Fericit!

De când a murit tatăl meu anumite gânduri nu-mi dau pace. Cum e acolo unde s-a dus? Oare s-o fi întâlnit cu cei pe care i-a pierdut în timpul vieţii? Oare stă la poveşti cu străbunica mea? Si-o fi revăzut părinţii? Oare joacă table cu taţii altor prieteni de-ai mei care s-au dus înaintea lui? Oare îi e bine?

Şi caut dovezi, semne, indicii, aştept vise în care să-mi vorbească, să-mi spună că pentru el e mai bine acolo, că în lumea cealaltă s-a terminat cu pesimismul, că nu-l mai doare nimic şi ca nimeni nu-l mai enervează. Că râde cu poftă aşa cum râdea când ne povestea ceva sau când îi povesteau lui alţii.

Astăzi, în timp ce mergeam la magazin, cu capul plecat şi cu sufletul plin de tristeţe am găsit pe jos ce vedeţi în poză. Nu ştiu ce e, de unde provine, pe ce a fost lipit. Puteam să calc pe el, să trec mai departe şi să nu ştiu niciodată. Dar nu. L-am văzut, aşa mic cum e. Acesta e semnul pe care mi l-a trimis tati de-acolo de sus, aceasta e dovada pe care am aşteptat-o să ştiu că e bine.

Numiţi-mă nebună, compătimiţi-mă că mă agăţ de orice lucru, dar cuvântul „fericit!” (putea fi orice cuvant, orice eticheta) aruncat pe jos în calea mea, pentru mine e cuvântul lui. E starea lui de acolo de sus. Acum ştiu şi sunt şi eu fericită. 🙂

39 Comments

  • dAImon

    Personal nu sunt sigur de lucrurile astea, dar imi povestea maica-mea ca dupa moartea parintelui ei se intamplau chestii ciudate prin casa, luminile se aprindeau singure, usile se inchideau/deschideau ..

    Asa ca daca voi credeti in asta si va ajuta .. sa fie 🙂

  • tartoras

    E adevarat …cand pierdem pe cineva drag ne agatam de multe…
    Insa asta chiar e graitor…
    Fii fericita!Sa-ti fie bine iti doresc!

  • Ama

    cand a murit bunicul meu (ptr mine a fost ca un tata din cauza absentei tatalui adevarat), m-am impacat foarte greu cu ideea si mi-a fost foarte greu sa trec peste moartea lui. Pana intr-o noapte cand l-am visat ca ma prindea de maini (si am simtit in vis prinderea lui pe incheieturi) si ma tragea in camara din casa bunicilor si imi zicea fericit cat de bine este “aici” si ce mancare buna au :))
    Stiu ca poate a fost doar o proiectie a mintii mele, stiu ca si asta pare a chestie de om nebun (de durere la momentul acela), dar din dimineata acelei zile mi-am gasit si eu linistea si am stiut ca e bine.

    Nu conteaza unde ne gasim semnele sau cum credem ca am reusit sa comunicam cu ei.Probabil fiecare are metoda sa, dar sunt sigura ca atunci simtim si ne putem linisti ca totul este bine si lor le este bine 😉

  • Ciupercutza

    Mereu ni se arata semne, dar nu le vedem decat atunci cand avem cu adevarat nevoie de ele. Eu cred cu tarie in asta!
    E incredibil ce ti s-a intamplat si ma bucur pentru tine. :-*

  • eleny

    Cred cu tarie in puterea semnelor in viata noastra si ma bucur enorm pentru aceasta oaza de liniste pe care ti-a oferit-o cuvantul gasit pe strada :D.

