Sa regândim problema
Demuuuult, tare demult, am citit acest post al Dianei care mi-a placut mult de tot si la vremea aceea i-am cerut permisiunea sa ii adaptez ideea la mine pe blog. Am mai scris si eu despre prietenie mai demult, dar niste evenimente triste la vremea aceea m-au facut sa ma gandesc din nou la aspectele ei. Timpul a trecut, a vindecat cat de cat ranile, dar din timp in timp relatiile sunt puse la incercare si e necesara o redramuire a sentimentelor. Asa ca m-am decis sa postez totusi insemnarea asta, care de prea mult timp zace in draft si asteapta sa vada lumina zilei.
Diana zicea asa:
Prieteniile se formeaza :
-in timp
-cand persoanele implicate sunt indurerate
-sub aburi de alcool
-in conditii extreme (blocati in lift/nevoiti sa imparta un compartiment timp de 8 ore/etc)
As mai adauga ca prieteniile se mai formeaza si cand persoanele sunt unite de gusturi, idei, scopuri si vise comune.
Prieteniile se pastreaza :
-prin intalniri constante
-prin telefoane/mailuri/IM-uri
-prin revederi rare dar intense
-prin confesiuni socante
-prin marturisiri de secrete prafuite
Ferice de cei care au macar un prieten care sa indeplineasca aceste conditii.
Prieteniile se pierd :
-din gafe
-din indiferenta
-din rautate
-din invidii si gelozii
Ca si in dragoste ce doare cel mai tare e indiferenta, pe care eu as pune-o pe primul loc. Tratarea celui mai bun prieten ca pe ceilalti, fara nicio diferenta, fara nicio linie de demarcare e cea mai clara dovada de insensibilitate prieteneasca (oricat de oximoronic ar suna asta). Intotdeauna mi-am tratat prietenele, cele pentru care eu am considerat ca sunt una, altfel decat pe restul cunostintelor. Am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru a nu le ignora, pentru a nu le face sa se simta in plus si pentru a simti ca sunt mai speciale decat persoanele din jur. Cand cineva prefera compania altcuiva decat a ta, stai si te intrebi ce rost are sa te bagi cu forta in sufletul lui, ce rost are sa cersesti prietenia care a incetat sa mai vina de la sine. Te retragi din peisaj, suferi in tine si te intrebi unde si cu ce ai gresit si daca mai vrei sa indrepti greseala. Pentru ca dupa anumite intamplari iti pui si intrebarea daca intr-adevar iti mai doresti o reconciliere. Si stai si cugeti si astepti sa vezi daca celuilalt ii pasa, daca face eforturi si daca indrazneste sa isi recunoasca vina. Esti dispus sa inchizi ochii, sa ierti si sa uiti ca odata, cateva ore, zile sau luni ai incetat sa mai insemni ceva pentru el?
Asa cum am zis, postul e pregatit demult, acum a suferit doar cateva modificari. Insa subiectul e unul vesnic dezbatut pentru ca din pacate exista multi tradati in prietenii.
11 Comments
Junior
Subscriu la partea cu indiferenta. In cazul meu doare cel mai tare. Cred ca mai usor as trece (si de fapt asa si este) peste o gafa facuta de un prieten foarte bun decat peste indiferenta cu care m-ar trata.
notalent369
pe toti ne doare indiferenta. dar gandeste-te din alt punct de vedere. cand tu nu vrei sa mai ai de-a face cu o persoana..care candva ti-a fost apropiat, dar care la un moment dat te-a dezamagit cum nu credeai ca cineva te poate dezamagi…nu il ignori? nu ti-e mai usor sa te rupi cu totul de o persoana? gandeste-te cu cat ti-ar fi mai greu sa vorbiti din cand in cand, sau chiar sa va intalniti..sa ai omul ala sub nas si sa iti aminteasca in mod constant de experienta neplacuta prin care ai trecut din cauza lui…uneori, indiferenta e si o metoda, nu doar o tragedie.
cat despre completarile tale..sunt foarte pertinente si vin la fix. bravos:)
richie
Prieteniile nu se pierd prin gafe. Sau cel putin nu ar trebui sa se piarda asa usor. Omul e supus greselii si in definitiv si prietenii sunt tot oameni. Desigur ca nu e usor, dar pritenii ar trebui sa-si poate ierta niste gafe, oricat de teribile ar fi, daca la o analiza atenta descoperi ca nu sunt decat niste greseli neintentionate. Asta face o prietenie si mai stransa.
Danutz
numai cu dorsale ai poze?
pectorale nimic?
rainy
Ia de citeste aici: http://rainyme.weblog.ro/2006-10-27/105027/Prietenii.html. Lucrurile nu stau chiar asa! 🙂 O seara buna!
Andrea
1. Acuma hotaraste-te: ori ne intalnim constant, ori ne revedem rar, dar intens…care sa fie???
2. De mail poti sa uiti, celelalte 2 metode de contact fiind mai practice :p
3. Cand o sa mi se intample ceva socant, promit ca o sa-ncerc sa ma confesez…dar stii ca nu-mi reuseste de fiecare data 🙂
Na, ma pastrezi?
teo.georgescu
Uneori, prieteniile se pierd, pur si simplu.
Cred cu tarie ca o prietenie se intretine, nu se lasa la voia intamplarii. Atunci cand se lasa la voia intamplarii, cand oamenii nici macar nu-si mai telefoneaza, inseamna ca prietenia a coborat o treapta mai jos, iar cei doi prieteni au devenit…doar amici.
cropcircles
Cineva s-a uitat la Sex and the City recent sau s-a nimerit subiectul cu perioada lansarii ?
Oricum, prieteniile se stabilesc si se intretin pe niste chestii asa ciudate cateodata… Si culmea, ca parca astea tin mai mult decat celelalte…
Cateodata. You never know.
Tomata
@ Junior –> Depinde de gafa, dar in cazul ei sunt doua iesiri: fie e iertabila, fie se termina prietenia. Insa atunci cand indiferenta isi face loc… ma tem ca relatiile trebuie sa fie reanalizate.
@ notalent369 –> Ai atins alt aspect despre care probabil voi scrie altadata. Atunci cand o persoana cu care odata erai foarte bun prieten ramane in urma ta, sau mai bine zis, nu evolueaza in gandire odata cu tine, atunci cred ca din partea ta poate interveni indiferenta. Si mai ales una intentionata. Sunt multe de zis si despre asta, asa ca ma opresc aici. 😛
@ richie –> Eu te contrazic. Atunci cand gafa e una care iti poate face un rau pe care nu poti sa il dregi, atunci cand gafele se repeta, atunci cred ca e necesar sa te gandesti serios daca persoana care le face merita efortul sau merita sa il tot absolvi si sa inchizi ochii. Poate unii sunt mai toleranti, insa eu daca cineva ar gafa urat de tot, cred ca l-as suspecta de alte interese sau obiective ascunse si mi-ar veni un pic mai greu sa il iert. Bine, sunt rea…
@ Danutz –> Am si cu „pectorali”, da’ nu le pun pe blog. 😛
@ rainy –> Am citit si ce zici tu, asa cum i-am spus lui notalent, va fi si subiectul unui viitor post. 😉
@ Andrea –> 1. N-avem cum sa ne vedem rar. :))) Intens… nu stiu cum poate fi intre noi.
2. Mi-ar placea sa imi trimiti din cand in cand si un mail, dar fie, daca tu zici, ramanem la celelalte variante.
3. Cand nu-ti reuseste te trag de limba. 😛
4. Te pastrez. 🙂
@ Teo –> Din pacate, ai dreptate… chiar am avut ocazia azi sa imi dau seama cum s-au pierdut unele prietenii destul de solide acum cativa ani… Si cred ca asta s-a intamplat pentru ca n-au fost intretinute cum trebuie si nu ne-am dat interesul sa le pastram, nici n-aveam cum. 🙂
@ cropcircles –> E doar coincidenta. 🙂 Iar prieteniile care incep ciudat chiar cred ca au sanse sa dureze o viata.
Pingback:
Oana
Partea cu indiferenţa se aplică şi la mine… am renunţat (cu greu, ce-i drept) să mă întreb cu ce-am greşit şi de ce nu a mai vorbit cu mine respectiva, de ce preferă compania altora şi nu a mea. Da, am pierdut o prietenă. De ce? Nu cred că am să ştiu vreodată 🙂