Sub semnul minus

Plănuiam să lipsesc doar sâmbătă şi duminică. Plănuiam să îmi termin cartea până duminică şi mai plănuiam să fac curăţenie luni. N-am făcut nimic din toate astea.

De lipsit am lipsit 4 zile, de terminat cartea am terminat-o azi, iar curăţenia mai aşteaptă probabil până sâmbătă. Ok, am făcut ordine în bibliotecă, pentru că prea multe cărţi erau alandala şi nu mai suportam să le văd împrăştiate peste tot.

în weekend am fost la sat, că demult tot o amăgeam pe maică-mea că o duc. în loc să mă relaxez şi să mă bucur de linişte, aşa cum mi-am propus… am tuns iarba din curte, cam vreo 3 ore, aşa… după care am intrat în casă şi am făcut curat în dulapuri. Am strâns 4 saci cu haine pe care le-am dat de pomană vecinilor. M-am întristat destul de mult, pentru că era prima oară cand mergeam acolo şi tatăl meu nu era plecat nicăieri. Adică mai fusesem la sat fără el, dar fie eram acolo cu prietenele mele, fie cu mama mea, dar el era mereu în Timişoara sau de vreo două ori în Germania… Acum era tot în Timişoara, în pământ. şi lumea mi-a pus o mulţime de întrebări, a plâns, alţii, mai răi, au spus “bine c-o murit”… Eu, doar am plâns şi m-am înfuriat…

Nu m-am simţit deloc bine la sat, deşi acum câţiva ani, acolo era raiul meu…
Am venit acasă şi am fost la Shrek 4. Vorbind cu Iubi, am ajuns la concluzia că era prima oara în 4 ani de zile când mergeam numai noi doi la film. Nu ne-a venit să credem.

şi apoi… m-a lovit răceala. Aşa, pe nepregătite, asta după ce o toamnă şi o iarnă întreagă m-am ferit de ea ca dracu’ de tămâie…

Nu m-am dus la lucru 2 zile pentru că deşi aveam impresia că e doar o durere de gât, ieri seara am avut febra. 38. Din nou mi-am adus aminte de tati cu febra lui zilnică…

şi a venit luna iulie… Să înceapă calvarul…