Final de sezon 7

*ATENȚIE SPOILER*

Urmăresc 3 seriale cu aceeași plăcere ca și atunci când le-am descoperit. Toate trei au ajuns la finalul sezonului 7 și toate m-au cam dezamăgit. E drept că-s deja prea lungite și deja încep să se repete, da’ mai bine decât să se termine :P. Să vă spun câte puține despre ele.

Desperate Housewives

A fost primul serial la care am început să mă uit pe calculator. Se întâmpla prin 2005, dacă îmi aduc eu bine aminte. Mi-a placut îmbinarea de umor, dramă și telenovelă, suspans, thriller și realitate. Chiar dacă unele chestii erau atât de neverosimile încât te apuca râsul, tot i-am rămas fidelă și l-am urmărit cap-coadă. În Desperate Houswives am descoperit-o pe Eva Longoria, pe care știți deja că o ador, am redescoperit-o pe frumoasa fostă Lois Lane în rolul lui Susan, i-am regăsit pe Tom și pe Bree, pe care i-am întâlnit în Melrose Place și am cunoscut și alte actrițe pe care le îndrăgesc la fel de mult. În 7 sezoane s-au întâmplat atâtea chestii, atâtea crime și răsturnări de situație, atâtea lucruri neprevăzute și atâtea chestii previzbile, încât ar mai trebui să văd serialul încă o dată ca să-mi aduc aminte de toate. Da’ că ziceam în titlu că vorbesc despre finalul de sezon 7… ei… nu mi-a prea plăcut. Adică nu mă face să aștept sezonul 8 cu sufletul la gură, nu mor de nerabdare să aflu ce se mai întâmplă… Îmi pare rău că Lynette și Tom sunt pe punctul de a se despărți. Întotdeauna m-am gândit ca relația lor seamana cu a mea și a lui Iubi și m-au înduioșat atât de multe scene dintre ei doi… Oh, but well… o să vedem la toamnă ce se mai întâmplă.

Grey’s Anatomy

Când toată lumea vorbea despre el, pe mine mă durea în cot de Meredith și Derek. Până când, într-un an, la Paște, am butonat televizorul și n-am mai mutat de pe TVR1 până la finalul episodului. M-a convins pe loc și când am ajuns acasă mi-am descărcat primele două sezoane. Pe care le-am văzut… în franceză :)) Grey’s Anatomy este, de departe, cel mai emoționat serial la care m-am uitat eu vreodată. Dar eu sunt mai impresionabilă și imediat îmi piș ochii, așa că nu vă luați după mine. La sezonul 2, nu cred că a fost vreun episod la care să nu lăcrimez un pic. Cei care au scris scenariul și dialogurile chiar au știut cum să-mi ajungă la suflet, cum să atingă coarda aia care îmi declanșează emoțiile. Când a murit George atât de bine a fost gândit episodul ăla că pur și simplu mi-am dat seama cine e atunci când și-a dat și Meredith. :-s și ce-am mai plâns, oh, ce-am mai plâns!!! Apoi finalul de sezon cu Izzy care-l omoară pe Danny, finalul de sezon cu Derek împușcat, oh ce intensitate. Ei și cum se termină sezonul 7? Ca naiba. Nimic spectaculos, nimic senzațional… dacă ar fi lăsat episodul ăla cu accidentul lui Torres să fie ultimul din seria asta, vai cum l-aș fi așteptat până la toamnă… așa… deja știu că pentru Patrick Dempsey sezonul 8 va fi ultimul, așa că mă aștept să se termine și serialul.

House M.D.

House M.D. este singurul serial despre care am scris două posturi (ăsta și ăsta). Am fost tare hotărâtă să nu mă uit la el, din cauza aceluiași principiu din care evit și anumite cărți: era prea pe buzele tuturor. Ei, dar până la urmă am cedat, deși nu mi-a plăcut decât după sezonul 1. Și m-a prins și mă ține în continuare curioasă. Dacă mă întrebați pe mine, preferatul meu e sezonul 5. Cred că a fost cel mai diversificat. Mi-a părut rău, da’ rău tare când gașca de 3 doctori a fost înlocuită cu o clasă întreagă și locul lui Cameron a fost luat de spălăcita aia blondă. Pe Thirteen am acceptat-o după ce mi-a displăcut, iar pe Marshall am iubit-o din prima. Sezonul 6 are pentru mine cel mai bun început și cel mai bun final. Ceea ce nu pot spune și despre seria a 7-a. S-a terminat cam aiurea. Mă rog, aiurea în comparație cu celelalte, da’ tot mi-a plăcut. Nici pe House nu pot spune că abia aștept să-l văd la toamnă, că nu m-a lăsat cu nici o nedumerire, cu nici un chef de a vedea ce se întâmplă. Și cred că și serialul ăsta ar fi bine să se termine, că riscă să nu mai fie interesant.