Cave men
Back in the wild. Azi va invit sa vizitati alaturi de mine 3 pesteri superbe. Fiecare are ceva deosebit si unic.
Prima dintre pesteri se numeste Koppenbrullerhohle si este spectaculoasa mai ales atunci cand ploua sau cand se topesc zapezile de pe munte. Atunci se umple cu apa si suvoiul izbucneste din ea dand nastere unui rau nervos si aprig de munte. Eu nu am prins-o in momentele ei de glorie, pentru ca, fiind vara nu era prea multa apa, nici in ea, nici pe langa. Nu are nici stalactite, nici stalagmite, totul este numai piatra si umezeala. Undeva jos, se aude o apa curgand, o cascada care pare foarte mare si zgomotul e asurzitor. Cand de fapt ce sa vezi, o cascaduta de vreo 2 metri, poate nici atat, puternica intr-adevar, dar nici pe jumatate pe masura inchipuirii. Ideea interesanta de aici e plasarea unor tobe de diferite marimi sub niste picuri de apa, astfel incat sa creeze un fel de muzica. Foarte lenta ce-i drept pentru ca picurii nu erau prea frecventi. Pozele de la Koppenbrullerhohle –> aci.
In alta zi, treziti cu noaptea in cap (pentru a plati intrarea la jumatate de pret), ne-am aventurat sprea alte doua pesteri, sub numele lor generic Dachsteinhohlen, si individual: Eishohle si Mammuthohle.
Eishohle, daca intelegeti germana o sa stiti ca inseamna Pestera de Gheata. N-am mai vazut asa ceva pana atunci, nici nu stiam ca si la noi exista, dar am aflat cand m-am intors ca Pestera Scarisoara e la fel, una de gheata. Trebuie sa o vad si pe aia ca sa pot sa fac o comparatie. Oricum cea din Austria e sublima si ca si la Salzburg, valorificare si exploatare la maxim. Aici o sa las pozele sa vorbeasca de la sine pentru ca eu nu prea stiu ce sa va mai spun despre ea. Doar ca e frig tare de tot, 0 grade, temperatura constanta si ca joia de la ora 4 se tine cate un concert la pian in interiorul ei. Eu nu l-am prins.
Mammuthohle, contrar asteptarilor, nu e o pestera unde s-au gasit schelete de mamuti ci o pestera gigantica. Lunga de 60 km si destul de inalta. N-as putea sa aproximez, dar oricum imensa. Nici aici nu prea sunt stalactite si stalagmite, decat foarte mici, foarte putine si foarte rare. In schimb, ce idee le-a venit studentilor de acolo: sa faca niste strambaturi de tabla si niste incovrigari de sarma astfel incat sa dea nastere proiectiilor unor obiecte: un scaun, o femeie si niste ferestre. Minusul de la aceasta pestera a fost ghida, care nu traducea in engleza explicatiile si sunt sigura ca am pierdut mare parte din informatii pentru ca germana mea n-a interceptat tot. (Poze)
A fost o excursie reusita, si desi a plouat, am stiut si noi sa valorificam ziua.
Vineri am fost la Viena.
Vineri am fost la Viena.
2 Comments
Emmie
He he: jocurile alea de umbre pe peretii ultimei pesteri mi-au placut f mult. dar cand am vazut-o pe aia cu umbra de femeie, eu initial am crezut ca esti tu 😀
Tu ai facut pozele astea, scumpo? Pentru ca simt ca ele chiar transmit o “vibratie” anume!
Poop yu! :*
Pingback: