A murit Bibi

Printre toate ştirile şi vuietul creat azi pe Twitter s-a strecurat şi-o veste tristă. Atât de tristă, că greu îmi vine să cred că e adevărat.

Bibi, cel despre care s-au scris o grămadă de articole*, pentru care s-au făcut o grămadă de campanii şi pentru care Bogdana s-a luptat cu îndârjire să facă rost de fondurile necesare operatiilor şi tratamentului, acel Bibi a murit ieri 🙁 N-am crezut niciodată că se va ajunge aici, mă  gândeam mereu că se va găsi o soluţie, că cineva cumva îl va salva şi se va termina totul ca într-un film cu happy-ending. Am crezut în puterea internetului care i-a dat o a doua şansă lui Daniel Răduţă, care a făcut posibile strângeri de fonduri în perioade foarte scurte, am crezut că acest copilaş va birui boala cruntă de care suferea. Însă internetul şi poveştile pe care le citim pe bloguri nu sunt un film cu final fericit. Pe internet mai afli că oamenii, copiii în acest caz, mai şi mor. Şi e cumplit să concepi că un mititel, pentru care s-au mutat munţii din loc, nu mai e. E cumplit să concepi că acei părinţi, care au luptat până la ultima speranţă, zilele astea îşi duc copilul pe ultimul drum.  Îl îngroapă. Cum, Doamne, cum să-ţi îngropi copilul? Există durere mai mare ca asta? Nu vreau să mă gândesc la trăirile prin care trec acei doi oameni acuma, nu vreau să-mi dau cu presupusul şi nu vreau să zic că poate e mai bine aşa şi Dumnezeu ştie mai bine de ce l-a luat. Pur şi simplu sunt mută de uimire, de supărare, de resemnare, de indignare, de neputinţă.

Dumnezeu să aibă grijă de el acolo sus. Raiul e mai bogat cu un îngeraş. Iar părinţilor lui să le mângâie sufletele şi să le aline suferinţele. Să le cruţe nopţile şi zilele şi lacrimile. Nimeni nu merită să treacă prin aşa ceva.
______________________________________________________

* eu am scris doua: asta si asta.

* sursa imagine