Scrisoare din Coventry, Anglia

Teodora mi-a trimis scrisoarea înainte de Sărbători. Am amânat însă să o public pentru că, de obicei, în perioada aia, blogurile nu sunt prioritatea nimănui și n-aș fi vrut ca povestea ei din Coventry să fie trecută cu vederea. Așa că, abia azi, la câteva săptămâni, va invit să citiți despre un locșor care din spusele Teodorei pare de poveste.

Dragă Andreea,

Am aproape două luni de când locuiesc în Coventry şi deja mă simt schimbată – în bine, zic eu. Nu ştiu dacă mediul britanic este de vină, dar ceva de aici îmi face sufletul să se modeleze şi să se transforme în frumos. E plăcut să vezi pretutindeni oameni care au timp să-ţi zâmbească, fără un motiv anume şi să ţi se adreseze mereu cu love, dear, sweetheart, chiar dacă, poate, nu ai nimerit în ziua lor cea mai bună.

Anglia, orasul Coventry

Marea Britanie este rece doar la suprafaţă – contrar părerilor pe care le auzi înainte să ajungi aici. Rece poate descrie doar vremea, care şi ea, drăguţa, simte uneori nevoia să mai trimită soarele. Englezii nu sunt distanţi şi nici exagerat de politicoşi. Sunt extrem de calmi şi total lipsiţi de interes faţă de oamenii din jurul lor. Chiar mai mult, opus aşteptărilor noastre, au probleme serioase cu punctualitatea iar modul lor lent de a lucra îţi pot provoca adevărate dureri de cap.

Ştii cum se spune că româncele îşi acordă prea multă atenţie? Păi cred şi eu că putem părea exagerate, când vezi cât de neîngrijite sunt celelalte culturi, în special femeile britanice. Haine sport, lejere, părul prins în coadă, puţin machiaj sau uneori machiaj exagerat reprezintă conceptul lor de eleganţă. Mai mult, nepăsarea lor este foarte dăunătoare magazinelor de haine, care mereu arată ca după un război între pitici. Cât despre ţinute, oamenii de aici nu ţin cont de anotimpuri, îmbrăcându-se mereu foarte subţire. Îţi poţi imagina că străinii se deosebesc mai ales prin ţinută, fiind înarmaţi pînă în dinţi cu haine groase.

În schimb, britanicii parcă ştiu să se bucure mai mult de sărbători. Încă de la începutul lunii noiembrie au dat startul pregătirilor pentru Crăciun, bucurându-se de decoraţiunile aşezate frumos în vitrine şi de reducerile pentru cadouri. Conversaţiile sunt mereu aceleaşi: “Hy, Ben! Are you alright?” “Yes, mate, I am doing some Christmas shopping”.

Deşi ciudat de devreme, a fost grozav să particip la ceremonia de aprindere a luminilor de Crăciun şi să cânt Jingle Bells, când afară încă se plimbau temperaturi de toamnă. Mai mult, îmi place tare la britanici faptul că nu sunt snobi: îi vezi mereu făcând cumpărături în magazine second-hand, participând la diverse talciocuri (car boot sau flea market) şi chiar donând lucruri personale pentru fonduri umanitare.

Oraşul Coventry doarme foarte puţin. Sunt puţine momentele în care oamenii nu umblă, nu se plimbă, nu caută. Peste tot în drumul meu găsesc trubaduri cu voci profunde, care adaugă o frumoasă coloană muzicală zilelor mele şi mă fac să mă simt personajul principal dintr-un film străin. În piaţa mare se întâmplă mereu câte un eveniment, unde inevitabil eşti atras să priveşti: târg de mâncare, spectacol de modă pentru copii, concerte, expoziţii, întâlniri cu diverse personaje sau diferite provocări pentru trecători.

După cum îţi poţi imagina, românii nu stau chiar pe roze aici. Nu avem drept de muncă, pentru că se pare că „uităm” să plecăm înapoi în ţara noastră. Dar lăsând la o parte dificultatea în a obţine acte, nu am avut deloc probleme din cauza naţionalităţii mele. Din contră, oamenii din jurul meu sunt din ce în ce mai curioşi să viziteze România şi să vadă fetele noastre :). Nu am reuşit să vorbesc engleză cu accent britanic încă, dar cel puţin am scăpat de acea influenţă rusească pe care o avem noi în vorbire şi pe care nu o înţeleg absolut deloc – limba română doar e limbă latină, nu?

Viaţa departe de casă nu e tocmai uşoară, dar e minunat când poţi să laşi dorul deoparte şi să te bucuri de tot ce te înconjoară. A face un master în Marea Britanie este un mare noroc, aşa că nu pot pierde timpul plângând după mama, nu?

Dacă ai drum prin Anglia, te aştept cu drag prin Coventry, să te servesc cu cele trei feluri de mâncare specifice lor: British breakfast, Jacket potato şi Fish and Chips, dar şi să-ţi prezint casa lui Shakespeare, care este foarte aproape de mine.

Te imbrăţişează cu drag şi accent britanic,
Teodora

Mulțumesc, Teodora, pentru că ai acceptat invitația mea și scuze pentru întârziere. 🙂