Cele mai bune și cele mari dezamăgitoare cărți din 2024


Cele 10 pe care le-am simțit sau le-am admirat din diverse motive și care mereu vor stârni aceeași reacție când le voi vedea titlurile: bucuria revederii unui prieten drag. Se vede bine care e numărul 1, însă ce nu se vede – pentru că am ținut la simetrie – e că și Intermezzo e cam la același nivel cu Castelul. Iar Eu care n-am cunoscut niciodată un bărbat e, să zicem pe un loc 3, dar tot foarte puțin mai jos decât Intermezzo.

👑 𝑪𝒂𝒔𝒕𝒆𝒍𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝒐𝒓𝒂𝒔𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 e ca un cântec trist pe mai multe voci, în contratimp și cu versuri ce taie până la os. Multe pauze și regrete cât să treacă și dincolo de viață. Am simțit mai mult decât am gândit-o, iar locul ei e în interior.

👑 𝑰𝒏𝒕𝒆𝒓𝒎𝒆𝒛𝒛𝒐 – doi frați înstrăinați între care se cască un hău emoțional pe care lipsa de comunicare doar îl adâncește. E puțin mai jos decât Castelul pentru că din a doua am și învățat puțin din istoria noastră.

👑 𝑬𝒖 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒖 𝒂𝒎 𝒄𝒖𝒏𝒐𝒔𝒄𝒖𝒕 𝒏𝒊𝒄𝒊𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂 𝒖𝒏 𝒃𝒂𝒓𝒃𝒂𝒕 – mă miram să mă mai surprindă vreo distopie, însă asta a reușit. Mi-a plăcut că autoarea nu a făcut nici un compromis de dragul cititorului, a dus povestea la final așa cum a vrut ea.

👑 𝑴𝒊𝒄𝒊𝒍𝒆 𝒑𝒍𝒂𝒄𝒆𝒓𝒊 𝒂𝒍𝒆 𝒎𝒐𝒓𝒕𝒊𝒊 – amintiri din copilărie din Banat. Superbă călătorie înapoi în timp și limbajul e atât de acasă.

👑 𝑻𝒉𝒆 𝑫𝒆𝒕𝒂𝒊𝒍𝒔 – o carte fără acțiune, dar în care sunt evocate patru personaje din viața naratoarei. Propozițiile, puține, puternice și esențiale m-au oprit în loc să le admir îndelung.

👑 𝑴𝒂𝒔𝒕𝒊𝒍𝒆 𝒇𝒓𝒊𝒄𝒊𝒊 – nivelul de trauma psihică și fizică și intensitatea situațiilor au fost uimitoare pentru mine. N-am mai citit așa ceva în literatura română, dar am auzit că mai sunt și altele. Sunt impresionată ca și lit rom poate.

👑 𝑰𝒏𝒊𝒎𝒂 𝒂𝒕𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒂𝒍𝒃𝒂 – Marias șochează de pe prima pagină, lasă suspansul să treneze până la final și când afli ce și cine ai și uitat că voiai să știi pentru că măiestria stilului e acaparantă.

👑 𝑪𝒖𝒕𝒊𝒕𝒖𝒍 – m-am bucurat că Rushdie a scris-o, nu doar pentru că voiam să aflu, ci pentru că a supraviețuit unui asemenea atac și a găsit în el forța de a se întoarce la scris.

👑 𝑪𝒐𝒓𝒆𝒄𝒕𝒊𝒊 – nu știam nimic înainte să încep și ce bine, pentru că sunt sătulă de familii disfuncționale americane. Dar pierdeam minunăție de scriitură pe care am savurat-o cu un zâmbet în colțul gurii de la început până la sfârșit.

👑 𝑭𝒓𝒊𝒆𝒅 𝑮𝒓𝒆𝒆𝒏 𝑻𝒐𝒎𝒂𝒕𝒐𝒆𝒔 𝒂𝒕 𝒕𝒉𝒆 𝑾𝒉𝒊𝒔𝒕𝒍𝒆 𝑺𝒕𝒐𝒑 𝑪𝒂𝒇𝒆 – m-a umplut de căldură și drag de personajele din povestea dnei Threadgoode, transformarea lui Evelyn și ideile foarte moderne care i-au venit. Păcat că n-a fost încă tradusă.

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Nu urmăresc eu prea mulți booktuberi, dar am observat un trend cu care sunt de acord. Pentru că uneori sunt răuță 😅 și consider sănătos să spunem și ce cărți nu ne plac, nu doar alea care ne-au dat pe spate. Anul asta am reușit să strâng nouă cărți fără de care puteam trăi liniștită dacă nu le citeam. Unele poate sunt printre preferatele voastre, îmi pare rău dacă vă rănesc sentimentele, dar asta e frumusețea literaturii: nu tuturor ne plac aceleași lucruri și asta e ok. Am argumentat în fiecare slide motivul pentru care consider că am pierdut timpul citind sau ascultând cartea respectivă.Daca aveți și voi cărți care v-au dezamagit, haideți să bârfim 😋.

 

2 Comments

  • Mada

    Adaug și eu măștile fricii pe listă pentru anul viitor 🙂 din ce nu ți-a plăcut, voiam sa încerc doar până nu se răcește cafeaua, dar e bine de știut ca pot sa uit de ea liniștită 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *