17 ani de blogging (cu intermitențe)
În loc de bilanț sau retrospective, la a 17-a aniversare a blogului, voi lăsa nostalgia să îl celebreze.
Acum ceva vreme am întrebat pe pagina de Facebook ce bloguri personale mai citiți/există. Din păcate foarte puține și majoritatea sunt nișate (călătorii, parenting, cărți, lifestyle etc). Pot număra pe degetele de la o mână cele care sunt scrise ca formă de jurnal + opinie. Mă întristează asta, în special pentru că un articol din 2022, intitulat chiar Bring back personal blogging, mi-a adus aminte cât de faină a fost perioada aia de la începuturi. Câtă interacțiune în comentarii, câte idei preluate și câte replici date. Mă uit la acel 0 sfidător lângă cuvântul “comentarii” la aproape toate postările și mă simt singură. Intru pe puținele bloguri ramase și văd același lucru, în cele mai bune cazuri, maxim 5 comentarii, dar acea sfidare a lui zero e pretutindeni. Știu că am zis de nenumărate ori că scriu în primul rând pentru mine și Ada, însă întotdeauna m-a bucurat reacția altora, dialogul de sub text. Și știu că parte din problemă sunt și eu, că am dispărut de pe blog ani de zile, întrând doar să mai șterg praful. Acum sunt, însă, determinată să continui să scriu. Despre orice.
Și pentru că articolul ăsta m-a făcut foarte nostalgică, las și aici ideile principale (în caz că dispare de pe net). 90% din argumentele date mi-au trecut și mie prin cap.
. am construit comunități
– bloggeri sau doar cititori de bloguri s-au adunat sa dezbata
. ne-am găsit oamenii
– pe cei cu idei, pasiuni și experiențe comune
. am scris din punct de vedere personal
– orice puneai pe pagina virtuală era din propriul punct de vedere, trecut prin subiectivism
. am scris mult și frecvent
– eu în timpul săptămânii și duminica, ocazional, câte o recenzie de carte
. ne-am link-uit între noi pentru ca alții să descopere bloguri noi
– făceam lepșe într-o veselie
. eram mult mai conectați între noi și cu noi
– am legat prietenii și simpatii virtuale cu atât de mulți bloggeri, ne-am întâlnit pe la evenimente sau când ne vizitam orașele. Chiar anul trecut am cunoscut-o pe Greta după ani de zile de citit. Și tot aici aș putea adăuga și faptul că tot prin intermediul blogului ne-am găsit și împrietenit cu 4 dintre familiile de români cu care ne petrecem timpul în Berlin. Cireașa de pe tort e, fără doar și poate, prietenia strânsă, durabilă și sinceră cu Oana și Anca (si ele foste bloggerite). Și cred cu tărie că aceste prietenii și relații s-au înfiripat pentru că ne expuneam sufletele pe internet. Scriam despre toate chestiile bune sau rele și pe principiul ‘cine se aseamănă se adună’… ne-am adunat. Mă opresc aici, dar câte mai sunt de spus!
. nu prea exista anonimitate
– pentru că dacă aveai domeniu propriu era ușor de găsit numele cui aparținea
. blogurile ofereau control
– era platforma ta, decideai tu cui deschizi ușa. Pe instant social media – Instagram și TikTok – deși se pot bloca conturi, cine stă să blocheze atâția dezaxați și spammeri? Unii influenceri cu mii sau sute de mii de comentarii nici măcar nu le citesc. Sunt singuri pe scenă și restul sunt admiratori și hateri. Sunt singuri, de fapt.
– un alt fel de control pe care îl ai e cel al conținutului. Am scris la începutul anului trecut că m-am reapucat de blogging pentru că m-am speriat că toate amintirile mele postate pe Instagram (pe care îl foloseam ca jurnal vizual) pot dispărea. Și m-am refugiat în siguranța blogului, care și el poate fi hack-uit sau atacat, însă baza de date tot e salvată zilnic și tot mai ai o șansă să recuperezi munca de atâția ani.
. caracterul de jurnal al blogului
– Azi, Tomata cu scufiță împlinește 17 ani! Peste 2400 de articole. Deși nu am scris constant în ultimii 7, sunt 17 ani din viața mea scriși aici cu toate trăirile și emoțiile momentului. De multe ori verific ce am scris cu ani în urmă într-o anumită zi și la fel de multe ori mă minunez că am uitat acele întâmplări și citindu-mi propriile cuvinte îmi revine totul în memorie.
Cu ajutorul blogului îmi regăsesc părinții, ii pierd și sufăr din nou, mă mărit iar, sunt însărcinată din nou și aștept cu nerăbdare să o cunosc pe Ada, mă joc cu câinii mei, mă plimb prin toate locurile și simt toate senzațiile iar și iar și iar, oricând, pentru că am scris despre toate.
Degeaba aș îndemna lumea să se apuce de blogging personal pentru că știu că trăim în alte timpuri, în special cel al vitezei și al consumului pe repede înainte, iar tinerii care n-au prins începuturile nu vor simți nevoia să încerce. Eu am fost și atunci și sunt și acum recunoscătoare pentru această formă de exprimare, pentru oportunitatea de a scrie pentru că lumea să citească.
Mai întreb o dată și aici: dacă știți bloguri personale, lăsăți-mi un link. Sunt dornică să citesc.
16 Comments
Mada
Ce frumos ai scris 🙂
Mie mi-au fost sparte două bloguri dar cred ca am vreo arhivă, ceva, cu articolele mele. Majoritatea din liceu, după m-am oprit din scris (dar niciodată din citit). Era o comunitate mare si faină, o parte se mutaseră pe Facebook dar și pe acolo cam bate vântul…
Mada a scris pe blog despre about birth
Tomata
Wow! Ce salbatici! Oare ce i-a suparat asa de le-au spart pe amandoua?!
Ar fi fain sa le cauti si sa le ai amintire 🙂
Greta
Mă simt onorată de mențiune, și pentru că mă regăsesc în blogroll-ul tău 🙂
Și mie mi-a adus enorm blogulețul meu, așa mic cum e (nu m-am priceput să-l cresc, nu am idee de SEO, l-am făcut exclusiv din drag de scris). Mi-e tare drag. Am cunoscut oameni extraordinari datorită lui și tot datorită lui am ajuns la Concertul de Anul Nou de la Viena, un mare vis de-al meu, deși nu câștigasem la tragerea la sorți; dar o cititoare mi-a scris cum pot face, la ce agenție să caut (una care nu trage oamenii în piept profitând de ei, cum din păcate multe fac) și visul meu a devenit realitate. Ceea ce fără blog nu s-ar fi întâmplat.
Și de asemenea, subscriu în ceea ce privește caracterul de jurnal al blogului. Scriu de aproape 14 ani, e o felie importantă din viața mea, am povestit atâtea întâmplări și despre atâția oameni pe care altfel i-aș fi uitat până acum… Inclusiv de asta nu vreau să renunț la blog, ar fi ca și cum aș renunța la ceva din mine.
Greta a scris pe blog despre Cinci ani de când nu mai pot conduce
Tomata
Vai! Ca ai zis de chestii faine obtinute cu ajutorul blogului. Eu nici nu m-am gandit la lucrurile materiale, dar cate au fost si alea! Insa cred ca cea mai speciala a fost plimbarea cu balonul de aer. Ce experienta unica!
Luiza
La mulți ani înainte!
Tomata
Multumesc :*
Teodora
Rezonez super mult cu ce ai scris tu, deși nu scriu chiar de 17 ani, doar de vreo 12. Oricum când m-am apucat eu deja era altă lume. Am experimentat zona de facebook și instagram pe ”noul trend”, însă m-am plictisit. Ca și tine, îmi retrăiesc nostalgia, adolescența prin blog. Am descoperit foarte multe lucruri pe care le-am uitat despre mine. Sau cărora nu le-am dat importanța cuvenită la momentul acela pentru că eram prea mică să înțeleg. Dar mă reîntorc acolo și îmi explic multe decizii, alegeri și mult din cine sunt astăzi.
Ți-am mai spus și nu mă feresc să mă repet. Tu ai fost una din persoanele pe care le citesc de când am descoperit partea de blog, cineva pe care îl citeam și îmi ziceam la cei 17 ani ai mei – vreau să scriu ca ea, vreau să am libertatea să îmi exprim ideeile ca ea. Nu știu dacă m-ai luat în serios sau nu, dar așa a fost. Mi-ai fost influencer într-o perioadă în care căutam modele. Și nu îmi pare rău că s-a întâmplat așa.
M-am întrebat mult timp de ce oamenii nu mai citesc și nu mai comentează pe bloguri. N-am găsit nici un răspuns mai pertinent decât ”așa sunt vremurile acum”. Însă mi-a spus cineva la un moment dat care m-a încurajat cumva ”doar pentru că nu reacționez, nu înseamnă că nu citesc și nu mă atinge în vreun fel sau altul ce ai scris”. Și mi-a fost suficient ca, ocazional, să continui.
Mi-ar plăcea să scriu și eu mai mult, să pot să mă deschid așa cum o făceam cândva. Sper măcar să pot păstra ce-i mai important ca să am unde să revin peste ani.
La mulți ani și la cât mai multe amintiri! ????????
Teodora a scris pe blog despre ✈️ Un avion de hârtie și o poveste
Criss
La mulți ani!și eu te citesc de mulți ani, chiar daca comentez rar și mai mult în comentarii pe Facebook sau Insta.
Tomata
@ Criss – Ma bucur ca ai ramas cu mine si iti multumesc! .*
Tomata
@ Teodora – M-ai emotionat tare <3 nici nu stiu ce sa zic, in afara de a-ti mulțumi ca mi-ai spus! Adevarul e ca nu stim intotdeauna ce impact avem asupra altora, tocmai asa cum ti-a spus persoana aceea.
Pe de alta parte, poate ca lipsa unui public mai mare are si avantaje: nu mai citesc atatia ochi si nici nu mai are nimeni interes sa se bage cu bocancii in povestile altora.
Scrie cand simti, ca decat fortat...
Ioana
Felicitări pentru perseverenta și mulți ani de acum înainte! Te citesc de la începuturi, ai fost mereu un influencer și în cazul meu, mi a părut bine sa ne întâlnim de doua ori la Baia Mare și când revii, aștept un semn. Uite un exemplu care îmi vine în minte, Marsupi Plus am cumpărat la recomandarea ta. Este un produs extraordinar, acum îl folosesc intens și cu succes deja la al treilea copil și parcă este nou. De citit te citesc sau te urmăresc pe Facebook, însă nu prea găsesc ceva interesant de comentat. Mulți poate fac asta și de aici lipsa de feedback.
Tomata
Multumesc, Ioana 🙂
Sa stii ca de la anul as vrea sa facem Pastele la Baia Mare (cu conditia ca vacanta copilului sa se suprapuna cu Pastele ortodox), dar sigur dau un semn cand venim 🙂
Nu stiam de Marsupi 😛 Ma bucur tare daca am putut sa ajut.
Asa ma gandesc si eu cu comentariile, e mai simplu pe Facebook sau chiar pe Instagram la stories… Dar e ok 🙂 Eu continui sa scriu.
Pingback:
Bia
La multi ani, cu avant, inainte! 🙂
Ma bucur tare ca te-ai reapucat de scris constant. Nu-s foarte prietena cu Facebook, asa ca tot din blogroll îmi citesc blogurile preferate si sunt fericita sa regasesc des noutati aici la tine.
P.S. Si mie îmi lipseste “blogging-ul de altadata” ❤
Bia a scris pe blog despre Bialog în dialog (ep.1) – Claudia Bonchiș, specialist PR & marketing și blogger la Romândra.ro
Tomata
Multumesc 🙂 Si eu ma bucur ca si tu inca mai scrii si mai citesti. Am incercat sa caut bloguri scotocind pe Instagram si Facebook prin profilele celor pe care ii urmaresc, sa caut in blogroll-uri oameni care mai scriu personal despre de toate, insa cu foarte putin succes. Am incropit o listuta pentru feedly si comentez ca sa se vada ca e citit ce scriu si sa nu aiba impresia ca scriu doar pentru ei.
Sa ne citim cu bine 🙂
Pingback: