Cum să editezi pozele cu picasa?
Avertisment: post foarte lung
Să fie clar din capul locului: nu sunt expertă în arta fotografică şi nici nu îmi dau aere de atoateştiutoare, însă am scris articolul ăsta pentru pozarii amatori, aşa ca mine, carora le place să facă poze în vacanţe şi nu au nici ei pretenţii de mari fotografi. Acest articol este pentru cei care vor să aibă poze decente, nu strâmbe, nu întunecate, nu arse.
Unele trucuri le-am învăţat la cursul foto la care m-am înscris şi pe care l-am abandonat, altele le-am aflat de prin reviste şi articole de pe net. Însă repet: nu sunt decât o amatoare care îşi doreşte ca pozele ei să arate cât de cât bine şi poate unele dintre chestiile pe care le spun eu aici nici nu-s corecte – i-aş ruga pe cei care „se ştiu” să mă corecteze argumentat.
Foto tips & tricks
– când pozezi pe cineva, ai grijă la ce se află în spatele lui, în faţa lui, în lateral, sub sau deasupra lui – multe poze care ar putea fi reuşite sunt stricate de diverşi care n-au ce căuta în cadru. Înainte să apeşi pe buton, aşteaptă să se elibereze fundalul.
– ai grijă la turnuri, stâlpi şi alte chestii care pot părea că îţi ies din cap. Încadrează persoana şi obiectivul în aşa fel încât să nu-i răsară nici crucea bisericii din cap, nici vreun indicator stradal.
– nu „tăia” picioarele celui fotografiat. Dacă nu îţi intră clădirea în poză, măcar „taie” persoana de la mijloc, nu de la genunchi, de la coapse sau de la pulpe. De asemenea, nu îi „tăia” mâinile.
– nu tăia vârfurile clădirilor. Când vrei sa fotografiezi o clădire înaltă, îndepărtează-te de ea suficient de mult încat să intre toată în cadru. Dacă nu se poate, mai bine tai-o în două: jumătatea de sus şi jumătatea de jos, dar nu încerca să o prinzi pe toată în imagine, retezându-i turnul, acoperişul, cupola sau scările, uşa sau intrarea.
– nu aşeza obiectul sau persoana în mijlocul imaginii. Aşa ca în poza de mai jos: mai central de atât nu se poate. Si arata urat.
– nu injumătăţi un peisaj astfel încât linia orizontului să fie taman la jumătatea pozei. Ori cerul ocupă o parte mai mare din poză, ori pământul. Dacă orizontul e la mijloc, poza e compromisă.
Ar mai fi o droaie, pe care nu mi le amintesc şi pe care nu le ştiu. Nu întotdeauna le pun în practică, dar încerc să ţin cont de ele cât mai des. Şi acum să revenim la editatul pozelor în picasa că despre asta m-am apucat să scriu.
Editeaza pozele cu picasa
În primul rând se downloadează picasa pe PC-ul sau laptopul din dotare. De aici. După ce ai instalat-o, îţi setezi locul de unde să-ţi ia imaginile (Tools -> Folder Manager). E recomandat să îi permiţi accesul doar la Desktop, My documents şi My pictures, iar când vrei să editezi pozele să le muţi pe desktop şi când ai terminat înapoi pe partiţia D sau C, unde ţi le ţii de obicei. Chiar dacă e multă mutare dintr-o parte în alta, odată ce te-ai învăţat, e chiar simplu.
Bun, ai pozele gata de editat. Ce şi cum faci?
1. dai click pe imagine şi în stanga ei apar 10 iconiţe.
