Influenta blogurilor asupra culturii
Mi-am promis că nu mai amân ideile când îmi vin, şi dacă pot să le scriu pe loc, las orice şi le scriu. Aşa am făcut cu articolul ăsta, când ideea mi-a venit pentru a 3-a oară, după ce de primele două dăţi am lăsat-o să se piardă.
De foarte mult timp vreau să scriu despre rolul blogului şi al blogosferei în formarea culturii. Ma voi referi strict la literatură pentru că în alte domenii nu prea “mă ştiu”, însă e lesne de observat că există o foarte mare varietate de bloguri dedicate picturii, fotografiei, cinematografiei, arhitecturii, poate chiar şi sculpturii, desenului şi graficii.
Prima recenzie pe care am scris-o pe blog a fost la romanul Anna Karenina şi am scris-o pentru că voiam să umplu blogul cu ceva. E stângace, e lipsită de critică, e un început. Acum, dacă ar trebui să scriu din nou despre carte, cu siguranţă aş face-o în alt fel, mult mai elaborat, mult mai atentă, pentru că de-a lungul timpului mi-am cizelat frazele, mi-am ales cu grijă cuvintele şi interpretarea, am şters recenzii întregi şi le-am rescris din nou, şi încă nu am ajuns la un stadiu de recenzare care ar putea fi considerat profesionist. Dar asta mă interesează mai puţin, pentru că nu-mi spun nimic nişte recenzii inaccesibile, cu prea multă critică şi nimic personal. Aşadar, ca un prim avantaj al scrisului pe blog despre literatură este faptul că te invaţă să îţi schematizezi impresiile, să fii atent la ce şi cum spui, să extragi esenţialul fără a dezvălui tot, să fii mai atent la cum citeşti şi la mesajul cărtii.
Când am terminat facultatea am crezut că zilele mele de lectură sunt moarte şi ingropate, că multele cărţi pe care mi-am promis că la un moment dat în viaţă le voi citi, or să rămână doar cu promisiunea asta. Datorită blogurilor am aflat de autori de care probabil nu m-aş fi atins din nişte prejudecăţi aiurea clădite din nu ştiu ce motive puerile pe care mi le-am ales singură. În liceu ziceam: eu nu citesc decât romane de dragoste. În facultate, obligată fiind, am citit şi distopii, şi cărţi de război, şi cărţi în care nu apărea nici o femeie. După facultate şi la inceput de blog, susţineam că nu citesc literatură contemporană. Haha, cum s-au mai schimbat lucrurile când lumea a început să vorbească despre Garcia Marquez, J. S. Foer, Llosa, Martin Page şi Amelie Nothomb, făcându-mi poftă să ştiu despre ce se vorbeşte şi să intru şi eu în discuţie. Îmi ziceam că n-o să mai citesc cărţile pe care nu le-am citit în copilărie, dar când toţi vorbesc despre Singur pe lume ca despre cea mai minunată carte, cum să n-o citesc acum, după atâţia ani? Mi se părea că literatura română e prea slabă în comparaţie cu romanele puternice pe care le-am descoperit în culturile altor ţări. Mi-am readus aminte că Marin Preda mă înfioară cu fiecare roman al lui, la fel de mult ca şi Cel mai iubit dintre pământeni, şi citind din ce în ce mai des despre Celia Serghi, am devenit curioasă. Am avut foarte multe prejudecăţi în ceea ce priveşte literatura şi pe toate, una câte una, blogurile le-au dărâmat.
Am crezut că lumea nu mai citeşte, că tinerii sunt toţi nişte inculţi şi în afară de studenţii de la Litere, cărţile îi mai au cititori doar pe bătrânii pensionari care îşi regăsesc tinereţile în cărţi. Şi Doamne, cât de tare mă înşelam! Şi cât mă bucur că mă înşelam! Şi cât mă bucur că pe bloguri am descoperit bloguri livreşti în întregime, sau la fel ca al meu, cu câte o recenzie din când în când. Cât mă bucur că la lepşele cu întrebări despre literatură sau la posturile despre personaje, lumea comentează mai abitir decât la un post cu poze. Creşte inima în mine când o recenzie publicată adună comentarii şi alte recomandări şi astfel lista de lecturi se triplează. De fiecare dată când ajung la schimb de cărţi si văd feţe noi şi oameni cu chef să vorbească despre romane, teatru, ecranizări şi poezii, mi-e drag. Mă uit mirată şi abia aştept să se işte o conversaţie să ne punem capacitatea de analiză în funcţiune şi să facem dintr-o părere un adevărat eseu.
M-am întins mult la capitolul ăsta şi sunt sigură că n-am spus tot ce aveam de spus, dar ca o concluzie: pe plan cultural, blgosfera m-a îmbogăţit însutit. O să fiu mereu recunoscătoare (nu ştiu cui) pentru faptul că blogosfera mi-a deschis şi îmi cultivă zilnic apetitul pentru lectură şi pentru cărţi.
22 Comments
Andra
Din punctul de vedere al sistematizării frazelor, blogul ajută aproximativ în acelaşi fel în care ajutau compunerile la şcoală. Probabil că de aia îmi place să scriu pe blog, că-mi plăcea acea activitate.
Iar despre, hai să-i zic, “culturalizare” e cert că am primit multe recomandări geniale prin perindările mele pe bloguri.
Bogdan
E mishto sa citesti, sa moara mama 😛
Pingback:
Crin
Da, oarecum te invata, insa totodata iti da aripi, pentru ca un blog nu are pretentii, un blog e liber sa faca ce vrea el, sa se exprime cum vrea el, iar asta ii da autenticitate.
De-asta-mi plac mai mult blogurile decat site-urile de literatura. There are no rules.
zolizzz
frumos articol, …incet, incet se adevereste ce spuneai; cum ca mai incolo vei scrie o carte; si apoi inca una, si tot asa…
Ama
site-urile de specialitate devin tot mai scortoase si nu imi place sa citesc atatea recenzii cu “pretentii”.
imi plac blogurile personale despre carti pentru ca sunt atat de subiective si ma motiveaza sa citesc. imi ajunge sa deschid pagina sa vad coperti de carti si deja simt ca ma apuca pofta de lectura 🙂
telefoane mobile
Imi place la nebunie template-ul tau. Tomatele alea sunt asa haioase. Bravo! Si sper sa ajungi sa scrii si o carte…:)
Dekora
Da, afli lucruri noi, vezi ca nu esti singur, te imping sa te descoperi.
Ar mai trebui scris despre subiectul asta.
Maria
Dar vezi tu… ţine şi de om să aleagă calea care duce către cultură, printre milioanele de biţi din lumea asta virtuală în care ne învârtim. Nu e obligatoriu să dea toţi de cultură, dacă nu asta caută. E “vina” ta, până la urmă, că blogurile au avut influenţa asta asupra ta. Aşa că bravo ţie!
Liv
E chiar placut sa afli mereu lucruri noi, sa citesti ganduri, sa expui idei. E frumos ca am descoperit in fiecare zi noi autori, noi personalitati.
Imi pare cu adevarat rau doar de un singur lucru: ca n-are ziua 48 de ore ca sa pot citi toate cartile care-mi fac cu ochiul pe bloguri si prin librarii.
lollitta
si eu am aflat de multi autori de care nu mai auzisem inainte datorita blogurilor.
in schimb recenzii nu imi place sa fac. probabil datorita prea multor comentarii care se cereau in timpul scolii
Otto Pop
Si eu tot asa, am aflat de 3 scriitori din lumea bloggerilor…
boghi
Aproape ca m-ai convins si pe mine sa povestesc despre cartile citite, recenzii mai greu, ca nu ma pricep deloc.
mofturi de ochelarist
De acord cu ceea ce spui tu cu un amendament la titlu: Influenta blogurilor asupra culturii personale!
strumfita cu esarfa
da, eu urmaeam blogul teroristei cand inca nu aveam si eu unul. am aflat acolo de vonnegut, de sylvia plath si de multe alte carti pe care le-am citit cu placere.
Dupa ce am terminat filosofia (in 2008) stiam ca sunt pregatita pentru o noua provocare, facultatea de litere. Intotdeauna mi-a placut literatura, la fel de mult ca filosofia. Am fost insa oarecum dezamagita de colegii mei de la Litere, speram sa am cu cine comunica despre carti, autori, dar majoritatea dintre ei face facultatea ca sa obtina o diploma, a fost demoralizant pentru mine sa constat asta.
si ca sa inchei, ca mereu ma intind prea mult, blogurile (daca stii pe care sa te axezi) au o influenta benefica asupra culturalizarii cititorului.
PS; sunt fosta jeanne dark, am casuta noua, si, dupa cum vezi, nume nou. 🙂
Salutari!
Tomata
Gingav
“am crezut ca lumea nu mai citeşte… Şi Doamne, cât de tare mă înşelam!”
relax, nu te inselai. pentru fiecare om care citeste, sint vreo 99 care nu citesc.
Arana
Eu sunt de acord cu tine. Si cu mofturi de ochelarist in acelasi timp. Insa, am o problema (vesnica), si anume tocmai libertatea aceasta pe care o ofera blogurile. Ca unii se chinuie si scriu din pasiune si muncest ore in sir la un articol, iar altii scriu un rezumat si au pretentii de recenzori. Eventual mai scriu si despre diverse carticele de le citesti intr-o dupa-masa, au 2-3 articole pe saptamana, trafic, apreciere etc. In fine, concluzia: sa nu ne lasam ametiti de cantitate. Pentru ca deocamdata aia conteaza in blogosfera.
Tomata
Pingback:
Pingback:
Júlia
Și mie îmi place această latură a blogosferei și de fiecare dată când dau peste un astfel de articol, ca cel pe care tocmai l-am citit, îl citesc cu mare plăcere. Cât despre recenziile de cărți, într-adevăr… și la mine a fost o diferență mare între prima recenzie și următoarele.