Prin #timisoaranoastra
Post început sâmbată
Scriu şi eu repede, ca să nu se aglomereze informaţia. Nu de alta, da’ diseară e party din nou şi na, mi-e că poate n-o să-mi mai amintesc multe. 😀
Dacă n-aţi citit încă pe alte bloguri, pe twitter sigur aţi aflat câte ceva din ce s-a întâmplat azi prin #timisoaranoastra. şi cu siguranţă deja ştiţi că a fost minunat şi extrem de bine organizat. Adevărul e că nici n-avea cum să iasă altfel, având în vedere că de la organizatori nu te puteai aştepta să dea greş în vreun fel.
în zori de zi, la 9 şi un sfert ne-am întâlnit la Catedrală, ne-am plimbat prin centru, ne-am oprit la Muzeul Banatului, unde n-am intrat, am ajuns la Operă, am intrat înautru, am luat-o prin Libertăţii, am ajuns în Unirii la Muzeul de Artă, l-am vizitat, am revăzut (cu alţi ochi) colecţia lui Baba, am zăbovit pe băncuţe pentru a mânca papa bun de la KFC, după care am luat-o înspre Piaţa Traian de unde am pornit cu tramvaiul vechi (cel mai mişto lucru) înspre Piaţa 700 – am aflat si eu de unde ii vine numele, apoi Piaţa Maria şi am coborât în Bălcescu. Ne-am dus la Scârţ, am băut o limonadă şi am avut o discuţie extrem de savuroasă despre lumea arabă şi lumea modernă. Apoi am luat-o pe jos înspre Maria din nou, pe malul Begăi, să ne pozăm ca miresele, şi am terminat în Porto Arte unde am băut bere. Ei nefi, io fără alcool. ăsta ne-a fost traseul, da’ ce nu v-am spus e că a fost presărat cu muuulte pauze pentru explicaţii. Ghidul nostru, Dan, a fost bestial. Atâta informaţie despre oraş n-am primit decând trăiesc eu în frumoasa Timişoara şi trăiesc aici de aproape 27 de ani. Am aflat atât de multe lucruri noi şi lucruri pe care, ca timişoreancă, ar fi trebuit deja să le ştiu – cum ar fi locul unde a început revoluţia din ’89. Mai multe, a notat Adelina.
continuat duminică
Deci cum ziceam, turul Timişoarei a fost extrem de enrichissant şi mi-am dat seama abia prin Porto Arte că mă dureau picioarele. Am cunoscut lume incredibil de faină cu care am glumit, am râs, am povestit.
La party-ul pe care îl anunţam la început a fost foarte foarte tare. N-am băut decât suc, dar m-am trezit ca şi când aş fi băut toată noaptea. Nici n-o să vă spun mai mult decât că am jucat mimă. şi la mimă râzi de te spargi, ba când îl vezi pe Crivăţu’ că mimează “arhanghel” sau “scufiţă” (fără să arate înspre mine), ba pe Maka mimând “alură” sau “nomenclatură” – moment de neuitat, mai ales pentru Daniel, cand încearcă Cristi să-ţi explice ce înseamnă nişte semne explicate prin aceleaşi semne şi mai ales când mimeaza “clisma”. =)) La vacă. =)) Să vezi cât entuziasm pe o echipă şi câtă dezamăgire pe cealaltă când se nimeresc cuvinte precum “diateză”, “pauper” sau “perpetuu” (în 3 secunde). şi, desigur, să nu uităm de mirobolantul “aristă”. :)) Echipele s-au tot schimbat, unii au dezertat, alţii au abandonat, da’ vă zic de echipa mea: Bloo, Iubi, Maka, Cristi, Radu (pe cine am uitat?). Ok, mă opresc aici cu mima, că aş putea continua la nesfârsit. Ideea e că io sunt pentru organizarea unor astfel de seri cât mai des. Who’s wif me? 🙂
Cum fac io de obicei o să vă spun câte ceva despre musafirii noştrii ca tare drag mi-a fost de toţi.
Bucureştiul a fost reprezentat cu succes de Corina, mama proiectului, fără de care totul ar fi fost greu de realizat şi pe care m-am bucurat tare mult să o revăd, de Alex Negrea, cu care am apucat să vorbesc mai mult decât data trecută şi care mi-a părut şi mai prietenos şi deschis, Miruna, cu care mi s-a întâmplat la fel ca şi cu Alina CST la blogrip – am dat mâna cordial pentru a face cunoştinţă şi când ne-am dat seama cine suntem, îmbrăţişări, pupături, alea alea, ca doar ne ştiam de-o viaţă, nu? 🙂 Am revăzut-o pe Iulia, care e o fostă timişoreancă pe care am cunoscut-o la schimb de cărţi şi am aflat ce s-a mai întâmplat în viaţa ei de când a plecat de aici. Si Ana. Oh, pe Ana tre’ să o cunoşti ca să poţi spune cât e de cool şi de simpatică şi cum râde din tot sufletul. 🙂
Apoi Clujul ni i-a trimis pe Andrei Crivăţ şi pe Tvdecei. No, cum să vă spun io de ăştia 3? Eşti trist? Ieşi la o bere cu ei şi-ţi trece. Instant, pe loc şi subit. La fel ca Elena, şi io mă aşteptam să-l văd pe Zicu (Răzvan) un munte de om – cum să ţi-l imaginezi altfel cu un aşa nume de renume? Ne-am înşelat pentru că Zicu e unul dintre cei mai zglobii omulteţi pe care i-am văzut io ever. Ah, şi mi-a spus că are două cuvinte care nu-i sunt dragi deloc şi dacă vrei să faci praf limba română, e suficient să pui “capot” şi “borcan” în aceeaşi propoziţie. :)) Florica e o doamnă, nu vă lăsaţi amăgiţi de ce vă povesteşte ea că se întâmplă în capătul satului. 🙂 Alina, că în viaţa reală sub identitatea asta funcţionează, are o voce care mi-a rămas în minte. Mi-ar plăcea să o aud vorbind mai des.
Alba Iulia s-a urcat în aceeaşi maşină (dotată cu staţie pentru tirişti – “drumuri bune şi un weekend cât mai bun, dacă se poate“) cu Clujul şi l-a adus pe Maka înapoi printre sectanţi. După cum l-am văzut io că se simţea de bine, mă aştept să-l revăd pe-aici cât de curând. 😛 Nu-i bai, că şi nouă ne place de el. şi pe Diana, cu care deşi m-am nimerit de vreo 3 ori în acelaşi rând de mers, abia ultima oară am avut inspiraţia să o întreb cine e şi ce blog are. şi când am aflat, aceleaşi îmbrăţişari. 🙂
Nici Oradea n-a lipsit pentru că au fost alături de noi Lilişor şi Siropel. Lili s-a tuns, s-a vopsit şi e într-o formă de zile mari, ceea ce nu se poate spune despre accidentatul Orădean. Bine că evenimentul nu se numea Verde pentru biciclete, că ne făcea cu mâna de pe trotuar 😛
O să îi înşir şi pe bloggerii timişoreni de care îmi aduc aminte. Dacă uit pe cineva, pretty please (with sugar on it) să nu se supere şi să mă tragă de mânecuţă să îl notez la prezenţă: Richie, Daciana, Crina, Dan, Sora, Elena, Nicoletta, Ovi, Corina, Milo, Sirg, Deme, Dani Sima, Ily, Adelina, Alex Bleau, Cristi, Dan Patrascu, Boghi, Raul, Bloo Adi Dragos şi chiar nu mai ştiu cine. ştiu că au fost şi Bogdan şi Mihai de la StartUp Days, dacă am fost eu destul de atentă şi mai câteva persoane care nu ştiu cine au fost.
Am păstrat pentru la final inima acestui weekend. Adică persoanele care au făcut posibil aceasta distracţie în masă, această culturalizare şi această demonstraţie că avem cu ce ne mândri (deşi, vorba vine, e loc şi de muuult mai bine). Aceste persoane au fost mai multe, dar eu vreau să felicit, în special, pe 3 dintre ele: Nebuloasa, Cristina şi Amalia Matei. Când îşi unesc forţele… ei bine, aţi văzut şi voi ce-a ieşit, iar dacă nu… sper să aveţi ocazia să luaţi parte măcar la un eveniment organizat de ele. Jos pălăria. şi mai vrem. 🙂
Să nu uit să zic şi de sponsori, că fără ei… ar fi fost oleacă mai greu: Blue Air i-a adus pe cei de la Bucureşti, Porsche Timişoara i-a plimbat, Hotel Timişoara i-a cazat la Şag la o vilă superbă, cu piscină, KFC ne-a dat tuturor să mâncăm , iar atmosfera a fost întreţinută de trabucuri.com.
Vă mulţumesc tuturor pentru un weekend de neuitat şi, cu siguranţă, de repetat!
44 Comments
dn
a fost magic, chiar daca am ajuns doar la partea a doua!:)
Daniel
Da, mima nights. It’s on
Ba, a fost frumos 🙂
Pingback:
Pingback:
A.Faith
îmi permiţi o corectare? porsche* mi-a sărit în ochi de înadtă ce-am scanat articolul.
în altă ordine de idei, mi-ar fi plăcut tare mult să pot s-ajung şi eu să văd Timişoara voastră, dar mi-am făcut eu mie o promisiune ca până la sfârşitului anului să bifez pe lista oraşelor văzute şi urbea voastră.
Pingback:
V.
Măi Tomata sa-ti spun ceva despre eveniment. Se vede de la o poștă că a fost o întâlnire a prietenilor din online, a cunoștințelor și a foamei de link. Dacă privești lista invitaților cu atenție, e un mic cerc care se învârte la fiecare eveniment. Nu a fost nimic deosebit pentru ca a fost cu “cerc restrans”
S-au adunat “valori” ale blogosferei tocmai pentru a face putină senzație la ping-ul blogului. Important este că de oamenii valoroși în adevăratul sens al cuvântului, organizatorii au uitat… Si acest lucru a fost vizibil.
Dincolo de faptul că Timișoara este un oraș minunat sau nu, în momentul în care scopul unui astfel de eveniment este altul decat cel “de pe afis” toate comentariile sunt de prisos!
Pingback:
nebuloasa
@V., e atat de usor sa spui chestii si sa ramai anonim 🙂
Eu, ca organizator, mi-am asumat orice fel de comentariu negativ, dar tu nici macar identitatea nu ti-o poti asuma.
V.
@Nebuloasa, pentru informarea ta, nu sunt atat de anonim daca folosesc o adresa de email valida. Nu? Daca doream sa zic ceva de tine in general, comentam pe blogul tau.
Sirg
@V – nu-ți înțeleg dezamăgirea de vreme ce nu a fost un eveniment închis, a fost destul de popularizat pe bloguri și tweeter, iar dacă erai din Timișoara puteai veni pentru că n-a fost nici o restricție.
Să înțeleg că ți-ai exprimat dorința undeva de a participa și ai fost refuzat sau nu ai primit nici un răspuns?
Ana
…si cand sa ma entuziasmez si eu de acasa dau de dl. V. 🙁 paranteza: entuziasm – bun de mima 🙂 de tinut minte pentru data viitoare! Sar’na Timisoara pentru orasul pe care il pastrati, pentru nefi si posibilitatea de a intalni oameni super faini!
dn
:)) ana dar ariste tot nu ghicesti!:)))
lilisor
Dan, ghidul nostru, e un om fantastic. Ştie atât de multe despre multe oraşe din România încât mi-era mai mare dragul să stau şi să-l ascult povestind despre arhitectură, artă şi istoriile clădirilor. Felicitări, domnule!
Cred că e cel mai interesant profesor de istorie pe care l-am întâlnit vreodată.
@ana: data viitoare le dăm cuvântul „aglet”.
P.S: @DN nu e din agricultură… 😀
Dan Caramidariu
Multumesc de aprecieri. Dar nu sunt profesor de istorie, spre fericirea mea 🙂
Malina
Ce fain v-ati distrat!
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Phoenix Armory
@V.
“Valori ale blogosferei”? “Cerc restrâns”?
Uite un contraexemplu la îndemână. Eu am un blog foarte nişat. Am de obicei sub 100 de afişări pe zi. De obicei cam 50. Afişări, nu unici, da?
Cu toate astea am fost invitat personal de unul din organizatori.
“Foame de link”? Bitch, please. Eu unul am venit strict ca să aflu chestii despre Timişoara. Desigur, tu ai altă părere despre asta.
Poate dai tu un exemplu de oameni “valoroşi în adevăratul sens al cuvântului” care au fost uitaţi…
dn
@lilisor nu exista in limba romana!:D:))
lilisor
@dn: dar există în desenele animate :)))
atunci eghilet, că ăsta e în limba română :p
Pingback:
artistu
Iote cum dau eu SAVE TO BOOKMARKS tuturor acestor povesti frumoase care au iesit din #TimisoaraNoastra, ca sa avem si noi la toamna cand vrem sa colindam un pic “capitala Banatului”! Mersi fain ma copii frumosi! 😉
dn
@lilisor: desene animate?:))))) Hai ca eghilet e relativ usor!:))
alinacst
Te cam plimbi :)Aproape ca te invidiez 😛
doru
frumos scris bre scufito, dar greu cu romana… poate nu strica sa mai citesti o data tot postul si poate faci niscaiva corecturi.
daca nu gasesti nimic suspect poate dai un mail, sau ingori comentariul.
Pingback:
Tomata
WhoCouldDizBe
Lasă fată. D-aia ti-e tie?! Să-l lăsăm deci în plata lu’ Domnu!
Da’ ce-i interesant că putea veni oricine. Io chiar mă bucuram dacă veneau măcar vreo câţiva oameni pe lângă cei 3-4 care erau în afara fenomenului. Că atunci era şi mai fain. Zic doar.
doru
da, una ai ghicit-o (la toti). mai e una (mai putin evidenta ce-i drept, putin mai sus) si gata.
nu e rautacios, dar e bun si un grammar nazi la ceva… 😀
Pingback:
Sirg
Tomata, nu trebuie sa raspunzi la toti haterii.
P.S. Eu nu stiu cum poti folosi Open Office… am incercat de 2 ori si ultima data am renuntat definitiv. Mai bine scriu in Notepad++ (cu diacritice) sau in Wordpad decat sa ma incurc cu OO 🙂
Tomata
doru
tomata: ai mail.
sirg: nu toti cei care au ceva de criticat sunt hateri.
artistu
Mda. Poate va deveni TM urmatorul oras turistic, dupa ce Sibiul a dat exemplu. La mai mare si la cat mai multe astfel de “intamplari frumoase”! 😉
Sirg
Dorule, se intampla si toti face greseli gramaticale, eu la randul meu am greseli firesti pentru ca nu sunt filolog si blogul e de asa natura incat articolele se scriu repede si au o doza de oralitate.
Nu vreau sa zic ca blogherii nu ar trebui sa fie atenti, dar in general si pe mine ma enerveaza cei care nu gasesc nimic de comentat la un articol, decat greseli gramaticale, care apar adesea din cauza ca modifici frazele la recitire, din dorinta de a adauga ceva ce ai uitat, si nu-ti dai seama ca undeva s-a rupt ceva sau ca a aparut o greseala.
sunt articole pe care le citesc de 10 ori inainte sa le scriu si altele pe care le citesc doar o data.
Dan Patrascu
of, of, haterii astia 🙂 Iarta-i ca nu stiu ce fac-
doru
Sirg: stiu, toti facem. si eu fac, si cand sunt tras de urechi recitesc, corectez si… multumesc celui care a facut o fapta buna.
Nu vad de ce un grammar nazi e considerat hater.
Nu comentez articolul pentru ca nu vreau sa il comentez, pur si simplu mi-a sarit in ochi greseala si i-am atras atentia autoarei. Voi vad ca faceti un flame din asta. E mai rau sa ignoram greselile: o sa ajungem ca francezii, sa scriem toti agramat.
Eu sunt recunoscator tuturor celor care-mi atrag atentia in privinta acestui tip de greseli. Nu vad voi de ce nu ati fi.
A scrie corect si a formula este la fel de important ca spalatul si pieptanatul inainte de a iesi din casa, sau mancatul cu furculita, chiar singur pe o corabie fiind. E o chestiune de respect de sine, care e apriori pretentiei de a fi respectat de altii.
Inchidem subiectul, vad ca sunteti sensibili la critici pozitive, cat se poate de constructive, si asta e grav IMHO.
RobertoSS
Ai uitat cel mai frumos loc de pe pamant, Stadionul Dan Paltinisanu 😀
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback: