10 motive pentru care bloggingul e minunat

06.11.2009 / 40 Comments

Ideea acestui post nu s-a născut din capul meu, dar rezonez atât de bine cu ce zice autorul lui, încât tre’ să stea aici mărturie, să vedeţi şi voi. Nu l-am tradus chiar mot-a-mot, ci am mai băgat generos de la mine.

Multă lume se întreabă de ce, pentru numele lui Dumnezeu, tre’ să ai un blog, sau ai vrea să îţi faci un blog? Să zicem că alea personale sunt de multe ori considerate inutile, deşi eu dezmint cu înverşunare această afirmaţie, dar blogurile corporate, blogurile nişate, sunt un must-have dacă vrei să exişti cu adevărat pe net. Nu mă credeţi, întrebaţi orice specialist SEO.
Eu am găsit motivele astea, care se acordă mai bine cu blogurile personale, aşa că vă invit să mă contraziceţi (de fapt pe autorul lor) dacă nu sunteţi de acord.

1. Îţi poţi organiza gândurile într-un singur loc – Dacă ai nişte idei revoluţionare, convingeri de nezdruncinat sau ai un ochi critic de încredere, de ce să nu le aduni pe toate într-un loc unde ai acces instant la ele? Îţi place să dezbaţi tot felul de probleme cu prietenii sau cu necunoscuţii, laşi comentarii pe alte site-uri cu argumente solide? De ce să le laşi să se piardă într-o mare de replici, observate poate doar de posesorul blogului şi de cei cu care interacţionezi în acea zi?

2. Îţi poţi dezvolta talentele scriitoriceşti – Scriind zilnic articole pentru cititori, fără să vrei stilul tău se va schimba, se va perfecţiona, vei învăţa şi vei fi atent la lucruri la care n-ai fost până să începi să bloghezi. Cochetezi cu scrisul şi speri că într-o zi vei scrie o carte? Începe cu un blog şi fii atent la reacţii.

3. Te poţi face auzit – Când nu eşti de acord cu ceva ce ai citit sau ai auzit, când ai o părere personală şi vrei să o faci cunoscută, fă-ţi blog şi promovează-l. Or mai fi alţii care îţi împărtăşesc sentimentele şi nici nu ştii unde poate ajunge mesajul tău.

4. Poţi întâlni oameni noi – La punctul ăsta nici n-are rost să vă explic ceva pentru că aţi văzut şi voi cum stau lucrurile pe la blogmeeturi, sau un pic mai încolo o să vedem cum stau şi pe la tweetmeeturi.

5. Poţi primi feedback pentru ideile tale – Blogul este o unealtă care permite interacţionarea cea mai la îndemână. Aş îndrăzni să îl situez deasupra messengerului, pentru că blogul îţi dă posibilitatea să elaborezi un text, o părere, o idee până la capăt, fără să fii întrerupt, iar la final, când lumea pricepe ce vrei să spui poate să îşi formeze o idee globală despre ce ai vorbit. Sau dacă ai o firmă, vinzi ceva sau pur şi simplu pui o întrebare, prin comentarii poţi afla mai mult de un răspuns.

6. Îi poţi învăţa pe alţii – Nimeni nu e bun la toate şi asta pot confirma toţi bloggerii. Chiar şi cei mai mari. Învăţăm singuri, de la alţii sau pe alţii aşa cum putem. (Mie îmi creşte inima când mă întreabă cineva ceva şi pot să îl învăţ)

7. Pot apărea noi oportunităţi – Poţi să ai un blog din hobby, doar pentru tine, care mai apoi să se transforme în ceva care îţi aduce bani, un job sau lucruri la care visai şi nu îndrăzneai să le faci. Te poate ajuta să te orientezi, să cunoşti oamenii potriviţi care te pot duce acolo unde doreşti. Să vă mai povestesc un pic de tamada, sau deja ştiţi povestea? 🙂

8. O alternativă pentru timpul liber – În loc să beleşti ochii la TV toată ziua, sau să o arzi cu ochii pe pereţi pierzând timpul şi plictisindu-te pentru că nu ştii ce să faci, nu mai bine ţi-ai face un blog de care să te preocupi şi din care să tragi foloasele de care ziceam mai sus?

9. Îţi poţi crea o rutină – Asta în cazul în care eşti dezordonat cu timpul tău şi întotdeauna ai impresia că nu ştii cum să-l foloseşti. Bloggingul programat nu funcţionează pentru toată lumea, dar în unele cazuri dă rezultate bune. Nu toţi se află în permanenţă online, aşa ca o jumătate de oră dedicată scrierii posturilor dimineaţă sau seara sau la plecarea de la serviciu nu e o idee aşa de rea.

10. Blogul are puteri terapeutice – Nu credeţi? Facem pariu că are? Ia încercaţi să vă puneţi mânia, stresul, singurătatea, bucuria, fericirea sau entuziasmul pe o coală de hârtie sau într-un post şi sunt sigură că senzaţia la sfârşitul scrierii va fi doar una de bine.

Sper că i-am convins pe non-bloggeri să se apuce de scris. 😛

You May Also Like

Dacă blogul meu ar dispărea cu totul…

10.06.2024

Pe cine punem în blogroll?

30.07.2014

De unde fuga de “dat nume”?

25.05.2015

40 Comments

  • Raoul

    06.11.2009 at 11:21 Reply

    Aoleuuuuuuuuu, pisiii, ne-ai luat pita de la gura.
    Acum o sa se apuce toti de scris… 🙂
    RIM
    Ps: cat despre injuraturi, pfuiii, WE ARE VIP!

  • Mihai

    06.11.2009 at 11:23 Reply

    Poate inveti si gramatica limbii romane: “Ideile acestui post nu s-a născut din capul meu”

  • Bia

    06.11.2009 at 12:49 Reply

    Total de acord cu 4, 5, 8 și 10, dintre care ffff. important 4 (chiar fara blogmeetur)i deși inițial nu m-am gândit nicio clipă la asta 🙂

    Probabil un mare minus ar fi că îți mănâncă mult timp, dar sincer mie nu blogul meu îmi mănâncă mult timp ci celelalte bloguri pe care le citesc 😀

  • Mihai

    06.11.2009 at 13:03 Reply

    Tot eu, cel de mai sus, ti-am citit si alte articole din blog si mi-am dat seama ca a fost o greseala intamplatoare. Ma scuzi, am fost cam prost, m-am repezit cu un comentariu rautacios cand nu era cazul

  • Ciupercutza

    06.11.2009 at 13:44 Reply

    Blogul te poate ajuta cand ai un necaz. De exemplu, cand ti se imbolnaveste un parinte si cititorii te ajuta cu sfaturi, cu numere de telefon sau cu o vorba buna. Si tu ai trecut prin asta, si eu am avut nevoie anul trecut cand s-a operat tata.
    Probabil ca daca nu as fi avut blogul, n-as fi facut rost atat de usor de numarul de telefon al profesorului care l-a operat.

    A, si nu te-as fi cunoscut pe tine si pe alti blogeri nemaipomeniti daca nu se inventa wordpresu sau blogspotu’ :-*

  • Madalina

    06.11.2009 at 15:45 Reply

    Eu sunt foarte noua in aceasta ‘meserie’, dar deja imi place rutina pe care mi-o creeaza si faptul ca imi da senzatia ca am un task :)Si chiar daca vorbesc singura, e mai bine decat sa nu vorbesc deloc, nu?

  • Maria

    07.11.2009 at 00:32 Reply

    Nu ştiu cu celelalte motive cum e, dar pentru numărul zece… subscriu. Da, dacă este ceva ce mă ţine în continuare aproape de blogul meu, acel ceva se cheamă exact cum ai spus: putere terapeutică.

  • Anda

    07.11.2009 at 02:05 Reply

    Eu in ultima vreme am tendinta sa ma cenzurez foarte mult pe blog. Nu mai scriu din cauza ca ma citesc unele persoane care s-ar simti vizate, iar alteori din cauza ca ceea ce simt e prea puternic si orice text mi se pare sec sau ca ar strica din farmecul sentimentelor. Si nu stiu ce sa fac. M-am gandit sa-mi fac un blog anonim, sa o iau de la capat… deja mi-am mai facut unul strict pentru defulat si plictiseala, ala pentru terapie, dar nici acolo nu pot sa fiu complet libera, din aceleasi motive. Ca sa nu spun ca m-am gandit sa-l sterg… de tot, si sa nu mai scriu nimic 🙁 [fiecare cu momentele lui depresive, zic]

    Si da, are si alte dezavantaje bloggingul, de mentionat injuraturile si ciudosii. Nu i-am inteles niciodata. Si nu-s intoleranta la critica, doar ca ma mira cum unii insista sa insulte desi nu le place cum/ce/despre ce scrii, si sunt persistenti. Asta e unul din misterele pe care nu le-am aflat inca.

    In rest, sincer spun ca blogul meu mi-a schimbat viata radical, intr-un sens bun. Chiar daca e un blog personal mic unde aberez ocazional.

  • blur

    07.11.2009 at 10:58 Reply

    bloggingul nu e minunat.. e doar addictive.
    sa vezi lumea intreaga, cu toate continentele ei este ceva minunat 🙂
    bloggingul e asa, .., o evadare din puscaria de 10 ore la birou

  • Tomata

    10.11.2009 at 20:20 Reply

    @ DeMaio –> Oh, da. 😛 Poate o sa scriu si despre ele. 😛

    @ alphadog –> :)) Pai nu eu l-am pus acolo. 😛 Dar s-a corectat intre timp.

    @ Alin –> :)) Urmeaza si alea probabil.

    @ Raoul –> :)) Taci ma, ca nu intereseaza pe toata lumea.

    @ Mihai –> Da-mi voie sa te felicit sincer pentru cel de-al doilea comentariu, desi primul m-a enervat. A fost, asa cum ti-ai dat seama singur, o greseala de scriere rapida, de taiere in Word si de nedare de seama cand am recitit. Faptul ca tu ti-ai cerut scuze si ca ai avut curiozitatea sa citesti si alte posturi dupa ce m-ai acuzat ca nu stiu gramatica, a insemnat mult. Si pentru mine, si pentru cei care au vazut raspunsul tau. Nu multi stiu sa isi recunoasca greseala. Altul in locul tau, dupa ce ar fi dat cu noroi, ar fi plecat si nu s-ar mai fi intors. Ce ai facut tu e de apreciat. Ma inclin. 😉

    @ Bia –> Da, asta e un mare minus, dar asta e… satisfactiile pe care le aduce… sunt un plus mult mai mare. 🙂

    @ Bogdan –> Stai, adica fara blog nu poti comenta? Sau ce vrei sa zici, ca nu ma prind. 😀

    @ Ela –> Daa, chiar, am uitat complet. Eu recunosc ca postul asta nu e ideea mea, am imprumutat-o si am completat-o de la mine. Se pot adauga clar toate punctele pe care le-ai mentionat tu si care nu se regasesc in lista de mai sus. Hehe, si acum is Hellene, numai ca mult mai putin vehiculata. 😀

    @ Ciupercutza –> Da, asa-i. Am vrut sa scriu si eu de asta, dar atunci ar fi fost 11 motive. Ajutorul pe care l-am primit de pe bloguri nu l-am primit nici de la prietenii apropiati. :*

    @ dragos c –> Io cred ca n-am inteles prea bine ce vrei sa zici. 😀

    @ lollitta –> Asta cu dependenta e la minusuri. :))

    @ Madalina –> Bineinteles, si stai linistita ca vor aparea si cei cu care vorbesti. La inceput nu e totul roz si usor, dar cu timpul… va deveni, daca te tii de „meserie”. 🙂

    @ Cristian Gheorghe –> Mai un comentariu de-asta si il sterg.

    @ Gabi –> Asa am zis si eu cand am vazut prima oara articolul care m-a inspirat. 😛

    @ Tanti Jeni –> Imi place, dar ce legatura are asta cu motivele de mai sus?

    @ Maria –> Multi isi fac blog sub anonimat tocmai pentru a avea unde sa defuleze tot ce strang in cursul unei zile. Si e folositor sa te descarci. 🙂

    @ Fanfan –> Adevarul e ca nici eu. M-am obisnuit sa fac din posturile mele idei neutre sau in mare parte amuzante. Ma cam deprima sa scriu despre lucruri triste. 🙁 Dar ajuta cateodata sa scoti totul afara.

    @ Anda –> Of, asta e cel mai greu de indurat. Sa nu ai voie sa scrii, de fapt sa simti ca nu ai voie sa scrii, sa fii atent la cine ar putea sa se simta lezat, sa ai grija sa nu spui ceva ce ar putea fi interpretat altfel. Daca simti ca ti-e greu sa continui asa, poate ar fi bine sa continui cu alt blog, sub anonimat (sau ma rog, anonimat pentru restul lumii, nu pentru cei care vrei sa stie…). Io n-as vrea sa te opresti din scris ca tare mult imi place cum scrii si cum pui problemele, chiar si atunci cand vorbesti despre lucruri enervante.

    @ Fanuta – Clar, se stie. 🙂

    @ blur –> Mai, pentru mine e si bloggingul si ce ai zis tu acolo. Mi-ar placea sa ma plimb prin toata lumea si apoi sa scriu ce si cum de pe unde am fost. Misto. 😉

    @ evergreen –> 😉 E e e.

    @ Alina –> Is de acord cu el, dar bloggingul e totusi minunat.

    @ Alle –> 🙂

    @ DeMaio –> Nu cred ca stie, da’ lasa-l in ignoranta lui. Comentariul oricum nu il las pe blog ca-l murdareste.

    @ Inka –> Hm… asta e un raspuns la care chestie? :-s

    @ florin cirstea –> Asa-i.

    @ Nicoletta –> Ma bucur. O sa bag si eu blogul tau in reader. 😉

  • Alina

    12.11.2009 at 22:22 Reply

    Beneficiile bloguitului:

    * ma relaxeaza
    * am pus laolata multe din chestiile scrise de-a lungul timpului si care sunt importante pentru sufletelul meu
    * ma relaxeaza 🙂
    * ma detasez de monotonia cotidiana
    * ma relaxeaza 🙂

  • Mihai

    23.11.2009 at 16:51 Reply

    Pe mine un post din asta pe un blog m-a determinat sa imi fac si eu blog.Toata stima pentru “veteranii” blogului dar si pentru cei care de-abia acum se apuca!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *