Multimea numerelor irationale
Deposedată de maşina lui tati şi obligată să mă deplasez cu firobuzul, stăteam aseară şi aşteptam 14-le in staţia de la Măraşti. În câmpul meu vizual işi face apariţia o femeie îmbătrânită cu părul scurtat si încreţit, cu blugi invechiţi, model morcov, cu o bluză primită cu siguranţă din Germania şi nişte pantofi fara toc ce semănau cu balerinii trendy din zilele noastre. Era gârbovită si nu mai păstra nimic din înfăţişarea inaltă şi impunătoare a frumoasei femei ce mi-a fost profesoară de matematică in gimnaziu.
Şi mi-am amintit de orele insuportabile pline de cifre, paranteze si ecuaţii imposibil de rezolvat. Şi cum atenţia mea era îndreptată spre orice alt punct din clasă, cât mai departe de tabla cu hieroglife înfricoşătoare, privirea mi se concentra pe picioarele ei lungi, subţiri si albe şi le contemplam momente în şir pentru că nu puteam să îmi dau seama dacă ciorapii ei sunt doar foarte subţiri sau inexistenţi. Îmi mai amintesc de rochiţa ei colorată, de vară, în care predomina galbenul, de părul ei lung, lung care îi curgea pe spate până la fund. Mă fascina cum de nu i se despletea subţirica coada împletită şi nelegată cu nici un elastic. Văd şi acum pălăriuţa ei bleu, tricotată, pe care o purta iarna şi sub care işi strângea tot părul ei negru si lung. Avea şi o broşă pe ea, dar nu mai ştiu ce formă avea. Purta pălăriuţa pe o ureche şi eu iarăşi mă miram cum de nu îi pică.
Şi aseară era doar o biată femeie trecută de 40 de ani, urâţită şi tot profesoară de mate.
Am urât tot timpul matematica, nu din cauza profesorilor, pur şi simplu nu avem nimic in comun, eu şi ea.
eu.imi.vad.in.fiecare.zi.prof.de.
mate.din.gimnaziu.de.obicei,imi.spune.
ca.nu.sunt.in.stare.sa.fac.nimic.bine.
uneori,ma.mai.cheama.la.masa.:P
frumoasa descriere si multe detalii..as fi zis ca descrii o batranica de vreo 60 de ani cel putin..dar am fost surprinsa de “trecuta de 40”.o femeie trecuta de 40 poate arata si bine, chiar trecuta si de 50(dc se ingrijeste)…as vrea totusi sa imi spui daca mai tii minte cu aproximatie cam cati ani avea;)
Ah, matematica. Sublima matematica… Ce noroc pe mine ca a scapat de ea. Nici nu mai stiu cat e radical din doi. Desi am avut profi faini si destepti.
mi-ai adus aminte de un om care m-a marcat si de care imi amintesc cu placere: profa de istorie din liceu. 🙂 blonda, cu ochi superbi, albastri, f. frumoasa si eleganta, f. cultivata, o adevarata lady si un model pt. noi; cred ca avea in jur de 50 de ani (poate si peste), dar arata cu mult mai tanara (se zicea ca inca mai intorceau capul dupa ea pe strada baietii) 😉
femeia asta ne indemna mereu sa citim, sa mergem la teatru, am invatat istorie de dragul ei, ne indemna sa fim feminine, sa traim frumos, fara sa ne lasam muscate de sarpele veninos al rautatii si invidiei care pe multi ii seaca de vlaga; si azi cand o vad pe strada (rar, pt. ca s-a pensionat si e plecata din tara), ma uit cu admiratie la ea; e aproape neschimbata, aproape nici un rid, acelasi zambet luminos, aceeasi cochetarie; mereu se bucura cand ne vede pe noi, fostele eleve; iar prietenilor/sotilor le spune sa nu ne piarda; are incredere in generatia pe care a “crescut-o”.
daca ar fi trait in alta tara/alte timpuri, as fi suspectat-o de botox :D; insa nu, e vorba doar de o viata fara ranchiuni inutile, o viata printre carti si muzica buna, inconjurata de tineri si, cu siguranta, e vorba de puterea de a imbatrani frumos. 🙂
interesanta descriere… 😀
de mate ce sa va povestesc? am fost antitalent (si la fizica, la fel!); dar nu m-au ajutat nici profii sa-mi placa… 😛
in schimb, de la profele mele de limbi straine, am invatat cam tot ce stiu azi: de la profa de franceza din gimnaziu, de la profele de engleza din gimnaziu si de la diriginta din liceu (tot engleza). 🙂 in faculta, nada limbi straine (am facut, dar de fapt nu am facut :D)! ele au pus baza. 😉
Andreiutza draga, ai talent literar! Dar asta nu ma mira deloc avand in vedere cat de pasionata esti tu de literatura. Intotdeauna am admirat la tine (iar ma repet;)) pasiunea pe care o pui in tot ceea ce faci si felul tau deschis de a fi.
Buuun, postul Cosminei m-a facut sa ma intreb ce persoana mi-a marcat mie viata… Si am vazut ca, in mod hotarator, nimeni 🙁 Au fost persoane pe care le-am admirat, care poate pt o perioada scurta au facut sa vibreze o anumita coarda din mine…dar atat!
Insa mai de curand, e o pers care mi-a marcat viata 🙂 care mi-e draga de nu mai pot, care ma face sa zambesc oricat de suparata as fi, care stie sa-mi arate partea plina a paharului. O pers pe care o “iubesc” din tot sufletul! Pentru energia ei, pentru ca e un mic geniu zapacit, dar pasional!
Profa mea de mate din gimnaziu era groaznica. Ani la rand a venit intr-un halat vechi galben, avea mustata si dinti de fier.
In schimb pe perioada liceului la orele de mate a fost o debandada si o distractie totala. Am avut numai profi si profe faine si total diferite. O blonda inalta si cocheta, ii spuneam Pamela, se tinea ea severa, dar degeaba 🙂 Am mai avut una mica si grasuta, foarte comica, facea cu noi sedinte de relaxare =))
Pe profu de mate l-am innebunit..saracu, cat isi mai bateau joc baietii de el. Il faceam nebun, ca aude voci si pocnituri. Ne pufnea rasu cand il vedeam cat se mai enerveaza si agita. oricum a fost si cred k mai e un om bun, pana la sf liceului s-a atasat de noi 🙂
Cum se face ca ne ramane in minte imaginea profului cel mai antipatic, sau cel cu care nu ai mai nimic in comun. Eu insa ma bucur sa fi scapat de orele de Romana.
intotdeauna preferam matematica sau gramatica in loc de literatura. si totusi am continuat la liceu pe uman si la facultate filosofie-jurnalism.
pe profa de mate n-am mai vazut-o de cel putin 7 ani.
descrierea e superba, mai ales ca mi-a fost si mie profesoara, doar am fost colegi de clasa :D. am facut si meditatii cu ea in clasa a opta, nu pentru ca aveam probleme la mate, ci pentru ca vroiam sa fiu cat mai bine pregatit pt admitere.
imi amintesc ca ne faceam temele in clasa inainte de ora, calere unul pe spatele lu altu. ce viata!!! a fost o profa foarte tare… chiar daca a fost aproape sa nu ma treaca in clasa a saptea. cred ca stia ca pot mai mult. asa era, doar ca nu prea aveam chef sa-mi bat capul cu invatatul, de parca aveam altceva mai bun si mai important de facut la varsta aia.
pe langa faptul ca mi-e dor de Timisoara incontinuu, acum mi-ai mai trezit si dorul de fostii profi, mai ales de cei din generala.
Profa mea de mate din gimnaziu ii dadea cu capu’ de tabla pe cei ce nu invatau. Invatam de frica…si m-am trezit apoi ca-mi placea ceea ce invat, mai ales geometria (intr-a 8a). Oricum, bataia tot nu-i buna, nu e o metoda de a rezolva lucrurile, un stimulent.
In liceu am avut un prof tare dragut, cam pe la 50-60 de ani, care fiindca eram clasa de uman ne lasa in pace. Si cunostintele mele de mate capatate mai devreme s-au dus pe apa sambetei 🙂
Si gramatica rom mi-a placut ffff mult, pe langa lit si lb straine. Na, ca mi s-a facut dor de scoala acum! 🙂
offf, daca ati sti ce profi am avut si eu!!! te apuca disperarea cand te gandesti cum nu reuseau sa se impuna si la ce tertipuri recurgeau! erau uneori absurzi, de-a dreptul… Hellene, cred ca ti-am povestit de profa mea de fizica… 😀 dar nu vreau sa vorbesc despre ei acum… vreau sa-mi amintesc partea frumoasa, cea care merita retinuta, dupa parerea mea (vedeti mai sus post-ul dedicat profei de istorie) 😉
andu zicea :
de ce nu i-ai dat cu o piatra-n cap ? :)))
Oare cum ar scrie povestea asta doamna pe care o descrii?
Ma intreb cum va fi privelistea cand voi privind in urma, la 40 de ani distanta. Asta e una din intrebarile ce mi le pun in ultimul timp. Nu pot raspunde, dar ma straduiesc sa astern o poveste frumoasa in calea mea. Nu stiu cum va arata privita din capatul celalalt al vietii, dar tot ce pot face e sa sper ca ce acum imi pare greu de infaptuit, candva imi va aduce o multumire. Teama ca nu voi vedea decat un camp pustiu in trecutul meu imi da curajul sa duc la bun sfarsit lucrurile de care ma apuc. Nu doar lucrurile, ci si visele…
Visele. Iti pot ridica o piatra de pe inima daca le indeplinesti. Iti vor aminti mereu cine si ce esti. Urmeaza-le si vei avea viata care ti-o doresti. Lasa-le sa moara si vor lasa o urma amaruie in sufletul tau.
Candva voi pune ultima floare in sufletul meu si voi fi multumit de gradina fermecata cu care am umplut ce era candva un suflet mic si gol.
Mate…cu siguranta fiecare dintre noi are cate-o poveste interesanta (in felul ei) despre profesorul de matematica. Cred ca au ei ceva special.
Nice writing:)
mama mea, oarecum.
draguta….foc! as da aproape orice sa schimbe pe ici, pe colo, mai ales in punctele esentiale
insa, spre deosebire de fosta ta profesoara, a mea s-a facut mai frumoasa, intre timp s-a lasat si de fumat si i-am reactivat pasiunea pentru ‘zdranganele’, deci imi e si foarte cocheta. cand mergem pe strada amandoua, ea atrage toate privirile. 🙂
Sincer ? Nu ..
Nu i-as da cu o piatra in cap de ce sa sufere .. i-as da cu doua sa moara de bucurie ca ma intalnit .