Lege si ordine
Inca de la Schimb de carti, acest post se cerea scris. Ma rog, se cerea e putin mult spus. Am fost intrebata de ce da si de ce nu scriu despre anumite chestii. O sa detaliez un pic niste aspecte ale blogului meu care poate nu sunt prea evidente, sau pe care simt eu nevoia sa le evidentiez. Un fel de „tomatacuscufita guidelines’, daca vreti. ;))
1. Scriu in fiecare zi pentru ca asa m-am obisnuit. Cu mici exceptii insa, cand sunt plecata din oras sau cand chiar nu am timp sa pun doua fraze in Word. Nu ma obliga nimeni, nu e o cerinta, nu e un must intr-ale bloggingului (daca o fi, nu din cauza asta o fac eu). Sa zicem doar ca sunt dependenta de blog.
2. Subiectele pe care mi le aleg nu sunt, decat foarte rar, din ceea ce se intampla in spatiul monden, pe scena politica sau in ton cu vremurile. Nu am scris nici despre caldurile de asta-vara, nici despre proiectele Alinei Plugaru, nici despre alegerile europarlamentare, nici n-o sa scriu despre oricare alt subiect despre care peroreaza toata gura targului. Am scris insa despre revolutie, despre prima zi de scoala, despre un accident in care a murit un cunoscut de-al meu, insa am incercat sa o fac altfel, sa nu prezint evenimentele informativ.
3. Filmulete de pe youtube n-o sa gasiti decat daca ceva merita bagat in seama sau daca are legatura cu ceva despre care scriu. Fooooarte rar insa.
4. Bancuri nu, insa am categoria LOL-uri unde mai pun diverse chestii gasite pe net sau primite pe mail. Chestii care cred eu ca merita sa le impartasesc cu voi, sau de la care pot sa pornesc pentru a vorbi despre un subiect.
5. La comentarii tin sa precizez un lucru: toate comentariile sunt acceptate, la toate raspund cu placere sau neplacere, dar din respect, IN AFARA DE cele in care se injura, in care mi se aduc injurii fara nici o argumentare. Nu voi accepta niciodata un comentariu in care apar cuvinte vulgare, in care comentatorii se injura sau isi bat joc unii de altii.
Acum nu mai imi vine nimic in minte, cam astea ar fi in mare, dar daca mi se mai nazare vreo regula, o sa v-o aduc la cunostinta. 🙂
14 Comments
Eugen
Scufito, n-ai vrea sa scrii si ceva sport? Poate ti se muleaza pe stil la fel de bine. Incearca, te rog, as fi un vizitator cotidian..
Intra pe http://www.cepanamea.ro
unuzero
ce bine ca ai scris despre asta.
in acest fel am inima impacata.
len
Eu sincer nu prea inteleg (exceptand motivele de trafic si link building 😉 toate posturile care preiau si preiau aceiasi stire/barfa fara nici un fel de comentariu sau parere personala. Ca sa citez dintr-o prietena: “ma simt invadata de o armata de bloggeri, au iesit din matca raurile cu bloggeri si bloggerite”. Armata ca in: compusa din soldati fara pareri proprii. Prefer imaginile distorsionate, personale si singulare.
Andrei Rosca
Pai vezi ca daca nu accepti jigniri si injuraturi e nasol. Se cheama cenzura si te va intreba lumea cum de iti permiti ca, pe blogul tau, sa nu le publici comentariile. 🙂
Pe scurt, it’s a no-no. 🙂
Ciupercutza
Tomatina, postul asta poti sa-l adaugi la pagina ‘despre Tomata’ astfel incat toata lumea care intra prima oara sa stie ce si cum. Oricum, foarte bine ai punctat. Si imi place foarte mult ca iti faci timp sa raspunzi la toate comentariile. E o dovada de respect pentru cititorii tai.
puisorul cufurit
Ma gandeam si eu sa scriu un post, si chiar am sa si fac asta cat de curand, despre motivele pentru care tin blog, despre ce scriu si despre ce nu scriu etc. Intr-adevar, citind articolul de mai sus, n-am putut sa nu remarc faptul ca nu te abati de la regula. Blogul tau arata asa cum iti doresti tu sa arate. Tine-o tot asa, ca multi isi pierd fanii (desi cuvantul poate avea o nuanta improprie) tocmai pentru ca se abat de la traseul lor, si nu intotdeauna se abat intr-un mod ok.
Scaevola
Daca acceptati si umila mea parere, cei care isi fac blog se impart in trei categorii: cei ce vor vizitatori “fara numar”, sa stie lumea ca exista si ei, cei ce vor sa aiba unde-si varsa furia pe alti bloggeri si cei care scriu din pura placere, isi vad de treaba lor si nu intra in polemici cu nimeni.
In aceasta categorie as plasa-o si pe gazda noastra, care in ciuda numelui n-are pic de solanina (asta e o substanta toxica din cotorul rosiilor) dar e in schimb plina de adrenalina si generatoare de serotonina. Cel putin pentru mine…
Si cred ca “rulzurile” Tomatei catre invataceii, cititorii si admiratorii ei ar putea constitui primele pagini dintr-un eventual “ghid de bune maniere al blogosferei” ce trebuie musai publicat. Mi-e o lehamite imensa de posturi de genul: “Sa va zic eu ce face cutare… ” sau “Nu intru la cutare, ca am auzit eu ca fura posturi…” sau “Sunt atat de extraordinar incat ma si mir ca unii mai indraznesc sa posteze la mine pe blog desi n-au cel putin 2 kilograme de creier”. Cu atat mai josnice sunt asemenea posturi cu cat vin din partea unor persoane extrem de inteligente. Dovada ca unii sunt ,intr-adevar, “la merde dans un bas de soie”.
Pomodorini, ramai asa cum esti acum, cu suflet si minte de copil nastrusnic si mereu “young at heart”. Esti un tonic excelent pentru multi oameni si, pentru mine, singura tomata care as vrea sa nu se “coaca” niciodata. :))
zulu
Ceva despre surioarele tale un pic ignorate si anume rosiile galbene
miclowan
de prima oara cand am ajuns pe blogul asta am realizat ca este mai rafinat si mai elevat decat marea masă a blogurilor. Cu graţia-ţi specifică reuşesti să administrezi şi să aplanezi conflicte dintre cele mai puerile.
Cum ar zice nişte poeţi ai rock-ului
For those about to blog, we salute you!
Ana
Asa Tomatuto, fa lege si ordine..asa e frumos 🙂 Lumea trebuie sa stie la ce sa se astepte si plus de asta, “regulile” tale sunt foarte pertinente 😀
Tomata
@ Eugen –> O sa scriu si despre sport cand o sa am ce, ca momentan parerea mea despre el nu e tocmai una buna, in afara de handbal unde am auzit ca stam binisor. Si sportul nu face parte din preocuparile mele cotidiene, as putea sa il pun pe Iubi sa isi faca un blog cu pretentii sportive ca el se pricepe la de toate. Si as vrea sa te rog sa pui linkul blogului tau in campul destinat lui. Multumesc.
@ unuzero –> Ma bucur.
@ len –> Eu ma simt complimentata si iti multumesc. 🙂
@ Andrei Rosca –> O fi „a no-no”, dar nu ma prea intereseaza, sincer. Aici chiar fac doar ce vreau eu si nu dau socoteala nimanui. Asa cum am scris si in subtitlul blogului, imi asum ce debitez si argumentez de fiecare data. 😉 Care ma injura pe mine sau pe altii, zboara cu tot cu comentariile lui. N-am nevoie de cititori mitocani si prst-crescuti.
@ Ciupercutza –> Buna idee. Mai am vreo doua care intra tot pe acolo. Unul in care le explic baietilor ca nu ies cu nicicare ca n-am de ce, si inca unul despre felul in care scriu (dpdv lingvistic). O sa fac schimbarea asta.
Cat despre raspunsul la comentarii, mi se pare normal sa bag in seama si sa plec urechea la ce imi spuneti voi, pentru ca si voi va plecati urechea la ce spun eu.
@ Puisorul cufurit –> Sa faci asta pentru ca multi poate nu pricep ce valente are blogul tau. Mie la inceput mi s-a parut ca e dedicat RATB-ului. :))) Aveai multe posturi unul dupa altul in care erai pornit impotriva lor. Dup-aia insa am descoperit si latura ta mai soft care imi place mult mai mult. 😛
O sa pastrez linia pe care am pornit pentru ca asta ma caracterizeaza. Cand n-o sa ma mai caracterizeze nimic, o sa il inchid.
@ Scaevola –> In fiecare comentariu imi aduci un compliment nou, care ma face sa ma inrosesc (desi sunt deja rosie) si care ma bucura mult, pentru ca ma simt apreciata. 🙂 Iti multumesc mult pentru toate cuvintele tale frumoase si ma bucur ca iti place blogul meu.
Eu vreau vizitatori „fara numar”, dar din pacate nu toti apreciaza subiectele si posturile mele. Cand ma uit la cautari si vad ca multi cauta „film dezvirginare la baie” imi dau seama ca au plecat bietii de ei tare suparati si ofticati ca n-au gasit ce le trebuia. Asta e, nu poti sa ii multumesc pe toti. 😀
N-o sa scriu niciodata despre alti bloggeri, nu o sa ii critic (decat daca zic ceva rau de mine) pentru ca pe blogul lui, fiecare face ce vrea, scrie despre ce vrea si abordeaza problemele cum vrea. Nu-mi place, nu citesc si gata.
Am invatat si eu ceva despre rosii ca nu stiam de solanina. Multumesc.
Manualul ala n-o sa se scrie cred ca niciodata, nu de alta, dar ideea de blog e atat de libera incat nu cred ca va fi incorsetata de reguli de-astea.
@ zulu –> Mai degraba despre gogonele, ca tot e sezonul lor. Am o categorie pe care o cheama „tomata si gogonele”. Poate te delectezi cu ea. 🙂
@ miclowan –> Aaa, incep sa cred ca m-ai iertat. 😀 Iti multumesc pentru cuvintele tale si pentru comentariile pe care le lasi in fiecare zi. Imi place pentru ca iti sustii foarte pertinent argumentele si apreciez asta. Sper sa ramanem cititori fideli unul altuia si pe mai departe. 😉
@ Ana –> Legile mele sunt cam ca si alte tale, cele nescrise. Pentru ca si tie ti se aplica multe dintre ele. Iti alegi subiecte foarte buna, la care eu de multe ori nu ma gandesc. E plin de savoare blogul tau. 🙂
teo.georgescu
Uite, vezi, d-aia te citesc eu…
Andrei Crăiţoiu
Foarte bine faci. Este blogul tau si aici numai tu hotaresti ce este bun sa intre la tipar. Trec pe aici de cel putin trei ori pe zi. Chiar daca nu las comentarii imi place cat de frumos vorbesti despre minunata lume a cartilor. Ai posturi placute, pline de substanta, comentarii la subiect si cred ca esti unica bloggerita care raspunde la fiecare in parte. Meriti toate felicitarile. Ma bucur ca te-am descoperit virtual si te voi rasfoi in continuare cu drag.
Tomata
@ teo.georgescu –> 😀 Ma bucur si iti multumesc.
@ Andrei Craitoiu –> Wow, de 3 ori? Ma simt flatata. Nu cred ca sunt singura bloggerita care raspune… mai sunt unii, care cred ca mi-au urmat exemplul. 😀 Si ma bucur sa stiu ca mai vii si de acum incolo. O sa incerc sa nu dezamagesc pe nimeni.