Primele carti

N-am mai citit de 3 săptămâni şi nu prea îmi convine. Nu din lipsa de chef, ci din lipsă de timp. Raport către El Greco aşteaptă pe noptieră exact la capitolul despre Alexis Zorba şi în fiecare seară, când cat lată de obosită mă gândesc că tare mi-ar plăcea să citesc, dar nu mai am putere nici sa ţin cartea în mâini.

Din cauza dorului de cărţi vă povestesc azi despre primele mele lecturi.

Unul dintre puţinele lucruri pe care le-am învăţat de la mama mea a fost lectura. Pe vremea când nu aveam televizor în fiecare cameră, mama mea îşi petrecea serile şi uneori şi nopţile devorand cărţi din colecţia Loveswept sau celebrele romane ale Sandrei Brown, Sydney Sheldon sau Danielle Steel. Şi cum mie nu îmi era mereu somn, i-am cerut şi eu o carte pe care n-o uit nici acum şi se numea (ce ironic) În braţele tatălui meu. Cartea era ceva poveste de dragoste între un donator de spermă şi fix femeia care i-a făcut copiii. Ma rog, genul acela de cărţi. Nu m-am oprit la cartea aia, am mai citit câteva din aceeaşi colecţie, dar n-am fost curioasă de nici o Sandra Brown şi de nici un alt scriitor din biblioteca mamei mele. Asta se întâmpla cam prin clasa a IV-a, vârsta la care alţi cititori se delectau cu cărţi mai celebre şi mai frumoase.

Când eram mai mică am citit Doctorul Aumădoare şi Vrajitorul din Oz. Dacă îmi aduc eu aminte bine, cred că Vrajitorul din Oz a fost singura carte citită de două ori.

Prin generală, “ne-a chinuit” profesoara de română cu lecturile obigatorii şi cu fişele de lectură, dar nu pot să zic că m-am omorât. Am citit câteva schiţe de Caragiale şi câte o nuvelă pe ici pe colo. Tot prin generală am citit şi Declaraţie de dragoste de George Şovu şi am continuat cu cărţile din dormitor.

Aşadar, cam astea au fost primele mele cărţi citite, început cu care nu mă prea mândresc, dar, mă consolez cu gândul că tot e bine că am început de undeva.

Adevărata dragoste pentru lectură s-a născut prin liceu şi a atins apogeul în clasa a XI-a, cam pe când m-am hotărât să dau la Litere. În facultate… am citit cât am putut, dar nu destul. În nici un an n-am reuşit să termin la termen toate titlurile de pe lista. Deh, I’m a slow reader 😀

Când am terminat facultatea, m-am temut că pasiunea pentru lectură avea să fie abandonată din diverse motive. Dar am descoperit blogurile şi pasiunea s-a accentuat. De când activez pe internet şi de când mi-am făcut o disciplină din a scrie pe blog despre cărţile pe care le citesc, am citit mai multe cărţi decât oricând.

Pentru că aceasta a fost o leapşă despre primele cărţi citite, îi invit pe Cristina VAmbasadoarea însărcinată (ale cărei peripeţii le citesc pe toate), Ddunia, Honney Bunny şi Liviu să o facă şi ei.

21 Comments

  • ambasadoarea

    Ambasadoarea si-a pierdut mintile si amintirile despre primele carti citite. Zau daca mai stiu! Stiu ca-mi pierdeam vremea cu basmele arabe cand eram mai mica, cu Eminescu si chestii gen Andrii-Popa cu care am capiat-o pe maica-mea. Apoi, cand ajungeam la tara, gaseam un pod plin cu carti pe care le cam devoram, ca, deh, munca la camp nu ma atragea nici atunci 🙂 Mai tarziu am citit Teiul salbatic (habar n-am cine-a scris-o) si mi se parea ca stiu totul despre dragoste. Abia in liceu imi dadeam seama ca nu stiu nimic si ca ar fi bine sa citesc, nu gluma! Ceea ce am si facut. Dar asta nu mai are treaba cu leapsa de azi.

