De ce mi-am dat demisia

Despărţirea pe care am pomenit-o acu câteva zile nu e despărţirea la care s-au gândit unii. Am spus prin comentarii, pe alte bloguri, pe twitter, la telefon că mi-am dat demisia. Adică am spus „buh-bye” jobului ideal (pentru mine), dar mai mult decât atât unor oameni care mi-au pătruns la inimioară. Şi despre ei este acest post, nu despre demisia mea. Răspunsul la întrebarea din titlu o să-l aflaţi la capătul postului, pentru că acum trebuie să vă vorbesc despre ei. Despre cea mai faină echipă pe care am avut-o vreodată. Asta nu înseamnă că celelalte echipe din care am făcut parte n-au fost ok sau cele care vor urma nu se pot ridica la nivelul ei, pur şi simplu, până acum, de un an de când sunt cu ei, totul a fost frumos. Şi pentru că vreau să le spun fiecăruia în parte câteva cuvinte, o să-i iau în ordinea aşezării la birou, ca nu cumva să mă suspecteze de favoritism.

Rodi – pe Rodi n-am plăcut-o deloc când am pus piciorul în firma asta. Mă agasa cu ţipetele şi cu privirea ei rece şi tot timpul încruntată. Dar în timp, mi-a dovedit că sub carapacea de secretară arţăgoasă, locuieşte un om cu simţul umorului şi cu o inimă bună. Cu care poţi vorbi orice şi care e gata oricând să te ajute. Rodi, dacă îţi dă cineva să citeşti asta, să ştii că mă bucur că te-am cunoscut şi o să-mi fie mereu dor de dialogul tău cu Cercel sau cu Peter şi mai ales de „măi băiete”, „măi copile” şi „Michiduţă”. >:D<

Elena – tu ai depăşit demult stadiul de simplă colegă şi ai trecut cu graţie în liga prietenelor mele. De atunci, de când m-ai luat cu tine în bancă şi de când te-am iniţiat în tainele twitterului şi ale blogosferei. Am găsit în tine o persoană care mi se potriveşte extrem de bine, care iubeşte autoironia şi care oferă exact atât cât i se oferă. O profesionistă mereu gata să  intreprindă ceva nou, o descurcăreată şi una dintre cele mai deştepte blonde ever. >:D<

Peter – la fel ca şi cu Rodi, numai că mai mult timp, tu mi-ai cam făcut o impresie greşită. Da’ mă bucur tare mult că am fost în team buildingul ăla care, dacă nu erai tu, era oleacă mai trist. O să-mi fie tare dor de dumele tale şi să nu cumva să nu vii în oraş când ne-om întâlni sau nu cumva să nu mă chemaţi şi pe mine când ieşiţi pe undeva. >:D<

Adela – nu ne cunoaştem prea bine, da’ asta e doar din cauză că n-am avut birourile mai apropiate. Sunt sigură că eşti o fată tare de treabă şi cuminte şi mă voi bucura tare mult să te revăd. >:D<

Sorin – pe tine o să te terorizez pe mess cu imagini cu mâţe şi cu alte chestii funny, pe care tu nu le vei găsi funny, da’ măcar o să trebuiască să zâmbeşti. Măcar pe mess, daca live nu mă prea băgai în seamă când îţi trimiteam câte ceva. ;)) Am apreciat tare mult când mi-ai spus „faci, te rog nu-mai-ştiu-ce”, mai ales atunci când era datoria mea să fac ce-mi cereai. Nu mulţi ştiu să roage şi să vorbească frumos când dau un task cuiva. >:D<

Silviu – Hooooney, cine-o să-ţi mai zică ţie Honey? 🙂 În numele urmaşilor mei editori îţi mulţumesc pentru autosave. ;)) Aşa cum am mai zis-o, noroc cu team buildingul de anul trecut, că altfel nu cred că ajungeam să te cunoaştem nici măcar atât cât ne-ai permis. Îţi doresc mult noroc şi baftă pe noul tău drum şi sunt sigură că totul o sa fie ok. O să te verific din când în când să mă asigur că aşa e. >:D<

Sebastian – tu te-ai dat pe brazdă mai repede. Şi mai mult decât atât, te-ai integrat în echipă extraordinar de bine. Au fost nenumărate momentele în care m-ai uimit cu cunoştinţele tale şi când ai venit m-am bucurat că o să am de la cine învăţa. Şi chiar dacă timpul a fost scurt, chiar am învăţat multe de la tine. Probabil o să mai învăţ dacă mă trainuieşti când dau de-o problemă. În plus, am găsit în tine un partener de discuţie pe orice subiect şi or să-mi lipsească „şedinţele” de la masă pe diverse subiecte. >:D<