  • Cristina_tm

    Extraordinar cum lucrurile mici fac toata diferenta. Ma bucur ca asta te ajuta sa-ti gasesti linistea de care ai nevoie. O meriti din plin 🙂

  • oanavio

    Mi se pare minunat. Eu cred in astfel de lucruri si mi se pare extraordinar faptul ca ai atras acest semn si ai gasit un raspuns multumitor pentru aceste nelinisti.
    Sanatate si liniste sufleteasca iti doresc >:D<

  • Andreea

    Ma bucur tare pentru tine, ca ai gasit acest semn. Nu esti “nebuna”, la fel cum nici eu nu am fost cand am ales sa lupt pentru fetita noastra…desi am simtit ca e baiat, ni s-a confirmat ca e fetita. Si a fost semnul ca trebuie sa mergem mai departe.

  • Pisica Roz

    Eu sunt convinsa ca exista ceva acolo pentru noi. Ne trebuie doar putina lumina sa si vedem semnele pe care ni le dau cei dragi. Ele sunt, doar ca uneori is prea intunecate de prejudecatile noastre. Fii linistita si fericita!

  • Isabella

    După moartea bunicilor mei şi eu am căutat disperată, semne. Într-un final am primit un răspuns… un miros vag de naftalină, ca cel ce se despindea din hainele bunicului meu pe când trăia. Mirosul revine din când în când. Nu când îmi doresc eu, dar cumva, mereu în clipa în care am cea mai mare nevoie de sprijin.
    Poate că până la urmă cei ce mor nu ne părăsesc niciodată. Veghează de undeva, din umbră şi din când în când ne dau un mic semn şi se încurajează să mergem mai departe.

  • Criss

    Sunt sigura ca nu va fi ultimul semn ce ti-l trimite, de fiecare data cand o sa ai nevoie vei stii ca e langa tine 🙂
    Fii increzatoare! Te imbratisez cu drag!

  • Adamutza

    Ce misto!
    Ma bucur pentru tatal tau, dar si pentru tine!
    Imi plac mult momente de astea, descoperiri, mici comori pe drumul vietii..

  • moni

    un motiv sa…zambesti mai mult. Ma bucur ca ai o sansa sa treci peste incertitudini…este FERICIT. Numai bine iti doresc!

  • miss criss

    e prima data cand iti scriu,desi te citesc de mult timp…azi ai reusit sa ma faci sa plang 🙂 multa fericire si liniste iti doresc :*

  • Cosmin

    Multe persoane sunt ferm convinse ca ar exista acea viata dupa moarte, sincer eu nu prea cred, dar tot ce trebuie sa stii este ca o persoana iubita cand trece in nefiinta, este mereu vie in sufletele noastre(mai degraba sunt adeptul acestei idei de viata dupa moarte, acea “viata ” ce ramane in sufletul, respectiv mintea fiecaruia dintre noi).

  • sigrid

    universul ne vorbeste prin semne….personal cred ca ai primit un mesaj minunat de la ( despre) tatal tau.si eu am trait acceasi senzatie dupa ce a murit tata: ma tot gandeam ca imi va trimite un mesaj care-mi va lamuri ….marele mister de dincolo.
    Ei bine,dupa un timp am avut un vis in care il intrebam daca …dincolo exista vreo lume .Raspunsul a fost : exista o infinitate de lumi posibile…

  • costina

    off azi am intrat pe blogul tau pentru ca am simtit ca nu am putere sa intru pe al meu si sa dau iar nas cu realitatea mea.

    si eu mi’am pierdut tatal foarte recent, chiar in Vinerea Mare. Desi eram acolo cand s’a intamplat, tot nu inteleg.. Si eu ma gandesc si caut raspunsuri. Suna bine raspunsul tau, Doamne ajuta!

  • Alex Dima

    Imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Calea omului catre fericire sau macar liniste nu trebuie caracterizata prin nebunie sau disperare. Nu asculta ce zic toti oamenii pentru ca multi vorbesc aiurea

  • manu

    Ma regasesc atat de mult in trairile si in personalitatea ta. Meritam sa fim fericite. Noi, balantele, ne incapatanam uneori sa multiplicam sentimentul de suferinta, ne place sa dramatizam situatia, poate, mai mult decat este cazul. Avem nevoie sa ne impacam cu noi insine. Nu o sa ne revenim din tristete decat in momentul in care ne-am saturat de jelit, indiferent de sfaturile si sprijinul celor de langa noi. Avem nevoie sa vorbim despre necazul nostru si durerea se diminueaza treptat.
    Jeleste, exteriorizeaza-te! Cei apropiati te vor intelege, ai dreptul sa suferi, sa cunosti acest sentiment atat de sublim ca si iubirea.

    Cu drag, o balanta 🙂

  • dan

    Draga mea, chiar daca nu ne cunoastem, de-abia azi am dat peste blogul tau,nu mai stiu cum.. dar ce vreau sa-ti zic, e ca mi-au trecut niste funicaturi.. si nu mai zic ce trairi aveam in timp ce-ti citeam povestea.
    Te invit sa imi citesti postul dedicat tatalui meu cu parola “tomata”. Din pacate eu nu am atata putere sa zic in gura mare.. Dar crede-ma ca este cu adevarat un semn si in calea ta..
    N-am apucat decat sa citesc acest post… poate imi voi face timp si pentru celelalte
    Toate cele bune! Succes cu blogaiala si cu toate;))

  • Baby R.

    nu esti nebuna. o sa ai multe ganduri ciudate legate de el, dar care tie o sa ti se para normale. eu aveam impresia ca il vad pe strada sau ca il aud in casa. de multe ori stateam pana dimineata si asteptam sa vina de la lucru, numai ca nu mai venea. dar toate trec…nu chiar…durerea asta e acea durere cu care inveti sa traiesti. la mine au trecut 2 ani si 8 luni…si parca totul a fost ieri. la fel ca tine si eu asteptam semne, sau sa il visez si culmea ca l-am visat cel mai tarziu dintre toti din familie, dar am primit semnul ca e sus. si stiu ca si tati tau e sus. si e asa frumos acolo… 🙁

  • Baby R.

    am vrut sa iti las un coment la postul cu in amintirea… dar nu pot. vroiam sa iti zic asa… mi-a intrat ceva in ochi…si gandeste-te ca ai un inger sus…e ingerul tau…ingerul meu spunea asa: la inmormantarea unei persoane lumea vine in functie de cat de om ai fost in viata, nu in functie de starea vremii. si crede-ma ca asa e…la el au fost peste 150 de persoane, si cam 75% ma cunosteau pe mine din ce povestea el si eu habar nu aveam cine erau. fruntea sus…

  • Tomata

    @ Valy –> Cuvintele sunt mute. 🙂

    @ dAImon –> Oh, nu-ti doresc sa ajungi sa te convingi. Nici eu n-am crezut. 🙁

    @ tartoras –> 🙂 Mi-a mai trecut din fericire, dar pe moment a fost uluitor.

    @ Ama –> Orice a fost, e bine ca a fost. Si eu sunt de multe ori constienta ca unele lucruri nu se intampla decat in capul meu, dar… cu toate astea, nu pot sa lupt impotriva lor. Si cu unele nici nu trebuie sa luptam. 🙂

    @ Ciupercutza –> >:D< Sper sa mi se mai intample. @ eleny --> A fost o oaza de liniste si o fericire scurta, dar foarte intensa. 🙂

    @ Cristina_TM –> >:D< Multumesc mult, dear. @ boghi --> Speram sa nu fiu. 🙂

    @ oanavio –> Multumesc mult. 🙂 Sanatate si liniste e tot ce vreau. Ceea ce-ti doresc si tie.

    @ Monica Olteanu –> >:D< Multumesc. @ Andreea --> Oh, draga de tine… iti doresc mult noroc si multa sanatate pentru tine si pentru bebe. >:D< @ Pisica Roz --> Asa cum ziceam si mai sus, sper sa nu fie singurul semn. Mai vreau 🙂

    @ Sorin Grumazescu –> Uf, imi e greu sa raman… dar pe moment am fost nespus de fericita. 🙂

    @ Alexandru Husaru –> 🙂

    @ A. Dragos –> Incerc, da’ nu-mi iese mereu 😀

    @ ines –> Daaa, ma bucur tare mult.

    @ Fanfan –> Da, chiar asa. Trebuie sa fac tot ce ar fi vrut el sa fac si stiu ca o sa fie fericit. 🙂

    @ Isabella –> Nici eu nu cred ca ne parasesc… chiar daca nu il simt mereu pe tatal meu langa mine, stiu ca in momentele grele e acolo si ma ajuta. 🙂

    @ cartim –> Asta-i si unul dintre motto-urile mele. 🙂

    @ Criss –> Abia astept urmatorul semn. 🙂

    @ windwhisperer –> Asa-i. Am incredere in asta. 🙂

    @ Adamutza –> Si eu m-as bucura pentru el, daca as avea certitudinea asta. Chiar daca pentru moment semnul asta m-a asigurat… acum incep din nou sa caut semne…

    @ moni –> Multumesc. Incertitudinea se reinstaleaza pentru ca eu mereu am nevoie de reconfirmari.

    @ evergreen –> Wow… ce interesant. Cum asa?

    @ Aproape alb –> 🙂 O sa ma pun pe cautat atunci.

    @ miss criss –> oh… imi pare rau ca te-am facut sa plangi. 🙁 Dar ma bucur ca ai lasat un prim comentariu si mi-ar placea sa te vad mai des pe-aici. 🙂

    @ Cris –> >:D< @ Cosmin --> Asa cum i-am spus lui daimon, nu iti doresc sa ajungi sa crezi in asa ceva. Pur si simplu te agati de orice cand iti moare cineva drag.

    @ sigrid –> Oooo, visul ala il vreau si eu. Sa-mi spuna tot, sa nu mai am nici o curiozitate. Sa-mi spuna cu cine s-a intalnit si cum se simte acolo… chiar imi doresc mult de tot.

    @ costina –> Vaaai, Costina, imi pare nespus de rau. Si iti simt durerea pentru ca e aceeasi cu a mea. Iti doresc sa primesti raspunsurile pe care le cauti. Si tu si eu. >:D< @ Alex Dima --> Stai ca nu prea stiu la ce te referi. Chiar daca m-ar fi facut cineva nebuna… nu mi-ar fi pasat, pentru ca pentru mine, cuvantul asta gasit pe jos a fost un raspuns. Sper sa mai primesc si altele. 🙂

    @ Zoly –> 🙁 Imi pare rau.

    @ manu –> Da, dar totodata, nu stiu daca e specific balantelor, dar eu sunt prietena buna cu resemnarea, ceea ca ma ajuta destul de mult. Suntem drama queens pana la momentul in care intelegem ca „asta e” si trecem mai departe. De exteriorizat, o fac. Nu chiar in vazul lumii, sau nu mereu in vazul lumii, dar ma descarc de cate ori simt ca nu mai pot. Si imi face bine.

    @ dan –> Am citit postul tau si m-am identificat cu ce ai spus acolo… imi pare rau, foarte rau pentru tatal tau, imi dau seama ca este o pierdere la fel de mare ca si a mea. Curaj!

    @ Baby R –> Am avut si eu o singura data impresia ca il vad pe strada… dar am stiut ca e doar o naluca… Am incredere ca daca toti ati avut acel vis, intr-un final il voi avea si eu. Si abia il astept. Am mai visat cu el de cand a murit, dar vise absurde, ciudate… nu visul in care stam de vorba si ma povatuieste, nu visul pe care sa-l tin minte toata viata. Dar vreau sa cred ca o sa-l am la un moment dat. Da… inmormantarea a fost frumoasa. Daca poti spune asta despre o inmormantare. Am inchis comentariile la postul ala pentru ca mi-e greu sa recitesc sau sa raspund la ele… asa ca am preferat sa le inchid. Dar ma bucur ca ai lasat comentariul aici. >:D<

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *