Farmec si Jolidon, ambasadori ai Romaniei
Îmi revin destul de greu din experiența Cluj Brands Tour, dovadă că stau de azi de pe la prânz și tot îmi fac curaj să scriu despre Farmec și Jolidon. Mă iau cu una, cu alta și din când în când mai vizitez și pagina goală de Word că doară-doară îmi vin și cuvintele. Așa că m-am apucat de scris, să văd ce informații selectează memoria și ce-mi dictează amintirile.
Pentru că n-o pot lua decât în sens cronologic, am rămas cu povestea la părăsirea Primăriei Clujului și îmbarcarea către primul brand autohton de pe listă. Primul brand care își deschidea porțile pentru a doua oară bloggerilor care au venit să-i cunoască povestea și să o dea mai departe. Poate știți, poate nu, poate v-au indus în eroare toate articolele despre brandurile cosmetice despre care am mai scris, dar Farmec este prima mea alegere când vine vorba de creme și soluții cosmetice. Și nu numai, pentru că Farmec nu înseamnă doar frumusețe, ci și curățenie. V-am vorbit despre asta aici. Într-un articol viitor voi reveni la ideea de „Farmec ca primă alegere când vine vorba de cosmetice” pentru că în drum spre Cluj, am avut o discuție cu fetele pe care țin neapărat să o expun pe blog, pentru că face parte din „crezul” acestui spațiu în care mă desfășor. Dar să trecem mai departe.
Am ajuns la Farmec cu multă, multă curiozitate adunată în mine încă de când am fost la training-ul de la Sighișoara și alimentată mai apoi de prima ediție a Cluj Brands Tour și poveștile citite pe blogurile celor care fuseseră deja. Acum venise momentul să aflu și eu despre ce-i vorba. Odată ajunși în sala de primire, fetele și baieții s-au împărțit în două și fiecare a luat-o pe drumul lui. În timp ce noi, fetele am mers cu Alina în laboratorul de cercetare, băieții, însoțiți de Cristina, au făcut turul salilor de producție. Când a fost rândul nostru să facem turul, băieții ne-au luat locul în laborator. Dar să o luăm pe rând.
În laboratorul de cercetare ne aștepta dna Jofi, pe care abia așteptam să o revăd. Am regăsit-o neschimbată, la fel de pasionată și la fel de generoasă cu explicațiile și cu răspunsurile. Dacă anul trecut fetele și-au făcut propriile parfumuri, acum am avut posibilitatea să ne facem propriile lacuri de unghii. Știind că vizita la Farmec durează două ore și aveam o grămadă de chestii de văzut, eram sceptică în privința preparării lacului. Adică cum să prepari un lac de unghii în câteva minute? Nu se poate! Ba se poate. Pentru că ingredientele nu sunt multe și pentru o simplă joacă (sau demonstrație) nu trebuie să fii chimist expert ca să-ți iasă. Desigur, ce-am făcut noi e puțin diferit de cum se procedează în general pentru că noi n-am măsurat, n-am notat dozaje, n-am greșit și refăcut, n-am calculat. Pur și simplu ne-am jucat. Adică: am primit o bază, niște pigmenți, niște sidef-uri (care nu provin din scoici) niște pahare Berzelius, niște baghete și niște șervețele. Ni s-a spus să turnăm baza (cam 10 mg) în pahărele și apoi să adăugăm pigmenții pe care îi vrem noi. Să-i combinăm cum credem, să adăugăm sidef dacă vrem, să ne jucăm cu culorile și să experimentăm. Când vine vorba de culori, eu… nu strălucesc deloc. Ba dimpotrivă, sunt opacă rău. Nu mă pricep la ele, nu știu să le combin, nu știu să le asortez, deci nici prea multă inspirație n-am avut. M-am gândit să creez un roșu-tomată, un roșu unicat, cam ca albastrul de Voroneț :)) Numai că după ce-am combinat roșu, cu puțin galben și cu puțin alb, mi-a ieșit o culoare aproape identică cu una deja existentă în gama Farmec. :)) Eu i-am zis T by Tomy, din nou din lipsă de creativitate.