Andra – cred că într-o oarecare măsură am ajuns să-l cunosc pe Sasha ca şi când ne-am fi întâlnit de multe ori. 🙂 Şi atât tu, cât şi el, o să-mi lipsiţi. Nu ţi-am spus niciodată, dar întotdeauna mi-a plăcut să te văd râzând cu poftă. Şi chiar dacă o să ne mai întâlnim, eu tot îţi spun de pe acum că îţi doresc să ai în jurul tău mai mulţi oameni cu bun simţ şi să nu mai dai peste cei de genul colegilor de apartament. >:D<

Raluca – tu eşti o figură. 🙂 Suntem noi de aceeaşi înălţime, da’ tu pari aşa micuţă pe lângă mine. Din păcate, ne-au apropiat nişte întâmplări nu tocmai plăcute (ştii tu la ce mă refer), însă m-ai cucerit definitiv  tot în team buildingul ăla când, deşi te ştiam dansatoare, mi-a făcut o mare plăcere să ţopăim împreună. Şi n-o să uit rasul tau şi nici cum strănuţi – apropos de asta, chiar sper că nu te doare când strănuţi, că mie aşa mi-ai lăsat impresia mereu. >:D<

Cristi – ah, Cristi, mai ştii tu când, prin a doua sau a treia mea zi la firmă, te-am chemat să vii la o ţigară, jos la automat? :)) Şi tu ai venit uitându-te la mine cu privirea aia pe care acum o înţeleg. Nu era o privire superioară, aşa cum am crezut. Oricum nici acum n-o pot defini, da’ o ţin minte. Discuţiile de pe meş, glumele şi porţiile de râs, toate mi-au plăcut şi au făcut din tine unul dintre cei mai dragi colegi. Şi asta n-are nici o legătura cu checul ăla divin, ăla e bonus. >:D<

Sabin – ne ştim de acum vreo câţiva ani. Să tot fie vreo 4-5? Da’ n-am ştiu atunci că eşti unul dintre cei mai amuzanţi oameni pe care i-am cunoscut io vreodată. 🙂 Când te-am auzit prima oară când i-ai spus lui Cristi „Te dau afară” mi s-a oprit respiraţia. Da’ dup-aia am văzut că e în rutina zilei să-l dai afară zilnic, aşa că în loc să mă tem pentru el, m-am amuzat bine. Şi când în redacţie au mai venit şi ţenchenii, ai găsit mai multă lume pe care s-o dai afară. Şi mai amuzant pentru noi, ceilalţi. Mi-ar plăcea tare mult dacă ai veni şi tu când ne-om decide să ieşim din când în când. >:D<

Alexandra – sugar, te-am lăsat aşa de la urmă că tu stai hăt departe. Da’ tu ştii că, la fel ca şi Elena, eşti mai mult decât o colegă. Nici nu ştii ce rău mi-a părut când n-ai mai venit cu mine cu maşina. Îmi lipseau conversaţiile noastre dimineaţa şi poveştile şi planurile… of. Dar, datorită ţie micuţa Polo are acum un nume şi Hapciu i se potriveşte de minune. Închei aici că oricum ne întâlnim noi mai des >:D<

Lili – n-o să uit că am aterizat în firmă chiar de ziua ta în 2009 şi n-o să uit nici povestea cu ăi mici ai tăi când i-ai dat jos din maşină şi i-ai lăsat pe câmp. Best story ever. :)) Nu cred că ţi-am zis, da’ sper că am lăsat să se înţeleagă cât de mult te admir pentru familia ta, pentru copiii tăi şi pentru dragostea pentru ceea ce faci. Ah, si evident pentru umorul tău. >:D<

Moni Ardeleanu – tu ai fost prima care m-ai întâmpinat când m-am angajat şi prima pe care am stresat-o cu întrebări. 🙂 Întotdeauna mi-ai părut o fiinţă caldă şi foarte bună. Şi amuzantă. Nope, pyjama party-ul ăla n-o să-l uit. E memorabil. ;)) Păcat ca n-am asistat şi la faza cu taximetristul. Nu-mi fac probleme că nu ne vom întâlni >:D<

Adriana – pentru tine am aşa multe cuvinte de admiraţie: pentru femeia cochetă care eşti, pentru modul tău deschis de a gândi şi pentru simţul umorului. N-o să uit niciodată ziua ta de naştere pentru că, din păcate, coincide cu cel mai trist moment din viaţa mea. Şi sper din suflet să ne mai vedem la o cafea din când în când. >:D<

Marius – mă tem pentru dieta ta, să ştii. ;))  Nici nu-mi aduc aminte exact momentul în care ne-am împrietenit pentru că s-a întâmplat aşa de natural încât cred că nici n-am făcut cunoştinţă. Oricum n-are asta importanţă. Voiam să îţi zic că sper să ne mai vedem şi să mai râdem ca la masă.  >:D<

Domnu’ Romeo – el este portarul firmei, de care mie mi-e tare drag. Sigur n-o să citească el asta, dă’ cred că i-am lăsat să înţeleagă. M-a ajutat de atâtea ori şi n-o să uit cum, având o singură mână, mi-a schimbat roată la maşină când aveam pană. Desi tatăl meu a venit să mă salveze, văzându-l aşa firav, mi-a desfăcut el şuruburile. S-a oferit chiar să îmi schimbe stopul, mi-a zis doar să-mi cumpăr bec şi mi-l schimbă el. Da’ io am amânat şi n-am mai profitat de ofertă. I-a părut rău când i-am spus că tatăl meu a murit, mai ales că apucase să-l cunoască şi i-a părut şi mai rău când i-am spus că plec. Sper să-l mai revăd, măcar din când în când…

Şi acum, dacă sunteţi curioşi, mi-am dat demisia pentru că nu am primit o mărire de salariu.

42 Comments

  • eleny

    Ma enervezi maxim cu postul asta pentru ca eu nu vreau sa accept ca azi e ultima zi aici. Si mi-am promis ca nu o sa ma emotionez si nici nu o sa plang. Si nici nu o sa te pup la plecare pentru ca pentru mine nu e un final. E doar un inceput incredibil de frumos.

  • Oana

    Felicitari! Eu te felicit ca banuiesc ca stii tu ce sa faci din moment ce ai plecat. Freelancing sau alt job? Daca se poate stii :D.

  • Bloooo

    Hehe, ma voi asigura personal ca Sabin citeste asta 🙂 Nu de alta, da si pe mine ma da afara de vreo doua ori pe saptamana.

  • adizzy

    eh, imi amintesc cum imi povesteai de al tau job si ce fascinata eram de ce zici, dar presupun acuma ca entuziasmul tau nu se datora neaparat jobului ci oamenilor de acolo 🙂 eu daca ar trebui sa plec de la al meu job, ioi cat as avea de scris :)) dar inca nu e cazul

  • adri

    si eu sper sa ne vedem la o cafea cat de curand :)… mi-ar fi placut sa petrecem mai multe pauze de masa impreuna dar, sper sa recuperam cumva… voi continua sa iti urmaresc blog-ul din umbra 🙂 sti tu, eu nu prea comentez

  • Cristiana

    Personal, te cred pe cuvant. Am demisionat de doua saptamani de la un ziar local caruia i-am triplat numarul de unici in cateva luni. Motivul? Din “lipsa de perspectiva”. In secunda aceea, intrezaream alta mai buna. Intre timp, mi-a mai scazut elanul, insa tot din vina mea.
    Ceva am pastrat: convingerea ca un om “de creatie” nu poate merge mai departe daca nu are perspective. Iti urez mult succes si sa nu-ti pierzi niciodata perspectiva.
    Ce te rog este sa nu ti se mai intample aceleasi lucruri ca si mie in aceleasi intervale de timp fiindca o sa incep sa cred in zodii si e ultimul lucru pe care-l ravnesc acum 🙂

  • Antonnia .

    “Şi acum, dacă sunteţi curioşi, mi-am dat demisia pentru că nu am primit o mărire de salariu.”

    Ce te face sa fii asa de sigura ca la urmatorul loc de munca o sa ai parte de un salariu mai mare ? 🙂

    • Tomata

      Esti naiva. 🙂
      Interviul la care am fost si la care am stabilit deja ce salar voi avea. doar nu crezi ca mi-am dat demisia asa aiurea fara sa am un plan B.

  • Gerhald

    Nu pot sa cred. Sunt sigur ca dupa o experienta austriaca de tipul asta o sa iti fie mai usor sa gasesti un job. E bine ca esti constienta de echipa de aur cu care ai lucrat. Pe unii mentionati de tine ii stiu si eu, deci a fost super amuzant sa mai vad o opinie despre ei. 🙂

  • Baby R.

    si prima oara cand ne-am intalnit imi povesteai cu atata pasiune…
    ma bucur pentru tine si alegerea facuta.
    ne intalnim stii tu cand sa ma trancanim.
    :*
    >:D<

  • Ralucutza

    Tomata, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sfaturile tale. Faptul ca ai trecut prin atatea te-au facut sa fii fara indoiala mai inteleapta. Dar sunt sigura ca te-au si intarit si te-au facut sa stii sa apreciezi mult mai mult oamenii si chiar lucrurile.
    Si cum zicea Elena, nu-mi iau ramas bun pentru ca ne vom intalni cu siguranta. Unde vrei, daca pot, si ma anunti, voi fi prezenta negresit. :*

  • nina

    Mult succes in ceea ce vei face de acum inainte, fata draga!
    Si eu mi-am dat demisia acum 5 luni de la “jobul ideal pentru mine” si nu mi-a parut rau nicio clipa. E din ce in ce mai bine. Numai spor de munca sa avem!

  • Antonnia .

    “Esti naiva.
    Interviul la care am fost si la care am stabilit deja ce salar voi avea. doar nu crezi ca mi-am dat demisia asa aiurea fara sa am un plan B.”

    Pai, la asta ma si gandeam, ca am mai intalnit oameni care sa-si dea demisia asa aiurea fara un plan B.

    • neagrigore

      există şi oameni care îşi dau demisia şi fără un plan B (sper să n-ajungi vreodată să descoperi că se poate şi neaiurea)

  • diana

    O uşă închisă, un pas înainte! Te felicit pentru curaj şi pentru ca “stai ţapănă” când vine vorba de principii. Multă baftă şi dă-ne de ştire pe unde şi ce faci… Mulţi pupici

  • Sorin

    Ca deobicei eu nu te-am bagat in “seama” pana acum …..
    iti spun de pe acum ca o sa ramai in grupul de roportal nu te mut …
    si cand o sa mai trimit si eu cate o chestie o sa o primesti si tu 😛

    Mersi de apreciere si nu stiu cum de ti-a scapat faza cu kw research…
    si acum cum zicea si Seba mai sus … cand vedem adevarata postare? 😀

  • eu

    ce chestie? intr-adevar lumea doar la bani se gandeste!
    cat de naiva esti tu, sa crezi ca banii te vor ajuta in toate, ca uite, azi-maine se poate muri si zau ca nu-ti iei banii cu tine. daca ai fi in postura de angajator iti garantez suta la suta ca n-ai mai gandi asa, si te-ai gandi de-un milion de ori inainte de a da o marire de salar, si nu-ncepe sa bati campii ca tu nu vei fi asa, dar de asta unii sunt patroni si altii nu, unii asigura locuri de munca si altii doar profita gandindu-se cat de munciti sunt ei. nu, eu nu te felicit si am dreptul asta. de ce? atata vreme cat esti publica si iti faci opiniile cunoscute publicului si eu am acest drept de a nu fi de acord cu tine. dar…doamne-ajuta sa fii si tu sef la tine in ograda, dar d-ala in toata puterea cuvantului, si discutam atunci daca o sa mai ai sau nu gargauni in cap.
    naiva esti tu, fetito!

    • Me

      Ca si coleg al Andreei, pot spune ca merita o marire de salar. Problema e ca firmele, cu sefi batuti in cap ca tine (clar esti sef/patron), prefera persoane mai slab pregatite si lipsite de experienta, care sa lucreze pe bani putini. Firma la care a lucrat Andreea nu este singura de acest gen.
      Mai este un lucru pe care tu il ignori. Nu toti cerem mariri pentru ca vrem noi sa avem mai multi bani, sa ne imbracam mai bine, sa mergem in cluburi sa cheltuim bani mai multi. Unii chiar au nevoie de aceste mariri pentru un trai decent.
      Nu e de mirare ca tara noastra e asa cum e, avand in vedere ca cei de teapa ta sunt peste tot, ce prefera persoane fara pregatire si experienta. Tanti de la Casa de Asigurari careia ii ia jumatate de ora sa faca o operatie cu calculatorul in loc de cele 5 minute necesare, nenea de la abonamente care apasa cate o litera pe tastatura, etc etc etc

    • Tomata

      Draga “eu”, acest post le-a fost dedicat colegilor mei si era mai putin important motivul pentru care mi-am dat demisia. dar daca tii mortis sa stii, afla ca nu sunt avida de bani, dar cand iesi cu 6 milioane in minus in ultimele doua luni, cand mama ta are alzheimer si nu mai stii de unde sa scoti bani, da iti dai demisia si cauti ceva mai bun.

      asa ca nu ma fa tu pe mine naiva, atoatestiutorule, cand habar n-ai de situatie. ma scot din sarite pareristi de-astia care comenteaza doar sa se afle in treaba.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge