la kaufland si dupa ce platesc, casierita ma intreaba sec, cu privirea in alta parte daca totul a fost ok in magazin. nu se uita la mine, nu zambeste, intreaba pentru ca asa au pus-o superiorii. in franta sau in germania (pe unde am fost eu) de fiecare data am fost tratata cu amabilitate si cu zambetul pe buze. asa ca afirmatia Teodorei mi se pare legitima.
la capitolul customer service stau foarte bine, ii stimez de-a dreptul.
de fiecare data cand am fost acolo mi-a placut cum am fost tratata!
ca turist vezi lucrurile altfel. din proprie experienta iti spun ca si in uk sunt caiserite care te intreba daca totul a fost ok doar ca formula de politete, ca asa au fost invatate. sa nu crezi ca englezii te intreaba ca le pasa. e pur si simplu o formula de politeite. iti spun asta dupa 5 ani de zile de stat aici.
Nici eu nu sunt turist aici 🙂 Nimanui nu ii pasa daca o fac din politete sau pentru ca ii intereseaza viata ta. Important e ca o fac. Nu vrem sa recunoastem, dar la noi in tara cei mai multi oameni cu care interactionezi sunt acri din proprie vointa pentru ca na, e vina clientilor pentru orice. De Craciun am stat 3 saptamani in tara si am gasit extrem de putine locuri lipsite de tensiune. Da, e adevarat, atitudinea provine din lipsuri si nevoi…
sincer, nu prea-mi pasa daca-mi zambesc din obligatie sau ca scrie in fisa postului, daca atunci in scurtul minut cat avem de interactionat, se poarta cu mine ca si cand as conta…
Am vrut sa precizez partea cu fetele pentru ca la inceput, atunci cand faceam cunostinta cu un barbat si aflau ca sunt din Romania, deja isi faceau planuri. Din pacate, cam acesta este primul gand al lor cand aud de romance 🙁
draga teodora am tensiunea 200 dupa ce am citit urmatoarea aberatie: “…când vezi cât de neîngrijite sunt celelalte culturi, în special femeile britanice. Haine sport, lejere, părul prins în coadă, puţin machiaj sau uneori machiaj exagerat reprezintă conceptul lor de eleganţă.”
Pentru tine faptul ca femeile care poarta haine sport si parul prins sunt neingijite? mai bine e la noi cu fust pana-n……. , cu tone de machiaj pe ochi si tocuri pana la cer?
am fost de n ori in anglia si mi-a placut mult felul cum se poarta,cum se imbraca, nu am vazut nicidecum femei neingrijite sau cum ai mai zis tu! este adevarat ca nu sunt asa elegante ca la noi dar in nicun caz neingijite!
nu vreau sa te supar si scuze daca am facut asta, dar cred ca ai exagerat!
Nu ma refer ca o femeie care poarta haine sport este neingrijita, ci pur si simplu acesta a fost prima impresia pe care mi-am facut-o cand am interactionat cu ele. Bineinteles, orice cultura are bune si rele, asa cum si noi avem romance si elegante si neingrijite. 🙂
Sa inteleg ca stai pe undeva pe langa Stratford-upon-Avon 🙂
Am fost si eu pe acolo si stiu ce zici! Am stat 3 luni in Anglia, am dorit sa raman dar m-am intors! iti dau dreptate cu tot ce zici!
Si vis-a-vis de haine, stilul femeilor si second hand e o diferenta mare de cultura! Ei nu cumpara din talciocuri fiindca nu au bani, le cumpara de acolo fiindca merg pe principiul “haina nu il face pe om”! Cum ai spus si tu, hainele in Anglia in general sunt simple, fara imprimeuri, fara cusaturi, culori pale, negru, gri etc! Ai vazut ca nici nu poarta tocuri? merg cu pantofii cu toc in plasa! la birouri fetele stau in balerini si toate au sub birou tocurile! Cand vine clientul tup pe ele! apoi trec inapoi la balerini! Nu-si chinuie picioarele, pt a da bine, pt eleganta si rafinament, sunt cuvinte straine multor englezoaice!
Ce-mi plac articolele astea :).
Cat despre aspect, eu le inteleg ca nu poarta tocuri si nici nu se fardeaza toata ziua, nu aspectul il face pe om (bine, de ingrijire consider ca e nevoie). Si app. de ce zice Alice mai sus, mie mi se pare super tare ca nu stau fetele non-stop pe tocuri, ci le folosesc cand au clienti. Nu e sanatos pentru spate sa stai incontinuu cocotata pe tocuri si comod nici atata nu e.
Uneori si mie mi se face dor de britaniciSI DE FISH AND CHIPS. Eu nu m-am putut obisnui cu viata fara orasul meu, fara prieteni, familie. Insa dupa doar 8 luni petrecute acolo m-am intors alt om si aici m-a lovit realitatea crunta. Suntem o natiune in mare parte plina de frustrati…Poate asta e si motivul pentru care nu reusim sa progresam…
Nici eu nu pot sa inteleg de ce ne suparam atunci cand cineva lauda o alta cultura. Mi s-a intamplat si pe blog. Poate realizam atunci ca mai avem multe de invatat?
Revin in Anglia mereu, cu mare, mare placere. O singura obiectie am, referitoare la ce ai spus despre stilul lor vestimentar. Englezoaicele se imbraca cel mai frumos dintre toate femeile din toate tarile pe care le-am vizitat pana acum. Fac niste combinatii uluitoare intre culori si modele de haine, care mie nici nu-mi trec prin cap, dar cand le vad la ele, sunt atat de interesante. Tinutele de zi sunt decente si lejere, si se imbraca casual, nu sport. Neglijenta de care vorbesti, nu este o neglijenta fata de aspectul lor fizic, este o nepasare fata de haine in sine. Poarta hainele cu relaxare, nu sunt coplesite de greutatea firmei lor, ca romancele. Acolo hainele se poarta un sezon si atat, si hainele sunt consumabile, nu investitii. In ce priveste second-handurile, da, britanicii nu ezita sa cumpere de la astfel de magazine, pentru ei lucrurile acelea sunt vintage. Sper sa deprinzi accentul British cat mai repede. Am un prieten care a reusit:) Eu ma straduiesc sa vorbesc engleza fara nici un fel de accent dar nu prea reusesc. Romana este o limba latina dar cu puternice influente slave, de aia vorbim ca rusii. Enjoy UK! 🙂
Absolut fascinantă Anglia, atâta istorie, atâta cultură şi civilizaţie grefate de-a lungul secolelor pe o insulă de o frumuseţe greu de imaginat fără să fii acolo. Şi nu ştiu cum sunt oamenii acolo dar clar trebuie să fie mai buni ca noi, care ne umplem singuri de energie negativă.
andreea sper sa nu renunti la aceasta serie de articole
draguta scrisoarea…spor la descoperit teodora
initial citisem “sper sa renunti” :)) si nu intelegeam ce te supara. am trimis mai multe mesaje cititoarelor din alte tari, dar am primit doar 3 texte. 🙂 o sa mai insist.
:)) se mai intampla
poate ai primit doar 3 texte fiindca sunt persoane care considera ca nu scriu “frumos”; au nevoie de incurajari
Imi place mult ideea acestor scrisori. Ma tot bate gandul sa le propun si eu prietenilor plecati din tara sa povesteasca despre ceea ce au gasit pe meleaguri straine. Daca tot mi-am facut blog dupa ce l-am descoperit pe al tau… :))
Da, limba romana e o limba latina dar cu mari, mari influente slavice, cred ca de acolo ni se trage noua accentul rusesc….de care si eu mult timp am incercat sa scap 🙂
Cea mai îmbucurătoare diferență între cele două țări, pentru mine, e legea împotriva fumatului în locuri publice care e în vigoare în Marea Britanie. Viața mea socială s-a îmbunătățit simțitor în cei 2 ani și jumătate în Londra în care n-am fost nevoită să mă gândesc cu dezgust, ori de câte ori ies într-un restaurant, pub sau club, că o să trebuiască să navighez printr-un fum gros ca ceața peste Loch Ness și că hainele pe care le port se vor împuți de parcă ar fi fost puse la afumat. În plus, am avut întotdeauna și niscaiva probleme respiratorii, agravate de fumul de țigară, amănunt de care nimeni în România nu se prea sinchisește când îți fumează în nas (“nu-ți convine? cară-te!”- de parcă nefumătorii ar trebui să-și petreacă viața singuri într-un beci).
Politețea lor obligatorie îți cam iese pe nas însă după o vreme. Când așteptam să obțin permisul de muncă (ceea ce a durat 9 luni, deși aveam toate actele în regulă) , parcă mi-aș fi dorit să se certe cineva cu mine și să mă trimită la dracu că îi sâcâi, în loc să mi se răspundă la fiecare solicitare cu un mesaj identic, politicos, standard.
Cât despre femeile lor neîngrijite, aș zice că nu e vorba de asta, ci pur și simplu că la ei ești mai liberă să te îmbraci cum vrei, îngrijit sau nu, în timp ce în România parcă toate femeile aspiră să arate la fel. Eu nu sunt o “girly girl”: nu dețin nici o pereche de pantofi cu toc înalt (și n-am purtat niciodată așa ceva), nu mă machiez și în general mă îmbrac cu ce găsesc comod și plăcut la atingere. În România, există mai mereu cineva (fie că-s rude și prieteni, fie că sunt simple cunoștințe cu tupeu) care să îmi dea sfaturi nesolicitate cum să procedez ca să fiu mai “feminină” și mai “sexy”. În Anglia, nu mi s-a întâmplat până acum.
Da, in Romania va fi mereu cineva care sa iti spuna imediat dupa ce va intalniti “mama ce ai slabit/ingrasat!”. Aici nu. Cand spun neingrijite, nu ma refer doar la imbracaminte, ma refer la faptul ca sunt nepensate, au parul gras, etc. 🙂
Frumoasa scrisoare! Si eu au am locuit cateva luni in Scotia insa m-am intors in Romania, UK-ul mi se pare foarte trist (din punctul meu de vedere), insa oamenii foarte prietenosi,respectuosi..nota 10. Vremea este teribila (ploua zilnic, innorat non-stop), mancarea groaznica (am slabit cateva kg bune): tot ce mancam avea acelasi gust de plastic si carton, mi-am cam distrus stomacul (doamne cat apreciez acum mancarica din Romania), si multe altele. Dar depinde foarte mult de tine ca persoana si cum privesti lucrurile, am o prietena foarte buna care locuieste in Londra de vreo 4 ani si e indragostita de aceasta tara. UK-ul cu siguranta nu este pentru mine, insa apreciez persoanele ce se straduiesc sa-si croiasca un viitor acolo.
Aaa…si apreciez faptul ca se pune accent pe inteligenta si nu pe cum arati si cum te imbraci. In Romania degeaba ai 3 facultati si stii 5 limbi straine ca daca ai 80 de kg ai putine sanse sa te angajezi undeva .
@nicole:punct ochit, punct lovit!!!!!!!!
ma refer la al doilea comentariu