Cititorul

Autor: Bernhard Schlink
Nationalitate: german
Titlu original: Der Vorleser
Anul aparitiei: 1995
Premii:
Boeke Prize
Ecranizare: The Reader (2008)
Nota mea: 10/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

Nu, n-am aflat de carte după ce-a apărut filmul şi nici n-o citesc pentru că s-a făcut film. Am aflat de ea dintr-o revistă glossy care o recomanda. Mi-am notat titlul în agendă şi am pus-o pe lista de „trebuie citite”.Întâmplarea şi amânarea au făcut ca cineva să o ecranizeze înainte să apuc eu să o citesc. Am văzut şi jumătate din film după ce am terminat cu romanul, şi mărturisesc că dacă nu l-aş fi citit înainte, filmul mi s-ar fi părut plictisitor rău. Dar aşa, ca ecranizare, e bun. Surprinde bine multe situaţii cheie care aş fi fost curioasă cum arată pe peliculă.

Cititorul este împărţită în trei etape dintre care doar prima şi a treia îi justifică numele, a doua fiind o punte de legătură între ele. În prima parte, despre care se spune ca este erotică, Bernhard Schlink înfăţişează legătura amoroasă şi sexuală, mai ales cea sexuală, dintre un băiat de 15 ani şi o taxatoare de bilete de 36 de ani. Un fel de Lolita la masculin, relaţia lui Michael Berg şi a Hannei Schmitz se bazează pe sex, băi făcute împreună şi citit. Ea-l spală, el îi citeşte. Despre acest tip de relaţii, eu n-am o părere prea bună. Mi se pare puţin ridicol ca o femeie sau un bărbat de o anumită vârstă să îşi găsească împlinirea sexuală alături de un băieţel sau o fetiţă, care la vârsta pubertăţii abia începe să îşi dea seama de ce se petrece cu el, să nu vorbim de toate simţurile care îi sunt date peste cap. Chiar Michael mărturiseşte la un moment dat că realizează că ceea ce trăieşte cu Hanna e puţin stingheritor şi nu poate spune clar şi răspicat că ar vrea să fie văzut cu ea, sau că şi-ar dori ca prietenii lui să afle de relaţia lor. Pe de altă parte, văzând filmul m-am gândit la un alt aspect la care nu m-am gândit când am citit cartea: după primul război, la fel ca şi după al doilea, femeile erau mult mai numeroase decât bărbaţii, mult mai speriate şi poate mult prea reticente înaintea unei relaţii cu posibili parteneri, iar pentru Hanna, un tânăr de 15 ani probabil că fusese ocazia potrivită de a se simţi femeie şi, de ce nu, şi mamă, ţinând cont ca la 36 de ani, singură fiind, şansele ei să procreeze se reduceau destul de mult.

Partea a doua ni-l înfăţişează pe Michael student la drept, statut ce îi facilitează asistarea la procesul unor gardiene de la Auschwitz, judecate pentru o crimă de război. Printre ele se află şi Hanna. Pe parcursul procesului, Michael află un adevăr despre ea, un lucru la care nu se gândise niciodată, dar imediat cum îl realizează tot trecutul are înţeles pentru faptele ei.

Pentru titlu, ultima parte este cea mai relevantă. Deşi n-o vizitează niciodată, deşi nu-i scrie şi nu e prezent în nici un alt fel în viaţa ei, Hanna este în permanenţă în compania lui Michael. Datorită cărţilor pe care el i le citeşte, datorită personajelor pe care i le introduce şi mai ales pentru că îi oferă exact lucrul care i-ar fi adus libertatea dacă ar fi vorbit la momentul potrivit.

Cititorul e o carte fină, uşor de citit, care se împământeneşte în minte şi în suflet pentru totdeauna. Deşi pare bolnăvicioasă, povestea e salvată de secretul pe care Hanna îl ascunde şi de prezenţa constantă a lui Michael în viaţa ei. Chiar trebuie citită.

17 Comments

  • bogdan

    mi-am cumpărat-o şi eu acum câteva săptămâni. încă nu am apucat să o citesc. acum că am văzut că ai lecturat-o şi tu, o să mă fac şi eu băiat sârguincios.

  • fleurdulys

    Eu am citit cartea acum vreo 6 ani, la recomandarea profesoarei de romana.
    Mi s-a parut mult mai mult decat un roman de dragoste: am avut impresia ca este povestea reconcilierii intre doua generatii. O carte despre vina si iertare.

  • Tomata

    @ bogdan –> 😛 N-o sa-ti para rau.

    @ TiBi –> Eu mai trebuie sa-l termin. Poate chiar azi.

    @ fleudulys –> De ce despre vina?

  • fleurdulys

    Pai din cauza subiectului ‘holocaustic’, evident. Din cauza faptului ca toti germanii, chiar si cei mai tineri, erau blamati pentru ceea ce s-a intamplat.

  • dragos c

    este una (pentru mine) dintre surprizele literare din ultimii ani! as recomanda-o la scoala, s-o citeasca toti liceenii! – asta si apropo de ce zicea fleurdulys.

  • boogye

    Este singurul caz (de care stiu eu) in care filmul se ridica la nivelul cartii. A fost destul de interesant sa vad filmul fara sa mai tin minte ca citisem si cartea, si asta in conditiile in care lectura avusese loc cu vreo maxim doua luni in urma. m-am prins dupa vreo 20 de minute, sclero, clar.

  • Tomata

    @ evergreen –> Musai sa citesti cartea. O sa iti placa mai mult decat filmul. Cred eu. 😀

    @ fleurdulys –> Daaa, daa, acu’ m-am prins. 😛 Nu ma gandisem la asta cand ai zis.

    @ pushthebutton –> Neaparat. 🙂

    @ dragos c –> Da, chiar. Ar trebui citita. Nici nu e asa de greu de priceput. Fara indoiala ca s-ar putea baga in programa scolara.

    @ boogye –> Ah, nu. Aici tin sa te contrazic. Adica na… din pctul meu de vedere. 😛 Eu am vazut filme mult mai bune decat cartile. De exemplu Tinerete furata. Cartea nu mi s-a parut deloc buna. Insa filmul….

  • jane

    este un exemplu rar de carte si film ce se imbina perfect. mi-a placut foarte mult cartea. iar kate winslet a facut un rol perfect.

  • Miss Rouge

    Am vazut filmul si acum nu prea vad de ce as citi si cartea . Desi probabil in cazul de fata . cartea bate filmul cum se intampla de multe ori.
    Povestea e spusa asa mai pentru intelectuali,intrucat trebuie sa-ti bati un pic capul sa gasesti morala

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge