Mascatii

 

Primul aspect pe care unii dintre noi (daca nu toti) il iau in considerare cand cunosc pe cineva este fizicul. Obisnuim sa categorisim o persoana in functie de ce ne arata relieful fetei lui. In timp ce ii vorbim in minte ni se imprima pareri despre culoarea ochilor, impresii despre felul in care si-a arajat parul, dantura impecabila sau dimpotriva inestetica. Apoi il analizam in ansamblu : e inalt, e mic, e rotofei, e prea uscativ, are ochi migdalati, buze prea subtiri, urechi de martian sau par frumos buclat si multe alte trasaturi pe care le inregistram in codul propriu de filtrare. Pana il parasim si ne vedem de drum avem deja categorisirea lui in om frumos, urat, sau obisnuit. Daca cineva ne vorbeste peste cateva zile despre acea persoana, sansele sunt cam 80-90 % sa il defineasca printr-o trasatura fizica: „ala pistruiat”, „aia cu sani mari”, „ala cu ochii aia albastri de iti vine sa mori”, „aia grasa”. Si astfel iti amintesti de cine e vorba.

Pe parcurs insa, odata ce ajungi sa il cunosti pe acel om mai bine, daca ajungi sa dezvolti fata de el o simpatie sau o antipatie, brusc se schimba si parerea despre aspectul lui fizic. Eu cunosc persoane care nu intra tocmai in grupa „miss si mister”, dar sunt niste oameni deosebiti si acest lucru, in ochii mei ii face frumosi. Si zicala aia cu care se consoleaza uratele si uratii („conteaza frumusetea sufletului”) e pe deplin adevarata. Pentru ca bunatatea si caracterul frumos e mult mai important decat un corp perfect si un chip de papusa (ma rog, pentru unii sunt mai importante). Cunosc de asemenea femei frumoase incat nu le rezista nici un barbat, cunosc baieti dupa care suspina de la fetitele de gradinita pana la bunicile care le duc acolo, toata gama de purtatoare de fuste. Si unii dintre ei au sufletul urat, inveninat cu fite sau cu pretentii si mofturi iesite din comun. Asta le schimonoseste fata intr-asa un hal ca de multe ori mi-e greu sa ma uit la ei.
Ce bine ar fi daca aspectul fizic ar putea sa spuna din prima ce fel de om esti…

14 Comments

  • cropcircles

    Mie nu mi se par cu adevarat frumosi sau urati decat cei care imi creeaza impresia asta foarte puternic din prima. Si e adevarat ca majoritatea se remodeleaza dupa prima intalnire, in functie de sufletul lor. Sau in functie de propriile noastre impresii in legatura cu interiorul lor.

  • cosmopolitan

    oamenii sunt foarte inselatori…

    “persona” = masca, acea fata pe care vrem ca altii sa o vada.

    … numai ca pana la urma, iese la iveala adevarata fata a unui om, indiferent de machiaj sau dantura…

    bunatatea si frumusetea interioara a unui om se reflecta pe chipul sau, il lumineaza, da viata ochilor si gingasie zambetului. chestie pe care nu ti-o poate da nici un machiaj, nici o operatie estetica.

  • cosmopolitan

    am auzit oameni spunand despre pers. obisnuite ca sunt urate; e o chestie ce ma socheaza mereu, pt. ca mi se pare o afirmatie radicala si nejustificata, atata timp cat frumusetea e relativa si atata timp cat pers. respectiva are ceva frumos, totusi: ochii, zambetul, forma fetei, parul, silueta etc. intotdeauna, am cautat binele si frumosul in oamenii din jur. si am gasit. si frumos si urat… si unde ma asteptam si unde nu ma asteptam… dar ma bucur nu neaparat pt. ce am descoperit, ci mai mult pt. ca am avut rabdarea si naivitatea sa caut. si nu am judecat inainte.

  • Lucian Vasile

    Cineva spunea că cel mai mare blestem al fiinţei umane este trupul. Hmm, după ce am citit şi postul tău, tind să îi dau şi mai multă dreptate.

  • Clover Shaped Screwdriver

    E foarte adevarat ce spui, dar depinde si din ce punct de vedere privesti. Pentru o relatie par example, inainte sa cunosti un om pe dinauntru trebuie sa gasesti cel putin agreabil “ambalajul”, nu? 😉

  • Tomata

    @ cropcirlces –> pai daca impresia aspectului fizic nu e creata din prima inseamna ca aceia sunt oameni cu aspect obisnuit, care nu atrag atentia prin nimic…la prima vedere… dar cand il vezi mai des sau cand ai mai mult contact cu el ajungi sa il categorisesti in vreun fel, asa cum ai zis si tu. 🙂

    @ cosmopolitan –> Am vrut sa scriu si despre asta (ca oamenii poarta o masca pentru a fi perceputi intr-un anumit fel), dar mi-am dat seama ca nu intotdeauna e asa. Adica mi-a fost dat sa imi vad unii cunoscuti in mai multe imprejurari si sa se comporte total la fel. Problema e ca nu multi fac asta. Eu incerc pe cat posibil sa nu fiu prefacuta sau falsa, dar imi mai scapa si mie. Pentru ca la urma urmelor traim intr-o societate si nu poti sa vorbesti numai cu oameni frumosi sau cu oameni care iti sunt pe plac. Nu e vina nimanui ca nu se potrivesste cu gusturile noastre si la fel cum noi nu ii placem pe unii lasa nu placem si noi altora.