2. „crop” face exact ce zice: decupează. Pentru a decupa, fixezi un punct pe poză, apeşi pe „crop” şi cu click dreapta apăsat selectezi ce vrei să tai. Când ai terminat, laşi mouse-ul şi verifici marginile. Daca decupajul nu e cum îţi doreşti, pui mouse-ul pe liniile lui şi largeşti sau strâmtezi dreptunghiul (pătratul) cât e nevoie. După care te duci iarăsi sub iconiţe şi dai „apply”. După care Ctrl+S, ca să salvezi poza aşa cum ai „cropuit-o”. Dacă după ce ai decupat-o îţi dai seama că nu-ţi place să că ai greşit, mai ai un buton acolo sub cele 10 iconiţe pe care scrie „Undo save” sau „Undo crop”. Şi o iei de la capăt până reuşeşti.
3. „straighten”, a doua iconiţă, te ajută să îndrepţi o poză strâmbă. Dacă ai pozat un turn sau o clădire care arată ca şi când mai are un pic şi cade din poză, iconiţa asta te poate ajuta. După ce o apeşi, poza ta e invadată de multe pătrăţele. Sub ele ai un cursor cu care poţi ajusta imaginea astfel încat liniile din ea să fie drepte. Caută întotdeauna cel mai drept obiect din prim plan. De exemplu, daca ai o muchie de perete în prim plan, îndreaptă imaginea până muchia e perfect verticală. Dacă ai pozat un turn şi e un pic cârn, apasă pe straighten şi cu ajutorul liniilor drepte, îndreaptă-l şi pe el. Atenţie! Când îndrepţi poza, poţi rămâne fără turnuri sau vârfuri, deoarece imaginea se roteşte. Aşa că dacă poza e şi cârnă si nu poate fi îndreptată din cauză că obiectul rămâne fără ceva, e o poză … proastă. La final: „apply” şi Ctrl + S. Nu îţi place? Undo.
4. „red eye” detectează ochii roşii. De obicei persoanele care au ochii de culoare deschisă au problema asta, însă picasa e foarte iscusită la depistat şi îndreptat acest defect de imagine. Mai dă însă şi rateuri. Apply, save.
5. „I’m feeling lucky” nu prea îl folosesc, da’ ajustează culoarea, contrastul, lumina.
6. „auto contrast” e cel mai bun prieten al meu când editez pozele. O mai ia din când în când pe arătură, da’ în 80% din cazuri, luminează imaginea, o întunecă, îi ascute muchiile, îi învie culorile… ce mai? E preferatul meu.
7. „auto color” face şi el ce poate, da’ mie nu-mi place. Tot cu culoarea are de a face, însă mie nu-mi plac culorile alese de el.
8. „retouch” e un cerc care te scapă de pete sau de chestii nedorite pe poză. De exemplu dacă ai o pată pe un cer perfect senin, iei cerculeţul ăla, îl pui pe pată, dai click dreapta şi te duci acolo unde e culoarea pe care o vrei în locul petei. Dai iarăşi click şi pata ar trebui să dispară. Dacă pata e mai mare sau obiectul pe care vrei să-l acoperi e mai mare, repeţi de mai multe ori. Ai grijă însă de unde iei culoarea pentru că s-ar putea să faci o pată şi mai urâtă dacă nu acoperi cu ceva perfect asemănător. Apply şi save.
9. „ABC” e posibilitatea de a scrie pe poză. Click pe iconiţă, click pe poză unde vrei să apară scrisul şi începe să scrii. O să îţi apară un chenar. După ce ai terminat de scris, te muţi cu mouse-ul deasupra lui şi o să îţi apară un cadran cu o săgeţică. De ăla poţi trage astfel încât să măreşti scrisul sau să-l întorci cum îţi place ţie. Dacă vrei să muţi scrisul de sus jos sau de la stânga la dreapta, pune mouse-ul pe chenar şi trage-l unde vrei. Apply şi save. Nu-ţi place, Undo.
10. „picnik” acuma am descoperit şi eu că e un alt editor care te lasă să faci cu poza ta ce vrei. Să îi dai un aspect vintage, să o pixelezi, să o faci alb negru, etc. Joacă-te singur.
11. „fill light” îţi face poza mai luminoasă. Trage de cursorul de lângă iconiţă şi opreşte-te când poza ta e destul de luminată.
Buuun, ăsta a fost primul set de iconiţe. Cele de la “Basic Fixes”. În al doilea tab, „Tuning” te joci cu luminile şi umbrele.
În al treilea, „Effects” ai câteva dintre efectele de pe picnik, sepia, alb negru, granulat, strălucire, etc. Eu nu prea le folosesc.
Apoi, ce mai fac eu cu picasa? Încă trei lucruri.
Redimensionez pozele
Se poate face asta apăsând pe iconiţa „export” din bara de sub poze. Selectezi poza sau pozele pe care vrei să le redimensionezi şi dai click pe export. Se deschide o fereastră si ai acolo locul unde le vei găsi după ce vor fi exportate, numele fişierului şi mărimea pe care o vrei (numărul de pixeli), pe care o poţi introduce manual sau seta trăgând de cursor. Dacă vrei şi watermark, bifezi căsuţa şi scrii acolo ce vrei să apară pe poză. Dai export şi îţi iei pozele din fişierul unde le-a salvat.
Incarc pozele în albume de pe net
Daca ai un cont de google, ai si un cont de picasaweb, gratuit. Selectezi pozele pe care vrei să le expui în album, apeşi pe “Upload”, tot în bara de sub poze. Îţi apare o fereastră unde poţi selecta numele albumului sau crea unul nou. Selectezi mărimea (e recomandat ori 640, ori 1024 de pixeli, altfel păţeşti ca mine, nu mai ai spaţiu), vizibilitatea albumului (adică dacă vrei să-l vadă tot internetul, numai tu sau numai cei cărora le dai tu linkul) şi apeşi cu încredere pe upload. Dacă ai 300 de poze… te-ai scos, nu trebuie să încarci 300 de poze manual (cate 5 odata) pe picasaweb. Eu, una, ador funcţia asta, având în vedere că albumele mele de călătorie sunt peste 100 de poze, uneori chiar şi peste 300. Mi se pare că 500 e maxim. Dacă te întinzi cu numărul fotografiilor şi al albumelor, ai grijă că există o limită: 1GB. Dacă îl depăşeşti, ori îţi mai faci un cont de picasa, ori îţi iei spaţiu în plus, pe care îl plăteşti anual. Eu aşa am făcut şi acum am 20 GB în plus, căcălău să tot încarc albume şi poze. Am plătit 5 dolari şi va trebui să o fac în fiecare an ca să nu le pierd. Nu e o avere însă.
Fac colaje
Asta e altă opţiune care îmi place mult de tot. Selectezi câte poze vrei să-ti apară în colaj şi te joci cu ele, le sortezi cum îţi place şi le aranjezi cum te taie capul. Ai grijă la dimensiuna colajelor create. Sunt foarte mari, aşa că poate îţi doreşti să le redimensionezi.
Pfiiiiiiiuuuu, cât am mai scris. Nici nu mă gândeam că o să mă întind atât. Da’ dacă acest mic “tutorial” vă e de folos, înseamnă că efortul meu n-a fost în van. Sa-mi spuneti daca am fost destul de explicita. Mai sunt şi alte butoane pe-acolo pe care nu le folosesc şi nu ştiu ce fac, dar dacă voi sunteţi mai curioşi, daţi-i bătaie. Spor şi la cât mai multe poze frumoase. 🙂
25 Comments
Cami
Unele chestii, mai ales cele despre incadrari pe care le-ai invatat la cursul de fotografie, nu le stiam. Multumesc 🙂
clawd
Cu exceptiile de rigoare, bineinteles. “Injumatatirea” peisajelor e chiar indicata in anumite situatii. O sa revin cu exemple la un moment dat :))
Mr. Cabo
Tips&Tricksurile le stiam si eu, dar e bine sa fie citite de cat mai multa lume, am vazut multe poze horror din acest punct de vedere.
P.S: postul nu e chiar atat de lung pe cat pare 😛
sandu ionut
interesant articol…pot spune ca nu esti deloc amatoare din contra 🙂
dam167
Programele gen Picasa folosesc multe setari automate. Desi sunt usor de folosit, anumite corectii inrautatesc doar aspectul unui cadru. Sigur, conteaza mult rezolutia la care sunt facute pozele. Avand in vedere ca unele greseli sunt mai greu de reparat, voi face cateva completari la partea cu tips&tricks.
Peisaje
La fotografierea peisajelor nu se aplica prea multe reguli. Pana la urma solutia e “ce arata bine”. Principalul reper totusi este “regula treimilor”: treima de jos a cadrului = planul apropiat, treimea din mijloc = linia orizontului si treimea de sus = cerul. Problema aici e focalizarea, pentru ca planul nefocalizat este de obicei neclar. Cel mai usor e sa “tintesti” zona pe care o priveste ochiul. Aparatele P&S si unele Bridge nu focalizeaza tot timpul unde ne-am dori asa ca solutia cea mai la indemana e miscarea aparatului pentru mai mult cadre.
Exista o setare care determina aspectul cromatic si de care lumea nu prea tine cont: balansul de alb (white balance sau WB). Orice aparat foto are setari predefinite in functie de temperatura culorii: soare, umbra, lumina artificiala etc. Fiecare setare are un simbol si e usor de intuit. Cei ce ignora acest aspect au de cele mai multe ori zapada albastra sau culori fade sau ciudate.
Portrete
Principalele reguli de bun simt sunt deja in articol. Legat de incadrare, lumea ar trebui sa evite fotografierea persoanelor langa obiecte mari. Stiu ca exista tendinta de a face “iole” (termen inventat de fotograful A. Grigore), adica “io la “. Stiu ca toti vreti poza cu turnul Eiffel daca ajungeti in Paris. Solutia e sa faceti portrete ce au pe fundal obiecte rprezentative pentru locul respectiv. Daca vorbim de Paris, turnul Eiffel undeva in fundal, sau daca vorbim de platoul Gizeh din Egipt, piramidele. Ideea e simpla: raportat la un obiect foarte mare, omul e nesemnificativ iar cadrul nu arata nicicum. Din nou aici balansul de alb, care ales corect, da culoarea naturala a pielii.
Un sfat personal pentru cei ce (isi) fac portrete in calatorii: fotografiati omul pentru ca mimica si privirea lui in acel loc sunt lucrurile care definesc de fapt amintirile.
Tomata
wow, nici o critica la adresa superficialitatii mele? 🙂 merci pentru completari si daca mai ai, mai scrie, ca lumea vrea sa invete.
Oana
Foarte interesant cu portretele.
poze
Pentru ca mi-a dat eroare si nu mai am textul, voi rezuma. “Red eye” nu are nicio legatura cu irisul. Oamenii pot avea orice culoare a ochilor. Efectul se datoreaza faptului ca pupila este marita, iar lumina de la blitz este reflectata de retina. De aceea, aparatele care reduc efectul “red eye”, trimit impulsuri luminoase intermitente pentru a micsora pupila.
Miscellaneous
Eu-s mai puțin amatoare decât tine, că n-am deloc aparat profi, dar mă străduiesc să urmez regulile de bun-simț, cum zice dam167, enumerate de tine și completate de el ( chiar utilă asta cu portretele ). Mulțumim pentru articol 🙂
Marilena
multam pentru toate informatiile. pe mine m-au ajutat foarte mult. poate intr-un alt articol vei scrie si cum postezi pe blog pozele. cum alegi articolul in care postezi..cum postezi mai multe poze in acelasi timp…
Tomata
ma bucur ca ti-a fost de folos informatia. 🙂
cat despre cerinta ta, uf, asta e putin complicat pentru mine, pentru ca eu nu-mi incarc pozele pe blogul asta. le incarc pe picasa si le pun aici. ma complic teribil de mult si nu recomand nimanui tehnica mea, insa eu m-am obisnuit cu ea si mi-e la indemana.
ramicori
foarte utile sfaturile tale, pe unele nu le stiam…
dama fara camelii
toate informatiile imi sunt de mare folos. Multumesc mult !
Pingback:
Mihai Motrescu
o parte din functiile picasa le are si Microsoft Office picture manager…n-am incercat inca picasa dar o sa-l instalez sa vad cum e
Keke Margeluta
Se poate intra in Picnik si de pe mail (yahoo). Super articolul Tomatino! 😉
degetica
taoerile sut f variabile(ma refer la persoane) cu mainile si pantofii sunt de acord.
dar te rog, nu face greseala sa propovaduiesti chestia cu portretul la mijloc. Personajul poate fi pus absolut oriunde, iar regula treimilor nu are nicio legatura cu fotografiile reusite, cel mult cu fotografiile extrem de banale.
daca ai sa te uiti la marii fotografi, ai sa vezi ca de mult pri ei pun personajul la mijloc, in extremitati etc etc, oriunde, numai la 2 treimi nu.
uite un mic exemplu cu fotografia mea preferata
http://www.france24.com/en/files/element_multimedia/diapo/sifnos-diapo.jpg
sau
http://www.maki.co.uk/2006/april/jpg0406/Henri%20Cartier-Bresson2.jpg
Stiu ca nu e vina ta, ci a cursului la care ai fost, dar asta era prea gogonata ca sa o las necorectata. Imi pare rau ca la cursurile de genu asta inca se mai preda in felul asta simplist.
Tomata
cred ca ai citit articolul cam pe diagonala. altfel iti dadeai seama ca exact asta am zis si eu: sa NU se puna nici un obiect/nici o persoana in centrul imaginii. reciteste, te rog, mai atent. e si ingrosat NU-ul ala.
degetica
anyway, ideea era doar sa nu te feresti de nicio incadrare cata vreme e ceea ce ai vrut sa exprimi. daca pui personaju la 2 treimi si la revedere, nu-ti lasi loc sa simti mare scofala.
lala
multumesc!chiar nu stiam unele chestii…
degetica
pai tu nu ai citit cu atentie, eu am zis sa se puna in mijloc, pt ca e foarte expresiv si interesant in mijloc, te-ai uitat pe exemple?
Am zis ca e o prejudecata nefondata chestia cu interdictia “personajul in mijloc”.
Si ca nu exista reguli de incadrare, se pune subiectul unde vrei, depinde de context.
Cred ca inteleg de unde confuzia, eu am scris “nu face greseala sa propovaduiesti chestia cu portretul la mijloc”
Trebuia sa fiu mai clara:nu face greseala sa propovaduiesti chestia cu NU E VOIE portretul la mijloc
:))
deci, in concluzie: portretul are foarte multe modalitati de incadrare, iar la mijloc e una dintre cele mai fericite, ne-o spune istoria fotografiei.
Tomata
da, de-aia am crezut ca ai citit pe diagonala. 😛 nu era prea clar ce voiai sa spui. imaginile pe care le-ai lasat, chiar daca au personajul in centru, au linii si umbre care nu fac atat de centrala pozitia. dar poze ca aia pe care am pus-o eu, cu mine, nu e deloc buna. scuze pentru tonul prea dur. :”>
degetica
poza aceea ar fi chiar simpatica daca ii tai partea de sus sa nu mai ai pata alba, si mai iei un pic din margini, pata alba scoasa pt ca ochiul e atras involuntar de albul din margine. In fine, nu vreau sa intru in polemica fotografica (chiar daca eu ma pricep binisor), ma opresc, nu vreau sa par nici eu artagoasa, pt ca nu sunt.
degetica
sorry pt razaretu ala 🙂
Benon
I’m ipmerssed! You’ve managed the almost impossible.