  • Raluca Fabuloasa

    Si eu mi-am facut “debutul” intr-ale cititului cu carti spumoase si siropoase din colectia mamei. Tin minte ca la varsta la care colegii mei abia buchiseau ce-i obliga doamna invatatoare, eu imi petreceam noptile cu carti din care nu intelegeam mare lucru (dar de ce se urca John peste Mary in noptile cu luna plina? – asa ceva era in mintea mea), dar mi se parea fascinant sa urmaresc o poveste citita, nu vazuta la televizor.

  • Monica

    Si parintii mei citeau aceleasi carti in perioada in care au aparut 🙂
    Mie mi-au placut cele in care actiunea avea loc in perioada 1800 – 1900, gen “La rascruce de vanturi”.
    Imi place cum scrii si imi plac locurile prin care te-au purtat pasii de-a lungul timpului.

  • Stefy

    Prima mea carte citita a fost o carte de povesti din literatura rusa (habar nu am cum se numeste). Aveam 5 ani…si am inceput sa invat sa citesc SINGURA. La 6 ani umblam cu cartile dupa mine (Volumul de poezii de Eminescu dupa mine :)) ) Am o imagine clara in minte, cand pe la 6 ani, eram cu vreo 3 carti dupa mine (Acasa la femeia care ma ingrijea dupa gradinita cu program scurt). Stiu ca ziceau ca nu e bine ca stiu citi si alte lucruri de genul acesta. Mama imi luase ceva carte cu literele alfabetului si la sfarsit erau poezii…asa am invatat sa citesc si astea au fost primele mele carti. Dupa aceea am inceput si eu cu cartile clasice etc…La noi in biblioteca erau si Sandra Brown si alte lucruri de acest gen, dar mama cumpara carti de la “prietenii cartii”si am si pana in ziua de azi romane si carti din colectia prietenii cartii. (literatura romana clasica, dar si straina [in lb romana, engleza si franceza])
    Sincer…citeam mai mult in primara si generala, decat in liceu, dar lectura din liceu a fost mai savuroasa 😀

  • lilisor

    Prima carte pe care am citit-o a fost Vrăjitorul din Oz, apoi, din motive de sănătate şi rude prea credincioase, am citit Biblia pentru copii şi pe cea pentru adulţi 😀 După asta am continuat cu Păcală, Ion Creangă şi la sat, când ploua afară, am citit o carte despre viaţa lui Creangă. Tot acolo am găsit o carte de Sandra Brown dar nu mai ţin minte dacă am terminat-o de citit. Ştiu doar că avea copertă lucioasă şi fină în comparaţie cu toate cărţile vechi şi aspre din biblioteca bunicii.

  • getatr

    Nu imi aduc aminte care a fost prima mea carte citita. Ceea ce tin minte e ca imi placeau povestile nemuritoare, basmele romanesti si cartile lui Creanga. 🙂

  • hot_varza

    Eu am inceput sa fac o pasiune pentru citit prin clasa a-6-a si stiu ca imbinam perfect Povestile japoneze si Aventurile lui Habarnam (sor-mea era mai micuta, eu eram sora cea mare, deci e clar cine ii citea povesti) cu Moara cu noroc a lui Slavici si Ion al lui Rebreanu 😀 si anumite nuvele ale lui Sadoveanu ( le aveam in casa si chiar imi placeau, multe carti le-am citit de dinainte de a deveni lectura “obligatorie” :P)

    A, si concomitent cu astea dadusem si peste niste carti de genul “Medici blestemati” care povesteau de prin lagarele naziste :d, si se mai adauga si descoperirea unor “Almanahe” 😀 cu “Istorii neelucidate” si SF( eram in comunism dar astea erau remarcabil de bune 😉 )

    Chiar, nu ti-au placut tie Aventurile lui Habarnam?! 😛

  • Teodora

    Fain să ne-amintim de primele cărţi din viaţa noastră.
    Ai pomenit de “Vrăjitorul din Oz” şi mi-a venit în cap şi filmul (cel atât de veeeechi, dar cu un succes etern, indiferent de generaţie… cu Judy Garland). Poate-ar fi interesant să ne amintim odată şi de primele filme din viaţa noastră. 🙂

  • Bia

    Pe mulți văd că ne-a cucerit “Vrăjitorul din OZ”….