Celelalte fete au fost mai pricepute și au combinat niște culori tare frumoase. Nebuloasa și-a făcut un verde nebulos, Raluxa un albastru metalic, Zăineasca un verzuio-gălbui tare apreciat, Andreea un roșu elegant, Sigina un portocaliu (corai?) sidefat. Iată-le aici pe toate. Colecția Farmec by bloggers. 🙂
După ce ne-am distrat cu lacurile de unghii, ne-am luat la revedere de la dna Jofi și ne-am îndreptat către labirintul de producție. Mi-aș dori din suflet să pot reproduce tot ce ne-a spus doamna care ne-a însoțit și ne-a explicat, însă au fost atât de multe informații și atât de mulți termeni tehnici încât efectiv nu pot. Pot insă să vă spun despre rigurozitatea cu care se face totul. De când ajunge la serviciu, fiecare om din fabrică știe ce are de făcut și cu ce produse va lucra. Toată lumea are de completat foi, de predat situații, astfel încât, în caz de neregulă, problema poate fi depistată oricând și la orice oră. Orice eroare poate fi indreptată înainte de a ajunge produsul în cutia lui și mai apoi pe rafturile magazinelor. Există etichete pe tot ce înseamnă malaxor, mașină sau cuvă. Etichetele conțin toate informațiile de care au nevoie muncitorii, toate indicațiile muncii pe care trebuie să o facă: gradele la care trebuie amestecata compoziția, cantitatea, gradele la care trebuie să se răcească, timpul de amestecare, timpul de răcire, tot, tot, tot. Îmi închipui că e foarte greu să greșești, mai ales că totul e atât de bine programat. Dovadă că numărul erorilor e infim inspre inexistent. Un alt factor important și impresionant e curățenia. Cred că e suficient să vă spun că fabrica Famec e certificată GMP, la fel ca și fabricile producătoare de medicamente. Pereții sunt făcuți din materiale speciale, îmbinați în așa fel încât să nu patrundă nimic din afară, aerul e purificat pentru a nu contamina produsele, motiv pentru care cine intră în acele încăperi trebuie să aibă capul acoperit cu o bonetă, să poarte halat de unică folosință și cipici ca la muzeu. Muncitoarele nu intra în săli cu hainele de afară, dimpotrivă, se schimbă doar în halate și pantofi curați cu care pot intra în acel spațiu mai curat ca un spital. Cred că ați înțeles ideea, dar am insistat pentru că toată lumea trebuie să cunoască aceste condiții în care se lucrează la Farmec.
Ce mi-a plăcut mie cel mai mult din acest tur de producție a fost sala de ambalare. Aș fi putut sta acolo o zi întreagă și să mă uit la toate capacele cum se învârt și cum o iau cuminți unul câte unul către mașinăria care urma să le infileteze pe borcanele de cremă, să mă uit la presele care aplicau capișonul de folie metalică înainte să înfileteze capacele, să admir mașinăria care lipea capetele tuburilor de cremă de mâini și pe cea care umplea flacoanele cu săpun spumă. Mi-a mai plăcut și ce-am văzut pe chipurile acelor femei. De fapt nu mi-a plăcut, m-a emoționat atât de mult încât mi s-au umezit ochii când am ieșit de-acolo. Pe fețele muncitoarelor de la Farmec se vedea pasiunea, plăcerea de a lucra acolo, bucuria de a împărtăși cu noi puțin din Farmec – au fost foarte generoase cu explicațiile și ele – am văzut mândria de a face parte din acest brand românesc de valoare. M-au impresionat și m-au emoționat puternic.
Povestea Farmec s-a încheiat în sala de protocol unde ne-am primit cadourile: un Triumf foarte Universal, 2 tuburi de pasta de dinți și un săpun spumă. Mulțumesc, Farmec.
Ne-am suit în autobuzul pus la dispoziție de Primărie și ne-am dus la celălalt brand foarte așteptat: Jolidon, unde am fost întâmpinați de propria lor echipă de PR și marketing și de doamna directoare. Ni s-a povestit puțin de ce înseamnă Jolidon pentru România, de exporturile masive care se fac în toată lumea, de cât de dispuse sunt rusoaicele să dea sute de euro pe un sutien și despre greutățile pe care le-a întâmpinat fabrica din cauza crizei. „Dacă criza nu ne doboară, nu ne doboară nimic” acestea au fost cuvintele doamnei directoare și n-au sunat deloc a laudă, ci a optimism. La vizita de anul trecut, cei de la Jolidon au promis că până anul ăsta vor lansa un magazin online, ceea ce au și făcut. Eu am anunțat momentul pe Facebook, ocazie cu care am primit de la ei un minunat costum de baie. În curând magazinul va putea vinde și internațional, ceea ce va fi și mai rodnic pentru ei. În periplul nostru printre sutiene, cupe, chiloți, dantele și alte materiale, am văzut cutii care așteptau să plece în toate colțurile lumii: Moscova, Dubai, Santa Monica, dar și în orașe din țară.
La fel ca și la Farmec, am fost preluați de o tanti care ne-a plimbat prin toate secțiile fabricii. Am văzut cum se fac cupele de la sutiene, moment în care eu am descoperit cât de groși sunt bureții înainte de presare,
am fost în sala de croi și-am văzut cum se taie materialele înainte să plece mai departe la cusut,
am văzut rafturi întregi de materiale, elastice și alte accesorii necesare lenjeriei intime. Pe mine această vizită a fabricii Jolidon m-a făcut puțin nostalgică. Mama mea a fost croitoreasă și am petrecut multe zile alături de ea prin Moda Tim (sau fosta Bega), în sălile de croi și printre mașinile de cusut. N-a fost nici o revelație pentru mine să descopăr cum se cos, cum se îmbină și cum se pregătesc bucățile de material înainte să devină obiect vestimentar. Cunoșteam mașinăriile și cuțitele din sala de croi, meseria de ambalatoare, de CTC-istă și de croitoreasă pentru că mama mea a fost toate astea. Inclusiv mirosul de ață, de material și de fabrică m-a readus în copilărie când strângeam materiale pentru hainele păpușilor. Mulțumesc Jolidon pentru asta.
