Tomata pietoană, plină de “noroc”
Hapciu e la spital, suferind nişte transplanturi. Şi cum n-am vreme să stau lângă ea s-o ţin de oglindă, am lăsat-o acolo şi am pornit pe jos înspre casă şi înspre treburile pe care le am de făcut.
Aşa se face că am descoperit cu uimire că mă simt ciudat să merg pe jos. Parcă n-aş mai şti cum se merge pe stradă. Ce tâmpenie! Am căscat ochii la toate clădirile ce eclozează prin oraş întrebându-mă de când n-am mai trecut pe-acolo şi încercând să-mi amintesc ce era pe locul ăla înainte. N-am reuşit, deşi am bătut unele dintre străzile alea aproape zilnic timp de 8 ani de zile.
Ajung în staţia autobuzului, că deja mersesem pe jos vreo câteva sute de metri şi mi-am zis că nu e momentul să bravez şi să mă întrec cu gluma că mă aşteaptă 5 oraşe pe care le voi bate la pas în următoarele 10 zile. Deci ne menajăm „garofiţele” că o să fie destul de greu încercate. (În acest scop mi-am şi cumpărat deja o unsoare ca să mă scape de durerile musculare. As if…).
Buuun, şi cer io frumos un bilet cu 2 călătorii. Scot 3 lei şi aştept biletul şi restul. Îl primesc, da’ rest din laterale. „3,5 lei e biletul”. Ok, zic io maşinal şi mai scot 50 de bănuţi din portofel. Şi îndreptându-mă cu coama fluturând în vânt către 40-ul care aştepta în staţie, mă gândesc… „Cât o fi oare un litru de motorină?” Undeva peste 4 lei… Păi şi biletul pentru numai 2 călatorii e 3,5. Ies mai ieftin cu maşina, da’ parcă cu 40-ul e mai palpitant. În fine… acum că noul job e în oraş, o să mai profit de bunăvoinţa RATT-ului, nu de alta, da’ mi s-a făcut dor. Ah, şi trebuie să salvez planeta.
Şi la fel ca şi pe stradă, casc ochii din autobuz şi îmi fac planuri în minte unde ar trebui să cobor ca să mai rezolv din treburi. Şi tot uitându-mă văd un hornar. Iiiiii, de când nu mai văzusem un hornar… era îmbrăcat în salopeta de blugi, da’ ce importanţă are? Avea perii şi chestie de-aia rotundă cu care freacă hornurile, deci trebuia să fie hornar.
M-a binedispus micuţa mea plimbare şi mă gândesc serios să o repet. Dar ceea ce „mi-a făcut ziua” a fost un porumbel care s-a răhăţit pe mine când făceam curăţenie în grădină, acum vreo jumătate de oră. Da’ nu aşa oricum, ci cu toată puterea, tocmai de la etajul 4. :))
Vă las, că fug să-mi iau bilet la loto, nu se poate să nu câştig ceva după asta şi după hornar. ;))
21 Comments
Gerhald
Partea buna la pietoni e ca ai ocazia sa te intalnesti cu atatea persoane cunoscute. In plus, ai si ocazia sa vorbesti cu ei, pe cand din masina nu poti decat sa le faci cu mana si sa te rogi sa nu te claxoneze nimeni ca ai incetinit pentru un strop de socializare.
Lore
Pot să-ți fac rost și de ceva ce se numește Popo-Creme, din-aia pentru bicicliști. :)) Am la lucru.
Hihihihi. Just in case… nu se știe niciodată, de la atât mers pe jos…
Te pup și te-aștept.
Baby R.
Timisoara e frumoasa noaptea cand esti cu masina, dar ziua e superba perpedes. 😀
Pasagera
Eu cred exact pe dos, ziua in Timisoara nu poti sa mergi nici macar cu bicicleta. Orasul este murdar, masinile polueaza (astazi am reusit performanta de a sta in spatele unui camion care a facut un fum de nu vedem la 2 metri distanta), peste tot gropi inclusiv trotoare sparte si multe strazi inchise pentru ca se lucreaza. Noaptea cel putin e liniste si praful e asezat.
Baby R.
nu te inteleg. eu am zis ca e frumoasa perpedes (sau per pedes, cica ar fi corecte ambele variante), ceea ce inseamna pe picioare. Nu bicicleta, nu masina.
Pasagera
Atata timp cat mergi pe un trotuar nu esti ferita de poluarea si mizeria din Timisoara, de strazile pe care se lucreaza nu mai zic nimic. Zona pietonala este doar in centru mult prea putin ca sa definesti prin asta ca orasul e frumos perpedes. Este pana la urma o chestie de gust si putem sa ramanem asa neintelese.
Miştotică
Vreau şi io motorină cu “undeva peste 4 lei”. Nu de alta, dar eu peste tot am găsit de la 5,2 în sus
Oana
Mie sincer imi place sa umblu prin oras ca atunci mi se intampla o gramada de chestii, vad lucruri noi, intalnesc oameni pe care nu i-am vazut demult etc.
lala
ai avut o zi frumoasa!ma bucur!
Reclame Tv
Duminica la marea extragere iti tin pumnii. Primesc si eu ceva?
Tomata
Maine e marea extragere. :)) am fost deja si mi-am luat bilet. 😛
Reclame Tv
Pai joi e 5/40, premiile sunt mici.
P.S. Ti-am raspuns pe blog si cu ocazia asta ti-am dat de joaca.
Reclame Tv
Sa stii ca noi asteptam sa vedem daca ai castigat si mai ales cat ai castigat.
Vad ca pleci in vacanta, ai uitat de cei care ti-au tinut pumnii. Macar un Beck`s daca dadeai si tu …
Antonnia .
Pe unde te plimbi, Tomato? :o3
Tomata
Prin Germania, Belgia si Franta. 🙂
ady
daca iti faci abonament iesi mult mai ieftin. la bucuresti, un abonament pe o luna e 50 lei (s-ar putea sa creasca putin) pe toate liniile (orice fel de mijloc de transport in comun al ratb-autobuz, troleu, tramvai). de banii astia poti sa te plimbi oricat, oriunde, cu orice. nu cred ca iesi la fel de ieftin cu masina. (e drept, ca poti sa intalnesti o fauna extrem de variata si mirosuri pe care n-ai vrea sa le intalnesti).
abonamentul pe metrou, e 27 lei, cel cu 60 de calatorii. totusi la metrou fauna e mai spalata si nu intalnesi prea multi batrani. (ratb-ul e gratis pt ei, metroul ii costa).
OanaS
Metroul este gratuit pentru pensionari, doar ca sunt f multe scari de coborat si implicit de urcat si de aceea este atat de putin frecventat de pensionari.
ova
Uau, ai trecut la per pedes apostolorum ca stramosii nostrii de la Roma prin Timisoara !
Sa stii ca e palpitant sa circuli pe jos prin Timisoara, dupa o perioada de mers tot gasesti o terasa la care sa te odihnesti si sa te benoclezi la lumea care trece si (scuze pt asa de multe si-uri) poti sa savurezi o cafea, ceai etc.
Cand ai fost ultima oara cu Iubi intr-o duminica dupa masa la o plimbare prin Timisoara sau sa stati la unele din terasele din Piata Unirii ?
Mihai Motrescu
nu e recomandat sa repeti experienta cu autobuzul cand e cald pentru ca atunci se transforma intr-o chestie ce miroase ingrozitor a transpiratie
Pisica Roz
Cu noroacele am experienta! 😀
Am avut (ne)placerea sa primesc una de m-a lovin in cap, pe umar, palma si picior in acelasi timp. Puteam sa jur ca a fost macar un cocostarc, de-a avut atata rezervor!
Nu mai spun ca m-am dus plangand acasa de ciuda, de sarea camesa de pe mine…
Reclame Tv
Pai mai intai trebuia sa treci pe la loto sa-ti iei un bilet.