Ciudato-bizaro-stranie

Acea leapşă despre ciudăţeniile personale a ajuns şi la mine. Mai demult, evident, da’ cine s-o grăbit să mărturisească lucruri incriminatorii? Io nu.
Afreuda e cea care ma descoase, iar Barbie, Maddame, Dan Necşa, Oana şi FLN vor fi cei pe care îi descos eu.
10 ciudăţenii de-alea mele deci:

1. nu-mi place să stau într-o cameră cu uşa deschisă, iar de dormit cu ea aşa nici nu se pune problema
2. dacă sunt singură acasă şi se aude ceva prin alte camere, deşi sunt împietrită de frică, mă duc totuşi să văd care-i treaba
3. de când era să rămân fără caîni, ies cu ei la plimbare doar cu foarfeca în buzunar
4. una dintre superstiţiile cele mai mari e următoarea: „dacă pui un obiect vestimentar negru pe pat, o să moară cineva apropiat” – e testat de 2 ori: prima oară n-a murit, dar era cât pe ce, iar a doua oara mi-a murit căţelul
5. vorbesc singură, cu maşina mea, cu mine în oglindă, sau port dialoguri cu diverse persoane imaginare cărora ar trebui să le zic vreo două
6. nu pot dormi fără perinuţă şi nici dacă pantalonii de pijama nu-mi sunt băgaţi în şosete (vara nu se pune)
7. sunt obsedată de curăţenie, dar nu când e maica-mea în preajmă
8. când mă cert cu cineva sau când sunt iritată la culme am un debit verbal şi un vocabular mult mai bogat ca în restul timpului
9. nu îmi place să dorm în braţele cuiva
10. nu pot spune „Te iubesc” decât foarte rar, iar părinţilor mei aproape deloc