Și mulțumesc și pentru minunata lenjerie intimă care m-a făcut să mă simt sexy numai privindu-i și atingându-i dantela. E neagră, exact așa cum îmi place, cea mai senzuală culoare când vine vorba de lenjerie intimă.
Despre Jolidon vă mai spun că are cei mai buni designeri de lenjerie din țară, că suștine sportul și că apreciază performanța.
Am plecat de la ei amuzată de discuțiile dintre baieți și fetele de la design, despre soluțiile lor privitoare la sistemul de deschidere al sutienelor și de interesul arătat pentru acest obiect vestimentar atât de apreciat.
Au trecut 3 pagini de Word și-am uitat să mă opresc, deși abia m-am apucat. Ni s-au spus multe, ni s-au aratat multe, ni s-au demonstrat multe. Sunt foarte recunoscătoare că am avut ocazia să le trec pragul și să le aflu poveștile. Astea sunt doar primele 2 branduri, mai urmează destule. Sper să le descoperiți și voi cu același entuziasm cu care le-am descopert și eu.
Social Media
Farmec: Facebook | Twitter | Pinterest | site | magazin online
Jolidon: Facebook | Twitter | Pinterest | site | magazin online
Cluj Brands Tour este un eveniment TVdece realizat cu spijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsori principali: Farmec, Napolact, Ursus, Jolidon, Electrogrup, Arobs, Liliac, Gimmy, Lumea lumânărilor. Partener media: 24 FUN Cluj. Parteneri: Hotel Athos, Bistro Maitresse, Autonom Rent-A-Car, Webfactor
18 Comments
Oana S.
Ce fain trebuie să fi fost să creezi oje 😀 Acu’ mă simt şi mai mândră că folosesc cosmetice Farmec, după ce-am citit ce-ai scris!
Andrei D
Dintotdeauna am avut o parere buna despre Jolidon insa acum aceasta parere a fost intarita cu informatii de la sursa! Frumos articol!
lala
foarte frumos articolul!eu folosesc multe produse de la farmec si sunt multumita de ele.
demo
Jolidon nu e brand romanesc, nu?
Tomata
hm… cred ca nu citesti atent articolele…
lala
Jolidon e un brand romanesc din Cluj-Napoca 🙂
cotos
De am promova mai mult produsele noastre si lumea le-ar cumpara mai mult, sunt convins ca am fi pe o alta cale din punct de vedere economic.
Ana Q.
Asa stiam si eu, ca jolidon nu e brand romanesc…
Tomata
e cat se poate de romanesc
vienela
Pentru aceste doua vizite sunt invidioasa pe tine, pe voi. Mi-ar fi placut sa am ocazia de a vedea cum se fabrica lenjeria plina de dantele, mi-ar fi placut sa combin si eu culori pentru a-mi personaliza lacul de unghii. Probabil incercam sa scot una dintre nuantele de portocaliu de pe blogul meu. :))
Teodora Toderas
In primul rand, as vrea sa iti spun ca ma bucur tare mult ca ne-am intalnit! 🙂 Esti exact asa cum imi imaginam 😛
Ne bucuram ca ti-a placut la noi in vizita si te mai asteptam ori de cate ori vei vrea sa revezi incaperile care ti-au trezit acum amintiri frumoase 🙂
Multa lume crede ca Jolidon nu este un brand romanesc.. Poate pentru ca multe dintre produsele noastre pleaca spre alte tari (aproximativ 50% din productie). Suntem o companie “nascuta” in Cluj, iar anul viitor implinim 20 ani. Daca sunteti curiosi, intreaga poveste o gasiti aici: http://www.jolidon.ro/companie/istoric/.
Kadia
Jolidon a fost marca mea preferata pana cand am plecat din Romania, mi s-au parut intotdeauna foarte dragute si bine facute. Cu Farmec recunosc n-am cochetat prea mult, insa mi-a plact descrierea vizitei si a experimentelor voastre :))
Pingback:
Barbie
Foarte, foarte faine experientele tale de la Cluj Brands Tour si imi pare tare bine sa aud lucruri frumoase si incurajatoare despre brandurile romanesti. O sa le (mai) cumpar si eu cu prima ocazie – dar sa ne povestesti si cat de rezistente sunt ojele haha :*
CristinaMM
felicitari pt experiente…
Dana
Nu prea ma dau in vant dupa oja, dar lenjeria aia dantelareasca si sexoasa tare imi mai face cu ochiul. Nu cred ca periplul a fost tocmai usor, deci n-as vrea sa spun ca te invidiez… decat asa, putin 🙂
Monica
Se castiga ok sau e ceva gen ca si toata lumea?
P.s daca nu ai chef poti incepe prin a scrie un articol pe parti, azi putin, maine mai mult,poimaine mai putin, ar trebui sa incerci.
Pingback: