O scânteie de bucurie
Nu, n-are legătură cu Ricky; în privința asta mă usuc de îngrijorare pentru că acum, când citiți rândurile astea, el e la veterinar, așteaptă să fie operat sau e chiar pe masă. Ceea ce pe mine mă termină psihic și până vorbesc cu doctorul, până mă duc să-l văd, timpul va trece strop cu strop, chinuindu-mă la maxim. Vesti bune. Revin diseara 🙂
Bucuria despre care vă vorbesc are legătură cu postul meu de ieri și cu nota de pe Facebook. Când am primit de la o colegă mailul despre oamenii nevoiași care nu au suficiente haine să se apere de gerul ăsta, mi-am adus aminte că mama mea are o grămadă de pulovere care acum îi sunt mari pentru că a mai slăbit. În plus, știam vag că în garaj mai aveam saci cu haine pe care voiam să le duc la sat să le dau țăranilor de acolo, haine rămase de la tatăl meu sau haine pe care mama mea nu le mai purta.
Așa că am venit acasă cu speranța că voi umple o plasă-două pentru a mă duce mâine la Azilul de Noapte al Federației Caritas.
Prima bucurie mi-a făcut-o o plasă plină cu șosete groase rămase de la tatăl meu (unele dintre ele noi noute), pe care nu apucasem să le dau și de care am uitat. Ah, ce bine le vor prinde acum acelor oameni. Cu sufletul zâmbind, am trecut la dulapul mamei mele și am adus-o să le probeze pe toate, să văd ce dau și ce păstrez. Spre bucuria mea, o mare parte din ele îi erau mari și mă puteam despărți de ele fără să-mi pară rău. Oricum are destule, că toata viața și-a cumpărat sau și-a făcut haine. Nu vă temeți, n-o las dezbrăcată.
Când am văzut că strâng mai mult de două plase, m-am dus în garaj să văd de sacii ăia și mare mi-a fost bucuria când am găsit o grămadă de haine pe care nu apucasem să le duc la sat. Când le-am deschis în casă și am văzut două veste cu puf, patru paltoane și alte haine groase, aproape că am sărit în sus de bucurie. Am găsit și niște maieuri, indispensabili și bluze de corp de-ale tatălui meu și mă bucur să le pot da de pomană, pentru sufletul lui.
Voi împărți aceste haine în pachete pentru Iulian și bunica lui și pentru oamenii fără adăpost care s-au strâns la Azilul de Noapte. Mă umple de bucurie gândul că pot contribui cu ceva la încălzirea acestor suflete.
Acestea sunt hainele pe care le-am găsit prin pungi și saci.
cele 4 paltoane
Tomatina, nu e lauda, ma bucur ca faci asta si stiu ca vor prinde extrem de bine. Si noi trebuie sa ne mai luam garderoba la mana sa vedem ce ramane si ce va prinde bine altora. Am intrat chiar acu’ pe blog sa vad ce mai spui de ‘ala micu’. Iti tin pumnii si sper sa ne dai vesti bune 😉
Am luat legatura cu doamna Nicoleta Tintea,ieri a fost Fundatia Mereu Aproape cu ajutoare in zona Glodeanu,se poate circula,cei care nu ajung la Antena 1 cu pachete le pot trimite prin posta pe adresa parintelui Tudor Marian.
Nu e lauda, e puterea exemplului. Oamenii invată prin mimetism, se ghideaza in viata urmand modelele altora. Bravo! :*
Bravo, Andreea ! Sper sa fie bine si cu Ricky, dar vad ca deja ne anunti vesti bune.
aasteptam vesti bune pe diseara cu ricky ! cat despre faza cu puricatul dulaurilor am facut asta acus 3 saptamani 🙂
Ce fain ca ai avut atatea! Eu strang cam o data la 3 luni si ma scap de ele, ultima data le-am dus in decembrie la blogmeet.
Ma bucur ca Ricky e bine, tot eram curioasa cand scrii de el.
e foarte bine ca ai scris despre ce ai facut pentru ca eu cred ca ii va motiva si pe altii sa faca la fel 🙂
cred ca si eu am niste haine care nu mi sunt bune si puiu la fel!!o sa fac o “deratizare” sa vedem ce putem dona!
tu esti cum “mi se rupe” si stiu pe cineva care e cu “mi se falfaie”, suna urat!!!!!!!
pai ca sa inteleaga carcotasii cat de mult ma intereseaza parerea lor. 🙂
nu stiam ca ai carcotasi 🙂
Bravo, om bun!Asteptam vestile despre cutu.
Ce frumos! Se vede dupa cum ai scris ca nu e lauda pentru ca texul e plin de emotie. Azi am fost foarte ocupata si doar dimineata am deschis calculatorul sa vad daca ai scris despre Ricky,iar pe la 4 cand am avunt un moment liber am verificat imediat sa vad daca ai mai scris ceva. Uf, abia astept sa ne spui cum e cutu tau. Te rog sa-i transmiti lui Ricky ca eu cand vin in Romania, in aprilie, o sa ma intalnesc cu tine (sper) si ca e si el invitat. Te pup!
pai cand vii, dai un semn si venim toti trei 🙂 si cu benny 🙂
si eu mi-am facut curat in dulap azi :)) doua plase 😀