L’enfer c’est l’autre
Maaaare dreptate avea monsieur Sartre cand afirma asta. Am stat ceva timp sa ma gandesc cat de viabila e teoria, cum as putea sa o aplic sau sa o contrazic in viata de zi cu zi, si pana la urma i-am dat de cap. Mai bine zis, exemplele m-au convins ele singure, fara sa ma agit eu prea mult sa le demonstrez.
In traducere pentru toti cei ce urasc franceza, „L’enfer c’est l’autre” semnifica „Iadul e celalalt”. Da, chiar el, cel care de multe ori sta langa noi, cel care ne priveste de la distanta, cel care trece pe langa noi, cel care printr-un singur gest sau act ne darama lumea.
(Acum cativa ani, cred ca vreo 2, in prima zi a unui an, m-am pus sa dezbat cu Iubi teorii religioase, idei si dogme, un fel de discutie mai culta, mai serioasa despre necunoscutele vietii pe pamant. Si abia atunci m-am gandit ca eu nu cred in Diavol, adica nu cred ca exista, cred doar ca nefericirea oamenilor, necazurile care li se intampla sunt o pedeapsa pe care Dumnezeu le-o aplica pentru oarecare abatere de la regula. Deci, pentru mine, incornoratul ce invarte smoala in cazanul mare e doar o poveste de speriat copiii si de pacalit naivi. Eu nu cred ca Intunecimea sa exista, cum nu cred nici ca Iadul exista.
Am scris aceasta completare pentru a detalia mai bine ceea ce am inteles eu in ultimul timp din cugetarea lui Sartre.)
Insa ma insel. Iadul exista si il traieste fiecare dintre noi aici pe Pamant. Prin vinele fiecaruia dintre noi curge smoala Iadului si o purtam cum putem, unii cu remuscare, altii cu trufie.
Fiecare dintre noi il simte cand i se intampla ceva, cand durerea din suflet ii macina intestinele, cand agonia il poarta pe culmile insuportabilului, cand viata pare nedreapta si cand nimic nu mai are rost. Ala e iadul, cel in care ne ameninta religia ca vom arde. Ala e iadul cu care trebuie sa ne confruntam pentru ca e pedeapsa pentru ceva ce am facut, am gandit sau am spus. Altul poate nici n-are importanta, atata timp cat pe lumea asta e posibil sa il traiesti.
Ziceam ca si prin vinele noastre curge ardoarea ce ii perpeleste pe altii. Ganditi-va de cate ori n-ati fost voi Iadul pentru unii oameni. Cati ati facut sa sufere, cati ati umilit, cati ati batjocorit si pe cati v-ati razbunat? Ganditi-va la iubitele sau iubitii pe care i-ati parasit si la durerea prin care au trecut, ganditi-va la bucuria pe care ati resimtit-o cand ati contribuit la naruirea unui om care la randul lui poate vi-a facut rau. Eu stiu sigur ca cel putin pentru vreo 3 oameni am fost Iadul in persoana, pentru ca datorita mie fie au suferit, fie au cazut de unde erau, fie m-am bucurat de necazul lor.
Pentru ca asa suntem toti, pentru ca raul doarme in fiecare dintre noi, important e cat il alimentam cu somnifere si facem liniste sa nu il trezim. Nu zic ca toti suntem rai, condamnabili la moarte pentru rautatile cotidiene pe care le comitem, noi inca mai avem o scapare.
Dar adevaratii diavoli sunt cei care din a face rau scot o placere, cei care se gandesc tot timpul la cum sa procedeze pentru a cauza cat mai multa durere, panica, dezordine, tristete, moarte, cei care datorita lipsei de ratiune provoaca adevarate catastrofe sentimentale, care datorita nepasarii si arogantei au impresia ca nimeni nu e mai sus de ei.
Mai sus este cineva, mai jos insa, au reusit sa devina campioni.
Mi s-a spus mereu că sunt iadul pe picioare. Şi aşa am şi fost, pentru foarte mulţi şi foarte multe. Nu sunt sigur că am să mă schimb vreodată, dar am făcut la rândul meu lucruri de care nu sunt foarte mândru, dar care în acel moment păreau foarte necesare.
Răul este şi va fi cu noi. Depinde ce procent din el avem nevoie să dezlănţuim. Eu tind să le adun pe toate când este nevoie.
Pentru cei care cred in Dumnezeu (nu eu!), pornirea a plecat, incluzand traditia ancestrala (romaneasca, despre ea vorbesc), din Biblie. Iar Biblia il include, alaturi de D-zeu, si pe diavol, Satan, Belzebut, Lucifer sau alte denumiri. Deci principiul pleaca de la faptul ca, daca o persoana crede in D-zeu, nu il poate exclude pe Satan ca intruchipare a Raului. In Apocalipsa dupa Ioan, Satan este “balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce inseala toata lumea, aruncat a fost pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el”.
De altfel, nu exista Bine fara Rau, trebuie sa exista alternativa, contradictie, contraargument.
Lewis a scris în cartea sa â€Scrisorile lui Zgândărilăâ€: â€Sunt două erori egale ÅŸi opuse în care poate cădea rasa umană în ce îi priveÅŸte pe draci. Una este să desconsidere existenÅ£a lor. Cealaltă este aceea de a fi interesaÅ£i într-un mod excesiv ÅŸi nesănătos în eiâ€.
Eu unul nu cred nici in primul, nici in cel de-al doilea. Prin extrapolare, cred in ceea ce ai scris tu, Tomata. Sunt oameni care sunt intruchiparea raului pentru ceilalti si, mai grav, cred si ei in asta. Cum nu exista persoane perfecte, fiecare din noi, indiferent de cat de buni ne consideram, sunt la un moment dat diavol pentru altul. Ramane doar ca sa facem balanta sa incline cat mai mult de partea binelui.
Nu cred ca cei mai rai sunt aceia care din rau si-au facut un scop in viata…aceia ii stim eventual si ne ferim de ei sau ne asteptam la orice de la ei.Mai periculosi sunt cei care fac rau si nici nu isi dau seama de asta,de ei nu te poti feri si nu te astepti la asa ceva.Daca acestia fac parte si din cei dragi tie si apropiati sufletului tau e si mai greu si mai dureros.
Stii ca se zice ca e indicat sa faci numai bine si o data vei fi rasplatit,acea rasplata divina;dar toti suntem oameni si multi nu au rabdare sa fie rasplatiti de abia cand poate nu mai conteaza pentru ei.Sa faci rau uneori e mai usor si iesi mai castigat,stii tu cum e,o viata avem si cei care nu au discernamantul necesar nu uita asta si nu vad nici altceva.E usor sa categorisesti un om ca fiind rau sau bun,dar dupa mine ce conteaza mai mult e contextul in care e integrat acel om,pentru ca in mare masura acela e determinantul principal in faptele fiecaruia.Raul facut in mod elaborat si cel facut in teama momentului nu sunt totuna,pe cand binele ramane bine.Raul nu are scuza,dar omul din spatele lui uneori da.
Fiecare om are iadul lui personal,iar in momentul cand nu mai poti stapani raul din suflet esti pasibil de a lovi in jur neconditionat si nediferentiat.
Sa zici ca iadul e in fiecare din noi e putin exagerat. Inevitabil gresim fata de multi, insa nu cred ca Michiduta isi baga coada in toate actiunile noastre. Pana la urma atitudinea noastra fata de oameni tine de educatie, de cei 7 ani de acasa. Bunica mea imi spunea “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, o zicala dupa care m-am ghidat toata viata.
neah, there’s not a such thing as haven or hell 🙂
si cica nu exista nici oameni rai, ci doar acte necugetate
Da, nimeni nu-i perfect, toti avem si parti bune si parti rele, dar depinde cat si cum le alimentam pe fiecare din ele si cum le lasam sa se manifeste – in fiecare din noi exista un pui de diavol si bine ar fi sa nu-l hranim; e bine ca partile rele sa fie controlate de noi si nu invers, dar uneori ni se intampla sa le mai scapam de sub control fara stiinta noastra; si-atunci ne intrebam: de unde atata rautate in noi?
Si totusi, uneori, ne consolam cu gandul ca nimeni nu poate fi atat de rau pe cat ar vrea sa para…
Ai 3×10 pentru articolul asta! 🙂 Felicitari!
Desi din punctul tau de vedere ideea asta o vad plauzibila, totusi iadul adevarat este oarecum diferit. Nu stiu cum se face ca toti avem impresia ca in iad o sa fie cald de te topesti si diavolul rullz pe acolo. Ei bine imaginea biblica despre iad este ‘nitzel’ diferita. Adica diavolul o sa fie legat, metaforic vorbind, pedepsit, iar in general iadul pentru toti cei care vor ajunge acolo este caracterizat de absenta lui Dumnezeu. In lume exista rautate, se manifesta in fiecare din noi, dar exista si prezenta lui Dumnezeu, binele. Deci daca aici pe pamanta ti se pare nasol, pregateste-te pentru o surpriza neplacuta! @jovi rational ai avea dreptate la faza cu balanta, dar cand ai vazut ca rationalul se aplica in lumea spirituala?
Si mai sunt cei care fac rau gratuit, din nepasare, carora li se aplica cel mai bine vorba lui Sartre…
quote: “si cica nu exista nici oameni rai, ci doar acte necugetate”
ba pe dracu, doar n-o sa-mi spui acuma ca toti criminalii pot pleda pentru “fara premeditare” si ca nici unul din cei care au facut rau (pe o scara mai mica sau mai mare, de la unul care omoara pentru razbunare pana la Hitler) n-a stiut ce face si a actionat dupa un impuls de moment.
Asta e (aproape 🙂 ) un citat caruia fiecare ii da o interpretare proprie.
Uite ce spunea Sartre despre el:
“…Mais « l’enfer c’est les autres » a été toujours mal compris. On a cru que je voulais dire par là que nos rapports avec les autres étaient toujours empoisonnés, que c’était toujours des rapports infernaux. Or, c’est tout autre chose que je veux dire. Je veux dire que si les rapports avec autrui sont tordus, viciés, alors l’autre ne peut être que l’enfer. Pourquoi ? Parce que les autres sont, au fond, ce qu’il y a de plus important en nous-mêmes, pour notre propre connaissance de nous-mêmes. Quand nous pensons sur nous, quand nous essayons de nous connaître, au fond nous usons des connaissances que les autres ont déjà sur nous, nous nous jugeons avec les moyens que les autres ont, nous ont donné, de nous juger. Quoi que je dise sur moi, toujours le jugement d’autrui entre dedans. Quoi que je sente de moi, le jugement d’autrui entre dedans. Ce qui veut dire que, si mes rapports sont mauvais, je me mets dans la totale dépendance d’autrui et alors, en effet, je suis en enfer. Et il existe une quantité de gens dans le monde qui sont en enfer parce qu ils dépendent trop du jugement d’autrui. Mais cela ne veut nullement dire qu’on ne puisse avoir d’autres rapports avec les autres, ça marque simplement l’importance capitale de tous les autres pour chacun de nous.”
@ DeMaio –> 🙁 Nu stiu ce sa zic. Pentru fata pe care mi-ai aratat-o si mi-o arati mie, esti un om bun. 🙂 Pentru cum esti pentru altii, ii las pe ei sa judece si pe tine sa hotarasti daca continui asa sau faci schimbari.
@ jovi –> Stiu ca Biblia include atat Binele si Raul, pe Dumnezeu si pe Diavol, insa imi rezerv dreptul de a crede doar in Dumnezeu. Numeste-ma naiva sau ignoranta, nu prea conteaza, asta e alegerea mea.
Stiu ca nu exista Bine fara Rau si nici Rau fara Bine, inteleg asta si sunt de acord, insa nu cred ca raul vine de la Diavol. Cred ca eu fac parte din prima categorie a lui Lewis.
Si pana la urma o sa ne convingem toti ca de fapt raul in noi isi are originile, nu in entitati nevazute.
@ Andrei Bugeac –> Exact, de cei rai, pe care ii stim rai ne putem feri, loviturile cu adevarat grele sunt de la cei de la care nu ne asteptam. E firesc sa nu facem tot timpul numai ce e bine, dar daca nu am simti placere cand facem rau, cred ca lumea asta ar fi un loc mai bun. Din pacate nu o sa se intample niciodata asa ceva.
@ Adi –> Nu mi se pare exagerat cand afirm asta. Inca o sustin. In fiecare dintre noi exista un dram de rautate, de Iad, asa cum i-am zis pana acum, care ii raneste pe altii. Insa nici tu, nici eu nu suntem cu adevarat diavoli, oameni rai din fire, care savuram placerea de a face rau. Poate facem rau pentru ca gresim, poate neintentionat, poate pentru ca ni se pare cel mai bun lucru pe care il putem face. Insa cand un student nebun intra intr-o sala de clasa si impusca la intamplare, fara sa se uite unde, nu-mi spune ca nu ii vezi Iadul din el. Cand altul violeaza o batrana pentru o pensie de 3 milioane de lei vechi, nu vezi nici atunci Iadul?
Si nu cred ca Michiduta isi baga coada, pur si simplu unii au asta in sange, adora sa faca rau, asa cum toreadorii adora sa omoare taurii.
Zicala dupa care te ghidezi e si unul dintre principiile mele.
@ de ce? –> Cine-a zis? 🙂
@ capatullumii –> De unde atata rautate in noi? Poate tot din cauza ca altii ne imping sa scoatem rautatea aia din noi. Nu stiu, asa cred. Iar despre partea buna a oamenilor, si eu ma incapatanez sa o vad aproape tot timpul.
@ Maria –> Multumesc. 🙂 Aveam starea necesara sa il scriu.
@ Dan –> Nu stiu cum este iadul adevarat, asta daca as admite ca el exista. Inca n-a fost nimeni acolo si nu s-a intors sa ne povesteasca, si chiar daca a fost, sunt slabe sanse sa il fi crezut cineva. Nu cunosc nici imaginea biblica pentru ca, spre rusinea mea, citesc atatea carti, numai Cartea Cartilor n-am citit-o. Mi-e si teama, poate as intelege prea multe pe care acum nu mi le explic si prefer sa traiesc in necunoastere decat sa stiu prea multe.
Prezenta lui Dumnezeu nu o neg, doar pe a Diavolului.
@ esk –> La aia ma gandeam si eu cand am scris.
Cred ca de ce? a vrut sa fie ironic, poate exact cu privire la acei criminali care actioneaza din impulsivitate. 🙂
@ Alice –> Noroc cu copy/paste ca ti-o iesit asa un comment lung. :))) Cred ca pana la urma, ai dreptate, fiecare intelege si retine ce vrea din citatul lui Sartre. Eu la asta m-am gandit si asta va insemna intotdeauna pentru mine, indiferent de ce a explicat el mai departe.
Io n-am inteles nimic, ca nu inteleg franceza 😛
Dar stii deja parerea mea 🙂
@ crina –> Da, o stiu. 😛