Pe asta nu

In primul rand asta este o exceptie. Mi-am facut o regula din a NU scrie despre evenimentele de care vorbeste toata lumea; n-am scris despre Elodia, n-am scris despre baiatul ala care s-a sinucis pentru profesoara sa de romana, n-am scris despre 1 Iunie sau despre alte sarbatori din gura lumii. Pentru ca mai toata lumea scrie despre ele, si n-are nici un rost sa veniti aici si sa mai cititi inca o data despre aceleasi lucruri.

Nici azi n-as fi vrut sa vorbesc despre ziua Romaniei, dar o leapsa de la Dida ma obliga intr-un fel. E drept ca puteam sa o fac peste 2 zile, saptamana viitoare sau anul ce vine, daca voiam sa fiu altfel. Problema e ca nu vreau. Nu vreau si nu sunt in stare sa fac aceasta leapsa care imi cere sa ii dedic Romaniei cateva versuri… Nu pot din cauza ca nu am inspiratie si pentru ca nu imi place sa imi irosesc cugetarile pe ceva ce oricum nimeni nu ia in seama. Ma simt un pic constransa sa insir niste vorbe pline de patos sau lacrimogene in care problema nu e ca nu le cred eu (pentru ca eu imi iubesc tara), dar in afara de mine nu mai crede nimeni in cuvintele mele. Si pentru motivele astea refuz. Imi pare rau, Dida, dar o dau mai departe. Cine crede si are impresia ca vorbele lui ar putea schimba ceva in tara asta aceia ar trebui sa ii dedice poeme si sa ii fie concurent lui Eminescu. Poate ar trebui sa incerce Nastase, Iliescu sau alti politiceni care au blog*.

_________________________________________

* e prima data cand intru pe blogurile lor si singura data cand vor aparea la mine pe blog.