    @ddunia: mulți am auzit de Sandra Brown, dar mă crezi că eu una nu am citit nimic de ea?

  • ddunia

    @Bia

    In schimb eu am citit, nu stiu sa dau insa un numar al cartilor! Citeam pe furis, sa nu ma surprinda cumva tata, mai ales seara, cand toata lumea dormea. Am invatat din cartile astea cuvantul refulare, cred k aparea in fiecare cartulie! 🙂

  • andreea

    amintirea cea mai pregnanta din copilaria mea este atunci cand,in clasa I invatatoarea ne-a luat pe toti si ne-a dus sa ne prezinte biblioteca scolii.eram atat de entuziasmata!prima carte a fost “muc cel mic” si era tare subtirica,apoi au urmat altele si altele,tot mai frumoase si captivante, incat cartile au devenit cei mai buni prieteni pentru o copila singuratica,locuind departe de parinti,de oras…

  • danboeriu

    sandra brown, sidney sheldon, danielle steel? oh my god! mama ta n-a vrut să-ţi dea nicio şansă! 🙂
    noroc că, probabil, te-ai deşteptat la timp. acuma, serios vorbind, decât să fi citit sandra brown în clasa a patra, mai bine nu citeai deloc şi băteai mingea pe uliţă. pe bune, ce-a fost în mintea mamei tale? şi întreb serios.

  • Tomata

    @ ambasadoarea → e ok si asa, merci de raspuns 🙂

    @ Fabuloasa → :)) Cum ziceam, tot e bine ca am inceput de undeva.

    @ ddunia → De stiut cred ca stie toata lumea, de citit… nu chiar toti. 😛

    @ Monica → Oooo, La rascruce de vanturi e chiar o clasica. 🙂 Si mie mi-a placut mult de tot. 🙂 Te mai astept pe la mine. 🙂

    @ Stefy → Cum ii ziceam si dduniei pe blogul ei, si eu aveam o carte cu coperti de carton, foarte frumos ilustrata, cu basme rusesti… nu stiu pe unde e acuma, ca pe cuvant ca as reciti. 😀

    @ Liviu → Multumesc si eu. 🙂

    @ lilisor → Aaa, si eu am citit Biblia pentru copii. 😛 Strabunica mea imi povestea tot felul de pilde si povestioare. Imi placea. Si povestile lui Creanga, tot ea mi le spunea…dup-aia le-am citit si singura. 😛 nu mai aveau aceeasi savoare…

    @ getatr → Si mie mi-au placut mult basmele. 🙂

    @ hot_varza → Daaa, almanahurile erau cele mai tari. 😛 Atat de mult imi placea sa citesc din ele, mai mult decat din carti. 😛 N-am citit Aventurile lui Habarnam 🙁 :”>

    @ Teodora → Filmul e foarte frumos intr-adevar. 🙂 L-am vazut si eu de vreo 2-3 ori. 🙂

    @ andreea → Oooo, cred ca a fost o experienta minunata. Asa da invatatoare. 🙂

    @ danboeriu → Hai ca pana la urma mi-am revenit. In mintea mamei mele nu stiu ce era, dar e femeie simpla, cu prea putina carte pentru a-mi insufla dragostea pentru literatura adevarata. Si totusi… a facut-o si asa. 🙂

  • Dan Acatrinei

    Un proiect laudabil, care isi propune sa ofere carte pentru copii in format electronic. Fisierele PDF, bogat ilustrate, poti fi descarcate gratuit de pe siteul proiectului si printate cu o imprimanta obisnuita.

    Adresa este: http://povestealuijester.blogspot.com

    Lectura placuta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge