De ziua ta, mămico

M-am gândit la ziua asta și la scrierea acestui text cu aceeași greutate cu care m-am gândit la scrierea textului despre moartea tatălui meu. Pentru că vreau să pun pe „hartie” gânduri și lacrimi ce îmi macină sufletul de fiecare dată când îmi acord timp să mă gândesc la ce s-a ales de familia mea în ultimii ani. Nu o fac prea des pentru că e prea mare intensitatea acestor momente pentru a mă chinui de prea multe ori.

E sfâșietoare durerea când conștientizez că sunt ca și orfană, că mama mea, deși trăiește, e moartă și ea de câțiva ani. Ființa pe care o vizitez o dată sau de câteva ori pe săptămână, aceea care seamănă cu ce a fost mama mea odată, nu mai e demult mamă în sensul total al cuvântului. Nu îmi oblojește rănile, nu îmi ascultă suspinele, nu îmi dă povețe și nu mă așteaptă cu masa pusă când vin de la lucru. Nu mă ceartă dacă nu fac ceva bine, nu mă critică dacă nu mă îmbrac corespunzător, nu îmi face un ceai când sunt răcită și nu mă îndeamnă să-mi iau șlapii să nu mai umblu desculță pe gresia rece.

Și-acum, pentru că mama mea e acolo unde aveam nevoie să fie, remușcările dau cu mine de pământ. Mă tot întreb dacă am făcut bine că am dus-o departe de mine, mă cert singură când o văd că nu e îngrijită așa cum o îngrijeam eu, mă năpădesc lacrimile de fiecare dată când trebuie să plec pe furiș, ca să nu își dea seama că iarăși am lăsat-o acolo și ea nu mai „termină tratamentul pentru care e internată”.

Împletesc cuvintele astea cu gânduri, cu păreri de rău și cu durere în suflet pentru că azi e ziua mamei mele. Împlinește 54 de ani, dar are mintea unui copil, iar în mintea asta a ei, ea are între 25 și 34 de ani. Și are o fetiță de un an și jumătate. Mi-e atât de greu să mă uit la ea și să nu mai regăsesc nimic din ce a fost. Nimic din femeia frumoasă care întorcea capul bărbaților și al femeilor deopotrivă, din femeia obsedată de curățenie, de o meticulozitate enervantă, de o cochetărie demnă de o aristocrată.

De ziua copilului, eu nu mai sunt copilul nimănui… Însă voi fi mama mamei mele atâta timp cât va trăi.