Clopotul de sticla
Autor: Sylvia Plath
Nationalitate: americanca
Titlu original: The Bell Jar
Anul aparitiei: 1963
Nr. de pagini: 288 (Polirom)
Premii: nu
Ecranizare: The Bell Jar (1979), The Bell Jar (2012)
Nota mea: 2/5
Alte romane de acelasi autor: nu
Clopotul de sticlă are o reputație foarte bună, așa că, de curiozitate și din dorința de a nu mai rata o carte bună din cauza prejudecăților mele, am pus-o cât mai sus pe lista de lecturi. Mai mult, am luat-o cu mine pe tren spre concertul Bon Jovi, pentru a nu mă deranja nimeni și nimic și pentru a o putea citi cap coadă într-un timp scurt.
Eh, planurile nu s-au potrivit cu realitatea, dar nu pentru că n-aș fi avut timp sau pentru că m-ar fi deranjat ceva pe tren, ci pentru că am fost cam dezamăgită. Nu știu dacă e vina subiectului sau a traducerii, dar Clopotul de sticlă nu s-a ridicat deloc la înălțimea așteptărilor mele. Tind să învinuiesc mai mult traducerea, pentru că am mai citit cărți despre depresivi, despre pacienți ai spitalului de nebuni (Veronika se hotărăște să moară, Tinerețe furată) și n-am avut nici o problemă cu asta. În schimb, singurul roman al Sylviei Plath m-a lăsat rece. Unii l-au comparat cu De veghe în lanul de secară. Nu știu din ce motiv, dar mie nu mi s-a părut. E drept că am citit De veghe în lanul de secară în facultate, adica acum vreo 6 ani, dar nimic din paginile Clopotului nu mi-a adus aminte de Holden.
Despre subiect, pe scurt: o tânără speranță, Esther Greenwood este norocoasa participantă a unui stagiu la o faimoasă revistă glossy din New York și o candidată sigură la un viitor strălucit. Numai că în loc s-o ia în sus, Esther o ia în jos. Are toate resursele și calitățile necesare pentru a avea succes, dar tânăra se lasă în voia sorții și își strică singură calea pavată cu succes participând la petreceri și evenimente care îi distrug psihicul. Grija ei cea mai mare e că e virgină, iar bărbații cu care intră în contact în New York au și ei rolul lor în autodistrugerea ei. Celelalte fete din stagiu sunt fie frivole, fie prea timide și dintre toate, nu reușește să își facă nici o prietenă bună, deși multe simulează acest statut. Esther își pierde interesul și pentru revistă și pentru viitorul ei și se scufundă încet în nepăsare și gânduri tot mai dese despre despre sinucidere.
Când lucrurile par să scape de sub control, renunță la facultate și la viitorul strălucit prezis de toată lumea, și se închide în casă. Mama ei, cu care nu are o relație prea fericită, o duce la psihiatru și tinerei i se fac electroșocuri, ceea ce o deprimă și mai tare și sinuciderea i se pare singura salvare. Încearcă de mai multe ori să o facă, dar nu îi iese. Până la urmă se decide că vrea să devină scriitoare și încet încet se redresează pe calea spre vindecare. Totuși e conștientă că boala ei poate reveni oricând.
Clopotul de sticlă e unicul roman al poetei Sylvia Plath și este o autobiografie, deși numele personajului principal nu este al ei. Cu o sinceritate brutală, scriitoare își povestește trăirile, emoțiile și percepția ei asupra perioadei de nebunie prin care a trecut. Însă așa cum anticipa în roman, clopotul de sticlă s-a coborât din nou de-asupra ei și până la urmă gândurile de sinucidere au fost duse la îndeplinire.
Din punctul meu de vedere, romanul nu e strălucit, însă dacă l-aș fi citit în original, poate ar fi sunat altfel. Nu-mi plac traducerile de la Polirom și am mai spus-o și cu alte ocazii. N-o spun din snobism, dar când recunoști expresiile din engleză traduse mot-a-mot în română, îți pui întrebarea cât din carte se pierde din cauza unor traducători neexperimentați. Mi-am tot promis că o să evit publicațiile de la Polirom, însă mai am vreo două teancuri de cărți de la ei în bibliotecă.
13 Comments
Arashi
Mda. Tradusul este încă una din acele profesii pe care dacă nu le faci din și cu plăcere, le faci degeaba. Am și eu câteva colege, vorbitoare a N limbi și cu certificat de traducător autorizat și mă ia cu fiori la gândul că vreodată aș putea ajunge să citesc ceva tradus de ele. Nu este deloc o muncă ușoară și nu e pentru oricine, dar este o muncă la îndemână pentru mulți 🙁
dojo
Problema cea mai mare a ei este ca e depresiva, nu doar ‘superficiala’. Iar tratamentele pentru depresie in perioada aia is socante de-a dreptul. Plus similitudinile cu Plath insasi, care a cam trecut prin rahaturile astea. Cartea nu e chiar atat de ‘simpla’, dar adevarat este ca si traducerea e sinistra. Ar trebui s-o citim direct in engleza, is curioasa cum ni s-ar parea.
Pingback:
lory
daca traducatorul nu-i si un pic poet ,tot degeaba!
Foxy
http://www.bookdepository.com
Noi, ieftine, in original, fara taxe de expediere, ajung in 2 saptamani, gasesti tot ce-ti pofteste inimioara.
Si eu evit traducerile daca pot sa citesc in original (si pentru ca sunt (si) traducator :D)
Mihai Motrescu
probabil ca singura asemanare cu De veghe in lanul de secara o fi faptul ca e unicul roman al autorului
Ana.
Am scris si eu despre cartea de referinta a Sylviei Plath acum 2 ani. M-a impresionat mult.
(daca ai timp: http://questioare.com/clopotul-de-sticla-sylvia-plath/)
Jocul orb
Poate sunt de acord cu problema traducerilor insa selectia de titluri in proza este foarte buna la Polirom, cel putin dupa gusturile mele… Orice ai vrea sa citesti de proza contemporana ai mai multe sanse sa gasesti la Polirom decat la Humanitas de la Phillip Roth la Amelie Nothomb, de la Cortazar, Borges la Houllebecq sau …chick lit. De la Humanitas imi vin in minte Llosa, Kundera si Kadare sau colectia Raftul Denisei. Si la categoria simili – chick lit Coehlo. Asta daca alegi limba romana. Pentru unele limbi e ok (engleza, franceza, spaniola) dar ce te faci cu albaneza si ceha?
Tomata
Pai cred ca tot engleza as alege-o. Am citit Istanbul – Memories of a city de Pamuk in engleza. Nu e inca tradusa in romana, dar oricum, suna foarte bine in engleza.
Jocul orb
Stiu ca e subiectiv si vorbim de preferinte dar, pentru unele carti, engleza nu mi se pare deloc o limba potrivita. Spre exemplu, am citit ceva povestiri de Marquez in engleza si nu am simtit deloc savoarea aceea specifica lui. Si daca engleza mi se pare totusi o limba buna pentru proza pentru ca e alerta, in acelasi timp pentru poezie mi se pare putin potrivita. Invers, de curand am citit si proza americana in franceza (o Siri Hustvedt pe care am luat-o cum mi-a cazut in mana) si n-a fost rau. Cred ca o traducere onorabila pentru ca era lipsita de aerul acela demodat frantuzesc pe care-l au uneori textele.
Lolika
si eu am citit carti de la Polirom si nu am fost foarte incantata de nici una dintre ele..chiar am abandonat unele, din pacate .. dar nu m.am gandit ca ar fi traducerea, mereu am crezut ca e cartea in sine de vina. oricum ceva nu mi.a placut la ele niciodata
Buy Books Online
Ei bine, mulţumesc şi pentru informaţii.
Pingback: