O sa ma bantui, mami?
Eram amandoua pe o bicicleta dubla. Ea nu stia sa conduca asa ca m-a rugat pe mine sa stau in fata Ma ajuta la pedalat pentru ca nu avea simtul directiei. Radeam galagios pentru ca ne era greu sa ne miscam in acelasi ritm si sa facem bicicleta sa mearga drept si uosr.
Alunecam incet pe panta pietroasa a unui drum dintre casele unui cartier in care n-am fost niciodata. In buzunarul meu drept se afla o adresa , pe panoul alb-negru din fata mea ne arata ca suntem aproape. Nu inteleg de ce e o poza uriasa alb-negru si nu o harta colorata moderna, asa cum ar trebui.
Spitalul era imens. Prietena mea dispare si in locul ei, sunt urmata pe scari de tatal meu si de sora mea. Nu-mi mai amintesc chipul ei, n-am nici o sora. Imi amintesc doar ca eram imbracate gros si saloanele mizere ne provocau greata. Oameni fara picioare, oameni cu pielea arsa stateau in paturi invelite in asternuturi gri. Asa am vazut eu in filme ca era in razboi cand ranitii nu mai aveau cum sa fie ingrijiti pentru ca asistentele erau prea ocupate.
Mama mea ne astepta imbracata in camasa de noapte si in sacoul ei verzui pe care si-l facuse pentru un Paste. Parul ii statea bine, era si machiata, cu verzui asa cum toata viata se machiase; aproape cu aceeasi nuanta. Radea. O tachinam pe sora mea si radeam amandoua, desi ea nu stia de ce. Acum nu mai stiu nici eu. Mama radea si ea de noi. Ne ridicam sa plecam si mama o ia inainte. Eu o iau dupa umeri si o intreb cum se simte. Bine. Cu lacrimi in ochi si cu o tentativa de zambet in suflet o intreb: “O sa ma bantui, mami?”. “Da, o sa vin sa iti cant cand o sa te simti singura.”
Stiam ca in ziua aceea va muri, desi parea atat de sanatoasa. Era pentru prima data cand constientizam ca voi ramane fara ea, ca va pleca singura in intuneric. Singura, la fel cum a trait tot timpul.
Alunecam incet pe panta pietroasa a unui drum dintre casele unui cartier in care n-am fost niciodata. In buzunarul meu drept se afla o adresa , pe panoul alb-negru din fata mea ne arata ca suntem aproape. Nu inteleg de ce e o poza uriasa alb-negru si nu o harta colorata moderna, asa cum ar trebui.
Spitalul era imens. Prietena mea dispare si in locul ei, sunt urmata pe scari de tatal meu si de sora mea. Nu-mi mai amintesc chipul ei, n-am nici o sora. Imi amintesc doar ca eram imbracate gros si saloanele mizere ne provocau greata. Oameni fara picioare, oameni cu pielea arsa stateau in paturi invelite in asternuturi gri. Asa am vazut eu in filme ca era in razboi cand ranitii nu mai aveau cum sa fie ingrijiti pentru ca asistentele erau prea ocupate.
Mama mea ne astepta imbracata in camasa de noapte si in sacoul ei verzui pe care si-l facuse pentru un Paste. Parul ii statea bine, era si machiata, cu verzui asa cum toata viata se machiase; aproape cu aceeasi nuanta. Radea. O tachinam pe sora mea si radeam amandoua, desi ea nu stia de ce. Acum nu mai stiu nici eu. Mama radea si ea de noi. Ne ridicam sa plecam si mama o ia inainte. Eu o iau dupa umeri si o intreb cum se simte. Bine. Cu lacrimi in ochi si cu o tentativa de zambet in suflet o intreb: “O sa ma bantui, mami?”. “Da, o sa vin sa iti cant cand o sa te simti singura.”
Stiam ca in ziua aceea va muri, desi parea atat de sanatoasa. Era pentru prima data cand constientizam ca voi ramane fara ea, ca va pleca singura in intuneric. Singura, la fel cum a trait tot timpul.
M-am trezit la 5:38 plangand.
Mama mea doarme in patul ei. E inca cu mine.
Crunt vis.
Jesus, Mary and Joseph!!!
I-ai povestit? :-s
A fost doar un vis…
As fi vrut ceva mai vesel dar oricum imi place cum asterni randurile pe tastatura.Se intampla sa visam lucruri care nu ne plac si ne infioara.Eu fac abstractie de ele dar nici bine nu-mi este cateva zile.
Eu stau foarte prost cu visele. Nu stiu care o fi cauza, dar dimineata cand ma trezesc nu-mi aduc aminte niciunul. =(
@ Riny –> Mda…inca ma mai gandesc la el. Partea buna e ca m-a facut sa imi schimb atitudinea fata de mama mea.
@ samurai –> Yup.
@ dida –> Nu, nu i-am povestit si nici nu cred ca ii voi povesti. As intrista-o prea tare, mai ales ca in ultimul timp e foarte sensibila. Si tragedia e ca la un moment dat nu va mai fi doar un vis. De data asta am avut noroc.
@ Andrei –> Am scris articolul asta la vreo 20 de minute dupa ce m-am trezit, ca sa nu il uit pentru ca stiam ca va avea asupra mea un impact mai crunt decat oricare vis. O sa urmeze si ceva mai vesel.
@ Clover –> Mai bine ai considera ca stai bine cu visele. Inseamna ca nimic nu iti tulbura somnul. La mine din pacate e foarte accentuata “viata de noapte”. nici macar printre vise nu pot sa ma eliberez de ganduri.
si eu lasat un comment ieri aiai. mama lui de blogspot. ziceam ca mi se intampla sa visez ca, cad in gol si cand ating pamantul ma trezesc. ti s-a intamplat?
@ Baghy –> Nu mi se intamplat sa visez ca pic in gol, dar stiu ca este un vis foarte raspandit pe care multi il au. Mi s-a intamplat si mie sa tresar in somn si sa ma trezesc, dar nu eram in cadere de pe vreun bloc sau ceva de genul… 😛
O, doamne…
tineretea..risipita pe tineri ! 🙂
de ce suntem asa de siguri ca ne vom supravietui parintii ?
Şi eu am avut un vis asemănător. De fapt, o serie. Era o perioadă în care nu mă purtam tocmai frumos cu mama mea, dar din primul minut când m-am trezit, totul s-a schimbat. Şi după o vreme, au încetat.
Visele de genul asta te bantuie toata viata. Nici eu nu mi le aduc aminte, decat rar si banuiesc ca e bine. Cand dorm, nu mai sunt nimeni si timpul nu mai e. Asa reusim sa mai scapam de unele lucruri.
Eu eram si am dat enter inainte sa apuc sa-mi scriu numele macar. Scuzati.
@ demaio –> Asa am zis si eu cand m-am trezit, numai ca mult mai tragic.
@ Anonim –> Nu sunt sigura ca voi trai mai mult decat parintii mei. Pur si simplu am simtit pentru o vreme durerea care m-ar cuprinde in momentele alea. Si nici nu vreau sa ma gandesc la durerea mamei mele daca eu as pleca prima in intuneric.
@ Sunshine –> Nici eu nu ma port tocmai frumos cu mama mea. Suntem firi diferite si ea are nevoie mare sa ii arat ca o iubesc, eu nu prea pot tot timpul, simt ca avem un zid intre noi. Dar daca nu ii arat prea mult si prea des nu inseamna ca nu o iubesc. Pur si simplu nu imi pot manifesta afectiunea fata de ea. Si la mine s-au schimbat lucrurile dupa visul asta.
@ cropcircles –> Ar fi bine sa nu mai fim noi cand dormim, eu insa am o viata prea activa si noaptea. 🙁 Si nici macar atunci nu pot sa fiu linistita. Should I see a shrink? ;)) Intram deja la banuieli si ghiceli cine poate fi „câ€. :))