Am colindat la Centrul de Plasament
Aşa cum s-a tot discutat pe tm-99-blog, azi a avut loc acţiunea noastră de caritate, plănuită de ceva vreme. Înarmaţi cu mâncare, hăinuţe, cărţi, voci răguşite şi o chitară ne-am deplasat la ora 12 la Centrul de Plasament de pe strada Dămşescu nr.53 să le aducem copiilor de-acolo un strop de bucurie de Sărbători şi 3 colinde.
Am cântat şi le-am înmânat punguţe cu cadouri, după care ne-au cântat ei. Momente emoţionante, aş putea zice că s-au întâmplat acolo, mai ales că o doamnă ne-a spus povestea ajungerii acelor copii în centrul de plasament. Sunt părinţi care îi abandonează , părinţi care pleacă la munca în străinătate şi îi lasă în grija oamenilor de la centru. Ca şi cu animalele de companie: îţi cumperi unul şi când te plictiseşti îl abandonezi pe stradă sau îl dai la alţii. În cazul copiilor e puţin mai trist (deşi mie mi se rupe sufletul şi la gândul că un câine este scos în stradă) pentru că aceştia îşi pierd orice model de urmat, drumurile bune pe care ar trebui să pornească sunt mult prea aproape şi mult prea intersectate cu drumurile proaste, şi conform spuselor doamnei Loredana, majoritatea ajung infractori. Pentru că centrele de plasament îi ţin până la 18 ani, le oferă mâncare şi un acoperiş, după care încearcă să le găsească o slujbă şi îi ajută să se descurce singuri. Însă fără o educaţie, copiii nu ştiu prea bine să deosebească o oportunitate bună de una rea şi de cele mai multe ori aleg căile cele mai simple de a supravieţui: furtul de exemplu. La şcoală mai mult chiulesc decât asistă la cursuri, profesorii sunt „îngăduitori” fie pentru că nu le pasă, fie pentru că au interese proprii.
Mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu unii dintre ei, să îi încurajez cumva, să îi motivez să o apuce pe un drum corect, să înveţe la şcoală şi să fie mereu cinstiţi. Ştiu că dacă aş fi avut ocazia, vorbele mele ar fi intrat pe o ureche şi ar fi ieşit pe alta, pentru că la vârsta lor, predicile sunt cele mai enervante lucruri. Le doresc din suflet să înţeleagă că viaţa nu e chiar o curvă, dacă îţi dai cât de cât interesul.
Ah, să nu uit să zic: la această acţiune, KFC ni s-au alăturat şi au adus pachete întregi cu fast-food pentru copii. Măcar o dată să se bucure şi ei!
Acum cateva poze, restul le gasiti pe picasa.
25 Comments
Pingback:
tac'su
FELICITARI!!!!!!!!!
Pingback:
Gabi
SUPER actiune! Felicitari!
Andra
Îmi dau lacrimile, pentru că îmi închipui ce poveşti triste cu copiii ăştia. Mă bucur că am reuşit să particip măcar într-o mică măsură.
Maria
That’s the spirit of Christmas! Bravo vouă!
tequila_cu_varza
Tomata, este absolut remarcabila actiunea voastra! Din mai multe puncte de vedere. Ma bucur sincer ca ati reusit sa o faceti.
Insa…apropo strict de postul tau, de multe ori, viata chiar e o curva; important e sa nu te dai batut… 😉
Uf, bietii copii…
Cris
Cu siguranta timpul petrecut cu acei copii a fost cea mai buna hrana pentru suflet, atat pentru voi, dar mai ales pentru copii. Bravo!!!
Andreea
Frumoasa actiune! Felicitari
Pingback:
dn
Iti multumesc tie si tuturor celor care au facut posibil ca macar pentru 10 minute acei copii minunati sa uite de frigul de afara si grijile din viata lor!
Copila blonda
Bravo voua!
Genul asta de actiuni te face si pe tine sa te simti mai bun…
Lili
BRAVO!!! JOS PALARIA!
Dekora
Mda. Ma bucur ca am fost acolo macar cu gandul.
La anul o sa fie si mai frumos.
evergreen
Bravooooooooooooooo!!!! E frumos ce ati facut :). Exista oameni frumosi care fac bine si ma bucur tare ca-i cunosc, macar virtual
hug
Pingback:
Pingback:
boghi
Cert e ca i-am dat clasa lu’ Hrusca.
Tomata
Pingback:
Pingback:
MARGELU RAMONA
deci nu credeam nici odatha ca voi ajunge intr-un centru de copii!dar imi place:X:X:X lore si alina va iubesc mult mult de tot si pe tine anda
:D I love $ :X And Ra
Mda parca ai uitat de cineva ramona :-j de mine nuti mai amintesti :)) iti dau un exemplu a.ae36 :p orcum cum lai intoarce cum lai face tot naspa ii la centru
Miha
Foarte frumos ! Felicitari !
Sper si anul ast asa se repete.
Pingback: