Hai, du-te tu


Unul dintre multele lucruri care ma enerveaza este sa ma duc la cumparaturi pentru chestii trebuincioase in casa. Mai ales cand ma trimite maica-mea. Are un stil cum stiu ca multe mame il au : „Hai nu tragi tu o fuga pana peste drum sa iei zahar/lapte/ulei/smantana/etc ?” sau „Hai fa o pauza si du-te pana la piata sa iei niste cartofi/marar/zarzavat/etc” sau „Vaaaai, stii ce am uitat sa iau ? Hai, te roaga mama, du-te pana la magazin si ia tu” sau „Nu mai pot de obosita (venise de la cumparaturi), nu te duci tu sa cumperi paine, ca am uitat”, sau „Nu mai avem apa minerala, du-te pana la tanti la butic”, sau „Hai du-te cu cainii afara ca m-am asezat asa de bine”. Oh, come on !!! Simt ca mi se ridica tensiunea cand aud frazele astea. Le stiu asa de bine incat as putea sa le zic odata cu ea. Nu m-ar deranja sa ma duc daca in timpul in care ea ma trimite undeva eu as sta. Dar isi gaseste momentele cele mai nepotrivite sa o faca. Cand eram in sesiune, fraza ei preferata era : „Hai fa o pauza si du-te… (unde vezi cu ochii, imi venea sa completez)”, sau cand fac curatenie, trebuie sa las tot si sa ma duc dupa leustean sau filtre de cafea. :X Me enerveaza si mai mult ca nu isi face, dom’le o lista cu ce ii lipseste si cand iasa din casa sa isi cumpere tot ce are nevoie. Situatiile si mai enervante sunt alea cand ma intorc dupa ce am cumparat ceva si imi spune cu un glas mieros, ca sa nu pot sa comentez nimic „Hiiiiiiiiii, stii ce am uitat sa iti zic ? sa cumperi si…” frate, imi vine sa urlu. Cred ca are o placere sadica in a ma exploata in halul asta. Si-a pierdut alte arme impotriva mea si abuzeaza de asta… Abia astept sa ma mut la casa mea.