    @ Andrei Rosca –> Cam asa ceva. Numai ca nu ma refer la ceea ce credem noi despre noi ci ce credem despre ceilalti.

    @ Alexandrog –> Foarte frumos spus. 🙂

    @ Lucian Vasile –> Pai are dreptate. Trupul si fata ne pot ridica sau ne pot tranti la pamant de nu ne vedem. Intr-un secol al aprecierilor superficiale trebuie sa fim recunoscatori daca ne incadram in categoria “acceptabil”.

  • Despina

    “Beauty is a curse in the world!”- replică din Nip/ Tuck È™i se potriveÈ™te de minune postului tău de azi.
    Nu-mi plac cei care judecă omul după aspectul fizic! E irelevant …

  • Emmie

    Buuun, frumusetea e relativa, asta e clar… Si intr-adev este o chestiune de obisnuinta: o persoana spirituala, placuta, inteligenta te face s-o indragesti si sa ii descoperi o anumita frumusete fizica…

    DAR sa nu negam impactul pe care-l are o “bucatica buna” asupra noastra!

    Pe de alta parte, frumos(s) si prost(a) iar e aiurea! 🙂

    Fiecare sac isi are insa petecul lui 😉

  • cosmopolitan

    eu nu vorbeam de gusturi si simpatii, ci doar de frumusetea interioara vs. cea exterioara, de masca pe care o purtam pt. cei din jur etc., subiecte atinse de tine in tema de azi. personal, vorbesc cu tot felul de oameni si nu ii judec niciodata dupa cat sunt de frumosi sau de urati; ar fi prea superficial. nu cred ca am lasat nimanui impresia ca l-as judeca dupa trasaturile fizice si, de cate ori apar asemenea discutii intre cunoscuti, incerc un usor sentiment de jena, pt. ca mi se pare o grila de citire un pic deplasata si de foarte multe ori nejustificata.

    de ex., am o colega frumoasa si foarte cocheta, dar privirea ei efectiv te ingheata; e atat de taioasa si de scarbita uneori (sau mai tot timpul), incat ai impresia ca te-ar lua la bataie in orice clipa; eu ii zambesc in continuare cand o salut si o consider frumoasa, exterior vorbind. insa cand vezi un om asa-zis frumos, insa cu o fata mereu acra, te gandesti ca trebuie sa fie un om foarte trist si parca toata frumusetea lui exterioara nu mai face 2 bani.

    iar apropo de “persona”: oricat de sincer ar fi un om, se va comporta macar un pic diferit in societate, intre prieteni, oricat de apropiati, fata de momentul in care e singur, in fata aceleiasi situatii.

  • cosmopolitan

    persona nu se refera in nici un caz la cat e de ascuns si de prefacut un om. e doar o alta fateta, diferita fata de cea intima. toti avem persona. 😉

    daca stau bine si ma gandesc, tu ai atins 2 subiecte: cel al oamenilor prefacuti (“mascatii”, cum ii numesti) si cel al oamenilor la care frumusetea interioara nu se intalneste cu cea exterioara (dar care se comporta astfel fatis, nu sunt neaparat si prefacuti).

  • Tomata

    @ Clover –> Am postat cred ca in acelasi timp si n-am vazut raspunsul tau. Cand ne cautam sau cand apare perechea in zare, nu te uiti la sufletul ei, te uiti prima data la “ambalaj”. Asta in cazul in care n-o cunosti dininate, pentru ca daca o cunosti, ii stii macar o particica de suflet si poate si datorita acestui lucru te-ai indragostit de ea. Vezi cum se leaga? Daca o persoana e frumoasa si pe dinauntru si pe dinafara, nu poti sa faci altceva cu ea, decat sa o iubesti. Daca iti pica cu tronc o frumusete si stai o ora de vorba cu ea si se asterne tacerea de mai mult de 3 ori… there’s a problem…

    @ Despina –> Ah, cum de-am putut sa uit de replica aia. 😀 (Si cica is fana Nip Tuck :-s). Nici mie nu-mi plac oamenii care judeca dupa aspect, e ca si cum ai judeca o carte dupa coperta. Cand insa aspectul si interiorul se contrazic, acolo apar adevaratele feÅ£e.

    @ Emmie –> La fel cum i-am spus si lui Clover. Cu o persoana buna si frumoasa, apare iubirea sau macar simpatia, cu o persoana urata pe care apoi o descoperi ca fiind buna si pe aceeasi lungime de unda cu tine, poate aparea si aici iubirea. Cu un om frumos, da’ prost cu care nu poti schimba mai mult de 10 propozitii… se intampla un one-night-stand si atat. 🙂

    @ cosmopolitan –> Adevarul e ca foarte usor se aluneca pe tema asta. Si cand citesc comenturile deviez de la ideea de baza pe care am vrut sa o expun. Exact asa cum ai spus in al doilea comment, postul ridica doua probleme. Sunt cu totul de acord cu ce zici tu, dar eu n-am vorbit de masca pe care o purtam fiecare (asta va fi probabil intr-un alt post), ci de impresia pe care o avem fiecare cand cunoastem pe cineva. Ai dat exemplul colegei tale care este foarte relevant. Apropos de “persona”, am crezut ca ai scris gresit. Bine ca ai clarificat. 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *