Strasbourg în câteva ore

Închei seria posturilor din concediul meu din aprilie cu ultimul oraş vizitat şi anume Strasbourg. Vă spuneam ultima oară că de la Bruges ne îndreptam către Ottersweier în Germania, cu o scurtă oprire de două ore în Luxemburg. În Ottersweier nu prea aveam ce vedea, aşa că vineri am ajuns seara pe la 8, iar a doua zi n-avea rost să rămânem acolo să pierdem vremea când Strasbourgul era la doar 30 şi ceva de km distanţă. Verişoara mea a încercat să ne ademenească să mergem la Europa Park (unde am mai fost când eram mică), dar am zis că îl lăsăm pentru altă dată, dacă tot ne-am propus să vedem fosta capitală europeană. O altă variantă ar fi fost frumosul Baden Banden, care nici el nu era departe de Ottersweier, da’ şi la gândul ăsta am rămas fermi, aşa că sâmbătă am fost câteva ore la Strasbourg.

Pentru mine nu era prima dată, că îl mai văzusem şi prin 2004, da’ numai aşa într-o doară pentru că pe vremea aia nu mă prea interesa pe mine să vizitez obiective şi să mă pozez cu clădiri, canale sau catedrale. Nici nu puteam să-l pun pe lista oraşelor văzute, că practic nu văzusem nimic. Şi toţi care au văzut şi altceva în afara magazinelor de haine îmi spuneau că Strasbourgul e frumos, că merită văzut în toate anotimpurile şi alte laude de-astea care mă făceau să crăp de ciudă la câţiva ani după ce-am fost în Franţa. Aşa că, nu puteam să aleg nici Europa Park, nici Baden Baden când voiam să pot spune pe bună dreptate că am văzut Strasbourgul.

Ne-am pregătit de plecare şi duşi am fost toţi trei: verişoara mea, Iubi şi cu mine.
Când am ajuns acolo ne-am cam învârtit după parcări şi am schimbat vreo două, până am ajuns în zona gării şi am intrat într-una subterană. Noi, neavând de-astea prin România, nu prea ştiam cum se plăteşte, cât costă şi alte detalii de-astea înţepătoare tare dacă nu întrebam pe cineva. Era un tip acolo în parcarea aia şi i-am zis că am vrea să stam cam 5-6 ore, că nu suntem de-acolo şi că nu ştim cum se procedează. Foarte de treabă, ne-a spus că parcarea aia e cam cea mai scumpă din câte există în Strasbourg şi dacă nu vrem să plătim în jur de vreo 30 de euro pe timpul ăla, mai bine ne cărăm la o altă parcare, un pic mai la vale. Am mulţumit şi am ieşit de-acolo val-vârtej. La cealaltă parcare am plătit 6 euro pentru 5 ore.

Gara din Strasbourg

După ce-am rezolvat cu parcarea, am luat-o la pas, către vestita catedrală din Strasbourg. Da’ până să ajungem la ea, am poposit într-o piaţă unde toată lumea mânca sandwich-uri sau croissante. Mă, da’ cred că puteam numara pe degete oamenii care nu aveau ceva de mâncare în mână. Aşa că, să ne dăm şi noi strasbourghezi, am scos sandwich-urile din dotare şi am halit pe o băncuţă la doi paşi de un anticariat în aer liber.

Place Kleber, unde toata lumea manca

Anticariat in aer liber

După acest mic dejun franţuzesc, ne-am îndreptat către catedrala al cărei vârf se vedea peste acoperişurile încărcate de gemuleţe de mansardă ale frumoaselor clădiri alsaciene. Catedrala Notre Dame de Strasbourg e ceva maiestuos. Conform wikipedia este înaltă de 142m şi a fost cea mai înaltă clădire din lume timp de 227 de ani (între 1647 şi 1874). În zilele noastre e a şasea biserică din lume ca înălţime. De pe wikitravel am aflat înainte să plecăm că înauntrul ei se află Orologiul astrometric şi Stâlpul îngerilor. Pentru 5 euro am urcat în turn pe o scară strâmtă, spiralată. Aproape mi s-a făcut rău, da’ m-am oprit din loc în loc pentru a observa priveliştea din jur.

Catedrala Notre Dame de Strasbourg

Stalpul ingerilor si orologiul astrometric

Orologiul astrometric

Vedere de pe terasa catedralei

Tot de pe terasa catedralei

Clădirile din jurul catedralei şi cele de pe malul Illului sunt superbe, brăzdate de scânduri de lemne şi cu gemuleţe la mansarde care m-au fermecat. Am pozat din nou o grămadă de faţade, balcoane şi poduri până am ajuns în Petit France, care este cea mai fotogenică şi cea mai frumoasă parte a Strasbourgului. Păcat că nu ne-am nimerit în perioadă în care erau înflorite plantele pe la geamuri, că priveliştea ar fi fost desăvârşită. Cu toate acestea mi-a plăcut zona foarte mult.

Inainte de a intra pe strada care duce la catedrala

Case pe malul Illului

Pod peste Ill si o alta catedrala in fundal

Intrare in Petit France

Case in Petit France

Înainte de a vă lăsa să savuraţi toate cele 150 de poze din Strasbourg, vă mai spun că deşi eram obosită după atâtea zile de plimbare şi nu mai prea aveam chef de umblat, oraşul ăsta mi-a ajuns la inimă. E unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut şi n-aş putea spune că mi-a plăcut mai puţin decât celelalte pe care le-am văzut în concediul ăsta. Franţa oricum are un loc special în sufletul meu şi îmi doresc să văd cât mai mult din ea. Păcat că e aşa departe şi e prea mult de mers cu maşina până la ea. Însă la anul prin aprilie sper să îmi îndeplinesc cel mai arzător vis şi să aterizez la Paris pentru 10 zile. Până atunci însă visez, că asta-i pe gratis.

Şi gata, am terminat în sfârşit cu povestile din acest minunat concediu care m-a lecuit de vizitat oraşe pentru o perioadă de timp. La vară urmează un loc cu apă multă.