Fericit!
De când a murit tatăl meu anumite gânduri nu-mi dau pace. Cum e acolo unde s-a dus? Oare s-o fi întâlnit cu cei pe care i-a pierdut în timpul vieţii? Oare stă la poveşti cu străbunica mea? Si-o fi revăzut părinţii? Oare joacă table cu taţii altor prieteni de-ai mei care s-au dus înaintea lui? Oare îi e bine?
Şi caut dovezi, semne, indicii, aştept vise în care să-mi vorbească, să-mi spună că pentru el e mai bine acolo, că în lumea cealaltă s-a terminat cu pesimismul, că nu-l mai doare nimic şi ca nimeni nu-l mai enervează. Că râde cu poftă aşa cum râdea când ne povestea ceva sau când îi povesteau lui alţii.
Astăzi, în timp ce mergeam la magazin, cu capul plecat şi cu sufletul plin de tristeţe am găsit pe jos ce vedeţi în poză. Nu ştiu ce e, de unde provine, pe ce a fost lipit. Puteam să calc pe el, să trec mai departe şi să nu ştiu niciodată. Dar nu. L-am văzut, aşa mic cum e. Acesta e semnul pe care mi l-a trimis tati de-acolo de sus, aceasta e dovada pe care am aşteptat-o să ştiu că e bine.
Numiţi-mă nebună, compătimiţi-mă că mă agăţ de orice lucru, dar cuvântul „fericit!” (putea fi orice cuvant, orice eticheta) aruncat pe jos în calea mea, pentru mine e cuvântul lui. E starea lui de acolo de sus. Acum ştiu şi sunt şi eu fericită. 🙂
No words! *hugs*
Personal nu sunt sigur de lucrurile astea, dar imi povestea maica-mea ca dupa moartea parintelui ei se intamplau chestii ciudate prin casa, luminile se aprindeau singure, usile se inchideau/deschideau ..
Asa ca daca voi credeti in asta si va ajuta .. sa fie 🙂
E adevarat …cand pierdem pe cineva drag ne agatam de multe…
Insa asta chiar e graitor…
Fii fericita!Sa-ti fie bine iti doresc!
cand a murit bunicul meu (ptr mine a fost ca un tata din cauza absentei tatalui adevarat), m-am impacat foarte greu cu ideea si mi-a fost foarte greu sa trec peste moartea lui. Pana intr-o noapte cand l-am visat ca ma prindea de maini (si am simtit in vis prinderea lui pe incheieturi) si ma tragea in camara din casa bunicilor si imi zicea fericit cat de bine este “aici” si ce mancare buna au :))
Stiu ca poate a fost doar o proiectie a mintii mele, stiu ca si asta pare a chestie de om nebun (de durere la momentul acela), dar din dimineata acelei zile mi-am gasit si eu linistea si am stiut ca e bine.
Nu conteaza unde ne gasim semnele sau cum credem ca am reusit sa comunicam cu ei.Probabil fiecare are metoda sa, dar sunt sigura ca atunci simtim si ne putem linisti ca totul este bine si lor le este bine 😉
Mereu ni se arata semne, dar nu le vedem decat atunci cand avem cu adevarat nevoie de ele. Eu cred cu tarie in asta!
E incredibil ce ti s-a intamplat si ma bucur pentru tine. :-*
Cred cu tarie in puterea semnelor in viata noastra si ma bucur enorm pentru aceasta oaza de liniste pe care ti-a oferit-o cuvantul gasit pe strada :D.
Extraordinar cum lucrurile mici fac toata diferenta. Ma bucur ca asta te ajuta sa-ti gasesti linistea de care ai nevoie. O meriti din plin 🙂
Nu esti nebuna.
Mi se pare minunat. Eu cred in astfel de lucruri si mi se pare extraordinar faptul ca ai atras acest semn si ai gasit un raspuns multumitor pentru aceste nelinisti.
Sanatate si liniste sufleteasca iti doresc >:D<
ce ma bucur pentru tineeee:):*>:D<
Ma bucur tare pentru tine, ca ai gasit acest semn. Nu esti “nebuna”, la fel cum nici eu nu am fost cand am ales sa lupt pentru fetita noastra…desi am simtit ca e baiat, ni s-a confirmat ca e fetita. Si a fost semnul ca trebuie sa mergem mai departe.
Eu sunt convinsa ca exista ceva acolo pentru noi. Ne trebuie doar putina lumina sa si vedem semnele pe care ni le dau cei dragi. Ele sunt, doar ca uneori is prea intunecate de prejudecatile noastre. Fii linistita si fericita!
Excelent……
Sa ramai fericita Tomi. 🙂
fericit!
Frumos semnul, sa fii fericita ! 🙂
Ce frumos! Si ce bine ca ai gasit semnul :).
Deci trebuie sa il asculti ca sa fie fericit 😉 cel mai frumos cuvant
După moartea bunicilor mei şi eu am căutat disperată, semne. Într-un final am primit un răspuns… un miros vag de naftalină, ca cel ce se despindea din hainele bunicului meu pe când trăia. Mirosul revine din când în când. Nu când îmi doresc eu, dar cumva, mereu în clipa în care am cea mai mare nevoie de sprijin.
Poate că până la urmă cei ce mor nu ne părăsesc niciodată. Veghează de undeva, din umbră şi din când în când ne dau un mic semn şi se încurajează să mergem mai departe.
Everything Happens for a Reason…..
Sunt sigura ca nu va fi ultimul semn ce ti-l trimite, de fiecare data cand o sa ai nevoie vei stii ca e langa tine 🙂
Fii increzatoare! Te imbratisez cu drag!
cineva ocolo sus Te iubeste !!!!
Ce misto!
Ma bucur pentru tatal tau, dar si pentru tine!
Imi plac mult momente de astea, descoperiri, mici comori pe drumul vietii..
un motiv sa…zambesti mai mult. Ma bucur ca ai o sansa sa treci peste incertitudini…este FERICIT. Numai bine iti doresc!
Eu cred ca e semn.
Am primit si eu unul mai demult, stii unde? intr-o revista, 7 seri parca.
“Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide.” 🙂
e prima data cand iti scriu,desi te citesc de mult timp…azi ai reusit sa ma faci sa plang 🙂 multa fericire si liniste iti doresc :*
Mie mi s-a facut pielea ca de gaina. Ma bucur tare mult ca esti bine!!
Multe persoane sunt ferm convinse ca ar exista acea viata dupa moarte, sincer eu nu prea cred, dar tot ce trebuie sa stii este ca o persoana iubita cand trece in nefiinta, este mereu vie in sufletele noastre(mai degraba sunt adeptul acestei idei de viata dupa moarte, acea “viata ” ce ramane in sufletul, respectiv mintea fiecaruia dintre noi).
universul ne vorbeste prin semne….personal cred ca ai primit un mesaj minunat de la ( despre) tatal tau.si eu am trait acceasi senzatie dupa ce a murit tata: ma tot gandeam ca imi va trimite un mesaj care-mi va lamuri ….marele mister de dincolo.
Ei bine,dupa un timp am avut un vis in care il intrebam daca …dincolo exista vreo lume .Raspunsul a fost : exista o infinitate de lumi posibile…
off azi am intrat pe blogul tau pentru ca am simtit ca nu am putere sa intru pe al meu si sa dau iar nas cu realitatea mea.
si eu mi’am pierdut tatal foarte recent, chiar in Vinerea Mare. Desi eram acolo cand s’a intamplat, tot nu inteleg.. Si eu ma gandesc si caut raspunsuri. Suna bine raspunsul tau, Doamne ajuta!
Imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Calea omului catre fericire sau macar liniste nu trebuie caracterizata prin nebunie sau disperare. Nu asculta ce zic toti oamenii pentru ca multi vorbesc aiurea
Mi-ai indoit putin inima in dimineata asta cu articolul pe care l-ai scris.
Ma regasesc atat de mult in trairile si in personalitatea ta. Meritam sa fim fericite. Noi, balantele, ne incapatanam uneori sa multiplicam sentimentul de suferinta, ne place sa dramatizam situatia, poate, mai mult decat este cazul. Avem nevoie sa ne impacam cu noi insine. Nu o sa ne revenim din tristete decat in momentul in care ne-am saturat de jelit, indiferent de sfaturile si sprijinul celor de langa noi. Avem nevoie sa vorbim despre necazul nostru si durerea se diminueaza treptat.
Jeleste, exteriorizeaza-te! Cei apropiati te vor intelege, ai dreptul sa suferi, sa cunosti acest sentiment atat de sublim ca si iubirea.
Cu drag, o balanta 🙂
Draga mea, chiar daca nu ne cunoastem, de-abia azi am dat peste blogul tau,nu mai stiu cum.. dar ce vreau sa-ti zic, e ca mi-au trecut niste funicaturi.. si nu mai zic ce trairi aveam in timp ce-ti citeam povestea.
Te invit sa imi citesti postul dedicat tatalui meu cu parola “tomata”. Din pacate eu nu am atata putere sa zic in gura mare.. Dar crede-ma ca este cu adevarat un semn si in calea ta..
N-am apucat decat sa citesc acest post… poate imi voi face timp si pentru celelalte
Toate cele bune! Succes cu blogaiala si cu toate;))
nu esti nebuna. o sa ai multe ganduri ciudate legate de el, dar care tie o sa ti se para normale. eu aveam impresia ca il vad pe strada sau ca il aud in casa. de multe ori stateam pana dimineata si asteptam sa vina de la lucru, numai ca nu mai venea. dar toate trec…nu chiar…durerea asta e acea durere cu care inveti sa traiesti. la mine au trecut 2 ani si 8 luni…si parca totul a fost ieri. la fel ca tine si eu asteptam semne, sau sa il visez si culmea ca l-am visat cel mai tarziu dintre toti din familie, dar am primit semnul ca e sus. si stiu ca si tati tau e sus. si e asa frumos acolo… 🙁
am vrut sa iti las un coment la postul cu in amintirea… dar nu pot. vroiam sa iti zic asa… mi-a intrat ceva in ochi…si gandeste-te ca ai un inger sus…e ingerul tau…ingerul meu spunea asa: la inmormantarea unei persoane lumea vine in functie de cat de om ai fost in viata, nu in functie de starea vremii. si crede-ma ca asa e…la el au fost peste 150 de persoane, si cam 75% ma cunosteau pe mine din ce povestea el si eu habar nu aveam cine erau. fruntea sus…