Mangaieri amagitoare
Oridecate ori merg pe strada, absenta sau ganditoare, si intalnesc un catel, ma opresc din mers, din meditat si din reverie ; il chem la mine si il mangai. Mi se incalzeste sufletul de bucurie si ochii mi se umezesc cand il vad cum isi flutura coada in toate directiile, cum se gudura pe langa blugii mei si cu cata fericire primeste acele mangaieri gratuite si afectiune de scurta durata.
Multi se iau dupa mine si imi devin companioni o parte din drum, altii insa se ataseaza brusc si s-ar sui cu mine in autobuz, incep sa scheaune cand masina pleaca si eu intorc capul pentru a nu-i vedea, imi pun castile pentru a nu-i auzi.
Atunci imi pare rau ca l-am mangaiat, ca l-am amagit cu o dragoste de care nu va beneficia. Mai tarziu, cand ma uita, ma uit si eu dupa el, intorcand capul, in speranta ca se va mai gasi un om cu suflet bun care sa il mangaie sau care sa ii arunce ceva de mancare. Si cand vad ca un altul ca mine ii dezmiarda crestetul in loc sa ii dea un picior in burta, pot sa plec impacata. Stiu ca acel catel si-a luat portia de caldura umana pe ziua respectiva.
Imi doresc sa il reintalnesc si sa il mangai din nou, sa ii inseninez ziua, purtandu-ma frumos cu el, pentru ca stiu ca alti omeni il trateaza cu rautate si poate unii il si bat. Imi dau seama dupa semnele pe care le are pe bot, pe urechi sau pe corp… Unii au coada rupta sau labutele schiopatande. Mi se stafideste sufletul cand filmul chinului prin care trebuie sa fi trecut mi se deruleaza prin minte.
As vrea sa ii iau pe toti acasa, sa doarma la caldura si sa manance in fiecare zi. Si imi promit ca intr-o zi le voi darui o astfel de casa. Nu acum si nu acestora pe care ii mangai acum, ci altora, mai norocosi ca ei.
20 Comments
cropcircles
Si cainii astia sunt ca oamenii intr-un fel. Au nevoie de afectiune umana, dar nu stii care te musca. Eu incerc sa-i evit din motivele astea.
emmie (addicted to freddie)
daca stai sa te gandesti bine, cat de complexa e o fiinta umana, e uimitor! cate fatete ascunse! cate nimicuri care adunate la un loc formeaza personalitatea…
asta e partea ta sensibila… dar cine-ar ghici-o cand te vede dand cu gura toata ziua si bazaind!! 😀 si probabil asa par si eu!
zulu
Animalele mi se par cel mai pur si frumos lucru de pe lume. Nu sunt ipocrite, nu mint iar cateodata isi dau viata pt tine. Am fost de 2 ori muscat de caini, dar stiu ca am fost muscat pentru ca au vrut sa se apere deoarece au fost batuti de nistie bibezi inainte iar pe mine m-au perceput ca pe o amenintare. Nu-i nimic asta sa fie necazul meu. Si eu incerc sa nu mai mangai cateii pe strada pentru ca se tin dupa mine si mi se rupe inima cand trebuie sa ii parasesc. E ca si cum ai amagi un copil orfan. Oricum ma bucur pt cele 2 pisicutze pe care la am si sper ca intr-o zi sa am posibilitatea de a avea mult mai multe animalutze 🙂
Bloo
si eu faceam tot asa ca si tine pana asta-vara cand a venit un caine si m-a muscat din senin. de atunci am dezvoltat o usoara fobie, am inceput sa ma sperii cand ii vad venind spre mine, dar ma tot chinui sa o depasesc.si cu ajutorul lui snoopy bineinteles, superbul meu catel 😛
Clover Shaped Screwdriver
Eu sunt mai ipohondru din fire si cand se apropie vreun caine vagabond de mine, ma gandesc imediat ca e plini de boli si paraziti. Dar cu animalele de casa, care sunt ingrijite nu am nici o treaba, dimpotriva imi place sa ma joc cu ele. =D
Andu
Opa. Andu in alt tau blogroll cu bloguri care-ti plac.
Pff .. sper sa-mi mentin aceasta linie de plutire.
Acelasi copil care-ti iubeste blogul,
Andu.
koma
http://bp0.blogger.com/_vfFcKSEGYwM/RyeWkzKALpI/AAAAAAAAAZY/RHrHZqdXd0o/s1600-h/cutu+mic+5.jpg
hoinarind prin blogosfera m`am gandit ca ti`ar place.
puisorul cufurit
Se spune ca iti poti da seama de gradul de civilizatie al unei tari dupa cat de speriate sunt animalele la apropierea oamenilor. Atata timp cat mai avem caini care n-o iau la fuga atunci cand vrem sa-i mangaiem, inseamna ca inca nu ne-am scufundat. Si eu ii mai mangai cateodata, alteori trec pe langa ei si ne ignoram reciproc, iar alteori stau si vorbesc cu ei si pe cuvant ca am impresia ca ma inteleg mai bine decat unii oameni…
zulu
” Dumnezeu a creat pisica pentru a-i da o sansa omului de a mangaia leul”
” pisica are la fel de multa nevoie de mangaiere ca si femeia”
“Nici un om nu se poate considera civilizat atata timp cat nu a inteles un suflet de pisica”
Sincer sa fiu nu mai am nici o idee cine a scris aceste citate dar mi-au ramas in minte
Tomata
Adeline
Am si pierdut sirul… numarul… cainilor ce m-au insotit pana in fata portii cand reveneam acasa, seara, de la facultate, serviciu sau alte alea. Ma bucuram ca ii am cu mine, fie ca era unul, fie ca erau mai multi. Nu-i chemam eu, doar ii salutam in treacat. Imi si inchipuiam de multe ori cum li se facea mila de mine ca merg singurica pe strada si ziceau… “Hai sa mergem cu ea, saracutsa”. Atat timp cat ma insoteau ma simteam in siguranta. Stiam ca ei sunt prietenii mei si m-ar fi aparat de oricine ar fi vrut sa-mi faca un rau. Trist era cand ajugeam in fata portii si realizam ca ei trebuie sa ramana afara… intr-un cartier strain… ascultand latratul cainilor din curte. Fugeam repede in bucatarie si le cautam o pulpe, un colt de paine.. orice… ca sa le multumesc ca m-au insotit. Si pe urma imi luam ramas bun.
zulu
Draga mea eu nu consider deloc ca mi-au facut rau. Le-am inteles reactia. Cat despre animale le iubesc pe toate mai putzin chestiile exotice serpi etc. care imi plac doar la televizor
zulu
P.S. – Nu mai spune ca animalele nu gandesc probabil nu sti de ce sunt capabili elefantii
cshark
Nu vreau sa te contrazic (cred) dar gandesc mai intens decat noi. Am avut o lupoaica ma cunostea mai bine decat ma cunosc eu: simtea cand ma roade ceva; ii pasa eul meu ; se juca cu mine iar eu opus.
A murit prin nepasarea si prostia mea.
Doare Prostia! Ma va ierta ?
Redai speranta unor caini cu o stea fara noroc. Foarte frumos , fara tine stelele lor ar si cadea.
Tomata
montecore
frumos blog, touchy post…si io’s colectionara d latratori p strada…erau zile cand plecam q mancare pt ei…dar acu mi se pare ironic ca’s atatia p care i-as lua acasa si totusi nu fac nimik…nu de alta dar am deja o “maimutzica” acasa-lisa..ca as face crescatorie, mai ceva ca aia nebuni d ii arata p la tv
Dana
Buna! Imi place mult cum ai scris, m-au trecut fiorii….
Sper ca nu te superi daca am amintit de tine si de ce ai scris aici intr-un post cam pe acelasi subiect de pe tentativa mea de blog. Ma gandeam ca ar trebui sa te anunt daca fac asta.
P.S: Te citesc de ceva vreme, revin mereu sa vad ce ai mai postat, doar ca nu m-am imcumetat pana acum sa comentez.
..:D
Tomata
crina
Mda… si mie imi vine sa iau acasa toate animalutele de pe strada, mai ales pisicutele… Nu de alta, dar de catei imi e cam frica… Din pacate,am deja doua si de mai multe nu e loc… asa ca “ma razbun” pe lume rasfatandu-i la maxim (mai ales pe Puci – motanelul), spre disperarea (uneori) sora-mii…
Tomata