Cum am omorât un copac
Am cea mai bună prietenă din lume, dar ştiu că v-am mai spus asta deja. De fiecare dată mă tot mir când face ceva pentru mine, mă mir şi mă întreb de unde are atâtea resurse să mă facă să mă simt bine. Pentru ea totul pare atât de natural, atât de la îndemână, eu am ajuns să mă chinui să mă gândesc cum să fac o surpriza cuiva. Una dintre multele ei surprize a fost Farmacia pentru suflet a lui Osho. Mi-a vorbit în treacăt despre ea, parcă m-a întrebat dacă o vreau, dar când a văzut că nu se mai poate, mi-a bagat-o pe gât. Adică a venit cu ea în poşetă şi mi-a zis: „Pisi, citeşte-o!”. Ok, am pus mâna pe ea, fără să cred foarte mult în puterile unei cărţi motivaţionale. Am încercat şi cu Legea atracţiei şi după câteva săptămâni am uitat. Nu ştiu cum va fi cu Osho, dar am reţinut deja câteva idei pe care ar trebui să mi le notez, dar cred că îi voi face un fel de recenzie ca să rămână aici.
Azi voiam să vă vorbesc însă despre altceva. Despre cum am omorât un copac. Nu singură, am avut complici, dar acum, citind asta, mă chinuie mustrările de conştiinţă.
Priviţi copacii; aceştia sunt adânc inrădăcinaţi în pământ, nu se pot duce nicăieri şi totuşi sunt fericiţi. Evident, ei nu pot vâna fericirea, nu pot pleca în căutarea lor. Sunt înrădăcinaţi în pământ, nu se pot mişca, dar nu vedeţi că sunt fericiţi? Nu simţiţi bucuria lor atunci când plouă, marea lor bucurie când vântul le suflă prin frunziş? Nu simţiţi dansul lor? […] La ora actuală există instrumente care pot verifica dacă un copac este fericit sau nu. Ei vibrează în ritmuri diferite. Dacă vine un duşman, un tăietor de lemne sau un tâmplar, copacii se tem, se simt tulburaţi, se agită nespus. […] Dacă tai un copac, toţi ceilalţi din pădure plâng şi ţipă. […] Dacă ucideţi o pasăre, copacii vor începe să plângă în agonie, dar ei sunt înrădăcinaţi, nu pot pleca nicăieri. Și totuşi, viaţa vine la ei.
Lăsând la o parte (deşi vă sfătuiesc să insistaţi asupra acestui citat) că singurul mod de a face faţă greutăţilor şi bucuriilor e acela de a sta pe loc, de a nu alerga după fericire şi de a nu fugi de necazuri, mi-am adus aminte că eu am omorât un pom. Am omorât cireşul din curtea casei străbunicii mele. L-am omorât cu detergent de vase şi ulei încins. Chiar dacă n-am fost eu capul răutaţilor şi „chiuveta” însemna vara un furtun cu apă rece plasat la rădăcină lui, că era mai simplu decât să spălăm vasele în lighean, şi eu am contribuit la uciderea lui. Lentă, în fiecare vară. Sunt o ucigasă de pomi. Și de pisoi, dacă vă mai aduceţi aminte. Și mă îtristează că am pe conştiinţă şi un copac, de care am uitat cu desăvârşire… Îmi plac copacii. Mult de tot. Nu ştiu de ce, că plantele, în general, şi mai ales cele de apartament, mă lasă rece. Dar cu copacii stă alfel treaba.
Anul ăsta voi planta un pom. La sat, în curtea în carea am omorât cireşul. Fantoma lui încă străjuie între casa mare şi colnă. Mă gândesc să-i curm suferinţa şi să-l tai de tot. Acum, când îl voi vedea, îi voi simţi agonia.
19 Comments
newdada
nicio inimioara la tine pe blog, azi? 🙂
Pingback:
Gerhald
Pai se spune ca in locul unui copac taiat trebuie plantati doi puieti. Deci trebuie sa suplimentezi numarul plantarilor din vara 🙂
Copila blonda
Cartea despre sex – Osho. O să-ţi placă. E cea mai muncită şi recitită carte a mea. Poate doar manualul din care am dat admitere să-l fi nenorocit în asemenea hal. De curând am recitit-o şi am înţeles-o altfel.
Însă ţine minte că Osho nu şi-a scris el cărţile. El doar le-a vorbit. De scris au scris alţii, fiecare după ce a înţeles…
Tomata
Stiu ca nu si-a scris el cartile. 🙂
Zoli ZzZ
cu privire la gandul ca viata vine si la tine; e exercitiul acela care iti cere sa inchizi ochii si sa iti imaginezi ca nu tu iti misti plamanii pentru a respira; ci universul impinge aerul in tine. simte cum e sa “fi respirat”. Altfel spus, considera pt o clipa ca plamanii tai respira singuri fara ca tu sa le acorzi atentia, sangele tau curge prin cirp si nu l-ai putea controla nici daca ai vrea. Ochii lipesc in ritmul lor; emotiile sunt declansate; si majoritatea gandurilor care iti vin se intamla fara ca tu sa afci nimic. La nivel molecular se intampla, de asemenea, procese miraculaose tot timpul…. viata e peste tot, si la copaci si la animale, si la oameni; numai ca unii mai uita sa o priveasca in goana dupa fericire. ironic, vrem fericirea da fugim de ea!?
INTJ
Tomata, daca tot ai de gand sa citesti Osho … eu te-as sfatui sa citesti intai “Profetul” de K.Gibran (daca cumva inca nu ai citit) si apoi sa citesti “Profetul de Kahlil Gibran comentat de Osho” … ca sa-ti poti decide “mai in cunostiinta de cauza” ce si cum cu Osho.
Oana
Tomata, invatatorul meu spunea ca nu simti ca ai trait viata daca nu ai citit o carte, nu ai plantat un copac, nu ai ridicat o casa si nu ai crescut un copil. Carti ai citit, pacatul cu pomul o sa ti-l speli, de casa ai timp si copil iti doresti, esti pe drumul cel bun, nu te necaji :).
Tomata
;)) da, sper sa le fac pe toate in viata asta. 🙂
utiscinteianu
Daca ai sti tu cati copaci ucizi in fiecare zi….
Tomata
🙁 din pacate…
lala
cum stii tu sa povestesti din sufelt!esti grozava!
ova
Draga Tomata , ai luat-o pe aratura !
Ai trecut cumva pe etnobotanice, cum e ?
Tomata
De ce spui asta?
ova
Pt ca vii cu ideea asta creatza ca tu ai omorat un copac sau un pisoi (pe bestia asta simpatica cred ca a fost din gresala si poate cand ai fost la o varsta mai frageda), dar sa zici ca ai omorat un copac e putin cam deplasat. Tu ai omorat un copac ?!! Dar hartia pe care se scrie, se tiparesc ziare, carti sau se inveleste parizerul din ce crezi ca e facuta ? Sau mobila, unele materiale de constructie sau lemnele de foc ?
De asta am pus intrebarea cu etnobotanicele !
Tomata
Pai ti-am dat si argumente si am detaliat cum am omorat copacul ala. Acum, ca zilnic se masacreaza alte cateva mii de copaci pentru hartie…nu deschidem discutia. Si pisoiul chiar l-am omorat 🙁 Eram mica si prostuta. L-am omorat de drag.
Lolika
chiar frumos citat..’si totusi viata vine la ei’ m.a pus pe ganduri..
m.am gandit si eu candva sa plantez un pom. cumva organizat sau doar eu de capul meu..inca nu stiu. sa ne povestesti si cu plantatul
Organizare nunti
Grija pentru natura inconjuratoare nu ar trebui sa ne lase rece pe niciunul dintre noi, este mediul in care traim si din care luam oxigenul pe care il respiram. Cred ca toti ar trebui la un moment dat sa plantam un copac, sa aranjam o gradina cu flori, pentru ca asta inseamna “viata” pentru noi si pentru planeta, pentru copii nostri si urmasii lor.
Pingback: