Amante si regine (I)

Într-o zi de demult, cam pe vremea liceului sau a primului an de facultate, când venisem acasă mai devreme pentru că mă simţeam rău, am prins pe Discovery o emisiune despre amante celebre. Am urmărit-o cu maxim interes şi mi-a părut rău de tot că se difuza doar la ore la care mie îmi era imposibil să o văd. Când Săptămâna Financiară a scos o carte cu numele Amante şi regine, aproape că nu mi-am mai încăput în piele de bucurie că serialul pierdut îl puteam urmări în cărţi. Singura diferenţă era că în emisiune nu era doar opoziţia amante vs. regine, ci şi amante de actori, sefi de stat, sportivi, etc. Voi aborda citirea acestei cărţi la fel ca şi pe cea a Umorului cu premeditare, în episoade.

Caterina de Medici vs Diane de Poitiers

Caterina de Medici – despre ea citisem o carte întreagă, scrisă de Balzac, însă asta întâmplându-se acum muuuulţi ani, aproape că am uitat mare parte din ce am citit. Mi-am adus însă repede aminte de unele întâmplări despre care vă povestesc şi vouă. În primul rând, Caterina de Medici era pentru curtea Franţei, cam ce a fost Diana pentru curtea Angliei, adică o soţie fără sânge albastru, ce provenea dintr-o familie bună de bancheri. Asemănările cu Prinţesa Diana se opresc însă aici, pentru că nemiloasa regină a Franţei n-a avut absolut nimic din fineţea şi bunătatea Prinţesei inimilor. Înzestrată cu tenacitate şi înteligenţă ascuţită, pe lângă multe alte calităţi, Caterina s-a dovedit ascultătoare şi supusă când a ajuns la 14 ani, la curtea lui Francisc I, sub formă de soţie a lui Henric al II-lea. A ştiut să îi câştige afecţiunea regelui şi a întregii familii prin cunoştinţele sale despre arhitectură şi despre călărie – a inventat chiar un stil nou de călarit, “stilul amazoană”. Foarte îndrăgostită de soţul ei, regina era, din păcate sterilă. Crezând în vrăjitorii şi leacuri miraculoase, a recurs la nenumărate tratamente şi în cele din urmă a reuşit să dea naştere la 10 copii, dintre care doar 7 au supravieţuit.

Şireată şi foarte sigură pe ea, Caterina a acceptat-o pe Diane de Poitiers ca amantă a soţului său în totalitate, ceea ce a stârnit surprinderea tuturor. Adevărata rivală a Dianei de Poitiers nefiind Caterina, ci amanta oficială a lui Francisc I, Caterina s-a identitficat cu multe dintre interesele Dianei. După moartea lui Henric al II-lea, regina a îndepărtat-o de la curte pe Diane şi i-a confiscat bijuteriile coroanei, pe care aceasta le purta cu mare fală, şi castelul Chenonceau, dar dându-i în schimb castelul Chaumont.

Succesiunea la tron a fiului lui Henric al II-lea, Francisc al II-lea, i-a cauzat mari probleme mamei sale,datorită unei lupte continue cu soţia acestuia, Maria Stuart, şi acest lucru nu era de îndurat pentru ea. După ce Francisc moare, Maria Stuart este îndepărtată, iar Caterina trebuie să îşi aducă pe tron al doilea fiu, pe Carol al IX-lea. Pentru ca el nu avea vârsta permisă pentru a guverna, Caterina este insituită regentă, însă n-a deţinut niciodată deplinătatea puterii regale. Totuşi, regina s-a dovedit imbatabilă în arta tratativelor politice şi nu s-a dat în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile. După ce şi al doilea său fiu moare, următorul care îi urmează este Henric al III-lea, al treilea fiu al Caterinei. Scopurile supreme pe care aceasta le urmărea erau de păstrearea intactă a moştenirii fiilor ei şi menţinerea autoritaţii regale.

Perioada de 30 de ani, în care Caterina de Medici a condus direct sau indirect ţara a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria Franţei, iar din ea o regină dotată cu o impresionanta capacitate de covingere, ascuţime psîologică şi o artă desăvârşită a disimularii.

Diane de Poitiers – soţie a mareului seneşal de Normandia, de o frumuseţe ieşită din comun, întra în scenă cu mult înainte să devină amanta lui Henric al II-lea, mai exact pe vremea când acesta avea 7 ani. Cu mult mai în vârstă decât regele, această femeie îi capturează inima prin nenumăratele ei calităţi. În primul rând răpitor de frumoasă, Diane are grijă de acest atuu al ei prin băi de gheaţă, exerciţii fizice, dietă spartană şi renunţarea la fardurile nocive. Ambiţioasă, castă şi arogantă, rămasă văduvă la 31 de ani, nu i se dăruieşte regelui decât imediat după ce acesta urcă pe tron, însă continuă să ţină această relaţie secretă şi nu râvnea la titlul de amantă oficială, precum Anne d’Heilly, amanta lui Francisc I. Având un bagaj impresionant de învăţătură, Diane se ocupă de educaţia copiilor Caterinei şi al lui Henric, câştigând astfel asupra lui un ascendent absolut. Este învestiţă cu rangul de ducesă de Valentinois, ceea ce îi permite să exercite o putere deosebită asupra întregii curţi, a regelui şi a familiei acestuia. Deşi îndepărtată de la curte, după moartea regelui, Diane de Poitiers îşi menţine poziţia în societatea nobiliară, nefiind, ca alte amante, izgonite sau exilate.

– VA URMA –