Cantecul salii de cinema

Ne mobilizam toti si aproape incolonati ne indreptam spre cinematograf. Am emotii, ma voi intalni cu el acolo si sper sa putem sa stam impreuna, unul langa celalalt in sala aceea ticsita de elevi. Enigma Otiliei urma sa fie descifrata de tineri de clasa a XII-a, adunati din toate liceele Timisoarei in vederea unei mai bune intelegeri a romanului. Stiam si noi si stiau toti profesorii ca pe nimeni nu interesa drama in care se zbatea Felix si nimanui nu-i pasa de deciziile materialiste ale Otiliei. Fiecare isi traia propria viata de om iesit din pubertate.
Si acolo era el, ma astepta in mijlocul lor cu un trandafir rosu in mana si cu un loc pastrat in stanga lui. Sala inecata in semi-obscuritate mustea de mase miscatoare de elevi ce nu-si gaseau locul pentru ca nimeni nu le tinuse unul.
Cateva randuri mai sus stau cocotate vocea varului meu si a celor din gasca lui. Ma intorc, ii salut, ma cheama la el. Ma duc, ma saruta el, ma saruta si ceilalti 4, ma intorc la locul meu. Inainte sa apuc sa imi fac loc printre strainii din alt liceu ii aud pe cei de sus intonand intr-un glas urlat un “La multi ani” un pic cam afon ce aducea mai mult a mistocareala. Si pe urmele lor o ia intreaga jumatate de sala.
Ma inrosesc toata, da’ nu-i pasa nimanui, desi incerc sa le concediez initiativa cu miscari agitate pana transpir. “Andreea sa traiasca, Andreeeeea sa traiascaaaaa! La muuuulti aaaaaani!”. Acum deja e prea tarziu, 5 licee si prea multi elevi stiu ca e ziua mea. Imi tremura vocea si picioarele, ma prabusesc ca o rosie pe scaun in bratele lui.

A fost cea mai emotionanta zi de nastere din viata mea, ziua in care am implinit 18 ani. Si ziua asta a mea se repeta in fiecare an, pana la un moment dat. Si ea se apropie.
PS. In caz ca aveti nevoie de idei. 🙂
PS2. Puteti sa votati si azi.

7 Comments

  • criss

    sper ca nu apare mesaju meu de 2 ori(ca am mai scris o data da nu s-a publicat..)na moving on..
    frumoasa zi de nastere, eu nu am avut parte de ceva atat de “grandios”, ma enerva si cand imi cantau acasa:)
    cat despre “tocuri”, cred ca esti extrem de mandra, ‘cose i am:)and btw: thanks;)

  • alk

    si uite asa afli cit esti de iubita….dupa momentul initial de euforie te gindesti cu groaza cite “obligatii” ti-ai facut 😀

  • Clover Shaped Screwdriver

    Imi aduc aminte ca si pe noi ne-a dus madam Ungureanu la Enigma Otiliei, dar in fine, nu despre asta era vorba. Povestea pare emotionanta dar nu cred ca mi-ar place sa trec prin asa ceva. 🙂

  • Andu

    :))
    La multi aniiii . Anduuu sa traiasca , Anduuuu sa traiasca ..

    Oricum sa cresti mare , si sa speram ca o sa castigi concursul .
    Cadou nu ne permitem, de florii nu avem banii , iti spun cateva urari ca-s mai bune decat orice …

  • Hellene, tomata cu scufiţă

    @ cropcircles –> Suuus de tot, mai ales in varsta. :))

    @ criss –> N-a aparut de 2 ori. 😛 Desi am fost super rusinata, cand am ajuns acasa m-am simtit asa de happy… e un sentiment destul de placut sa ti se cante la multi ani intr-un cinematograf. 🙂

    @ 2410 –> Daaa, si eu imi aduc aminte de ea cu drag.

    @ alk –> Eh, nu era ca si cand ar fi trebuit sa strang o gasca sa le cant tuturor la multi ani in cor. :)) Si oricum ne stiam toti intre noi si a fost un gest dulce din partea lor. 🙂

    @ Clover Shaped Screwdriver –> Daaa, Ungureanu ne-a dus si pe noi. :)) Poate in acelasi an ai fost si tu, ca nu prea stiu eu in ce generatie ai fost, da’ poate… ce povestesc eu s-a intamplat in octombrie 2001. 🙂

    @ Andu –> Andu sa traiasca de ziua lui. :))) Oh, am si uitat saptamana asta de concurs. Din cauza subiectului cred. 😛 Multumesc de urari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge