Doua ore

Posted by On 06.11.2007 11 Comments

Post protejat de Avertisment

Masina ei plutea pe asfatul invelit in negrul noptii. Din loc in loc lumina portocalie a felinarelor de pe marginea drumului ii scanteiau ochii in lacrimi. Respiratia lui, la fel de vinovata ca si a ei, abia se auzea printre pauzele rimelor de la radio. Franturi de ganduri, planuri complice nici macar impartasite pana atunci, tristete resemnata, culpa sfasietoare, toate acestea ii imbratisau pe amandoi si stransoarea lor le semana sfarsitul in inimi.
Crima pe care o comisese patima lor nu va fi iertata. Nici de ei, nici de ceilalti doi pe care aveau sa ii loveasca brutal cu marturisirea.
Cu doua ceasuri inainte, ea isi jura siesi ca nu ii va parea rau, ca e dispusa sa suporte orice consecinta pentru cateva clipe de uitare de sine, pentru cateva clipe de greseala, pentru a-si acorda vina de a fi om, femeie pacatoasa si amanta perfecta. Tanjea dupa focul sarutului lui ce avea sa ii incendieze fiinta cu o dorinta demult adormita in ea. Isi simtea mainile pierzandu-se in parul lui dinainte sa il vada, ii simtea limba mangaindu-i buzele din clipa in care il vazuse. Stia. Din primul moment stia ca nu il va lasa sa plece fara sa fie o bucatica mica mica din viata lui. O bucatica trecatoare pe care el n-o va uita nicicand.
Privea pe geamul din lateral cand lua hotararea sa n-o mai vada. N-ar fi putut sa o mai priveasca in ochi dupa ce a tinut-o in brate, dupa ce i-a sarutat fiecare cuta a corpului. Ii stersese tot din minte, doua ore nu exista decat ea sub trupul lui, nu exista nici macar el. O privea cu pofta, ochii i se hraneau cu imaginea ei, muscau din mainile ei inlantuire pe spatele lui, din coapsele pe care i le framanta cu degetele, din ochii ei din care curgea focul trist. Avea bagajul necesar pentru a nu mai trebui sa o vada vreodata.
Nu-si mai vorbeau si vina le inflorea tacerea. Se vor intoarce in doua paturi unde pe fiecare il va astepta altcineva. Altcineva ii va insoti pe drum.

Articole asemănatoare

TOPICS