Odiseea alăptării și primele zile acasă
Și a venit ziua în care am adus-o pe Ada acasă. Obosită și fizic – de la antibiotice și dormit cu întreruperi – și psihic – de la toată întâmplarea cu salmonella, m-am întors la o casă plină ochi de haine de bebeluș. Unele spălate și necălcate, altele încă pe uscător, altele prin vreo zece plase răsfirate prin casă. Plus dezordinea adunată în 5 zile în lipsa mea. Așa că marți și miercuri… noroc că Ada s-a milostivit de noi și-a dormit într-una, am făcut curățenie împreună cu Sotzu sau singură când el era plecat cu treburi.
Apropos de treburi… atât de tare m-au frustrat toate drumurile care trebuiau făcute pentru a rezolva birocrația! Ba du-te la job să iei o adeverință, ba du-te cu ea la spital pentru concediu medical, ba du-te cu el la medicul de familie să-l vizeze, ba du-te iar la firmă să-l lași la șef. Apoi… cu înregistrarea copilului la evidența populației. Dă declarație că ești de acord ca pe copil să-l cheme doar ca pe tată, nu ca pe tine. Apoi așteaptă un weekend întreg ca să primești de la spital certificatul constatator să te poți duce să depui actele. Când ai terminat cu asta, ocupă-te de asigurarea privată care urma să-ti dea banii înapoi. Mută hârtiile de la agent la mine la semnat, du-le iar la agent, ups, lipsește o semnătură, iar la mine, iar la agent. Apoi du-te cu copilul la medicul pediatru să-l inspecteze și să-l ia în evidență. Nu uita actele acasă! E drept că 98% din toate drumurile astea le-a făcut Sotzu, eu doar m-am stresat în locul lui cu planificarea. Tot acestor drumuri s-au mai adăugat și altele pentru cumpărături. Ba ne trebuie nu știu ce cremă, ba trebuie să mai cumpărăm cosmetice pentru bebe, ba să treacă pe la un prieten să ne dea o cremă pentru operația mea… vă spun, am înnebunit cu atâtea drumuri și eu nici măcar n-am părăsit casa.
Eu am rămas să adun hainele, să le sortez, să le pun pe mărimi, feluri, sezoane, să spăl ce mai e de spălat, să fac curat în baie, să mătur, să spăl pe jos, să strâng tot ce nu-i la locul lui. Printre toate astea, am uitat să mănânc, lucru deloc indicat în cazul stomacului meu din nou deranjat. Să mai zic că în prima noapte am dormit ca pe ghimpi, cu fata între noi, atenți la fiecare respirație a ei? Ce mai, a doua zi acasă, aia cu curățenia, eram zombie, îmi venea să vomit de oboseală, mă durea stomacul, mă durea operația puțin și aveam nevoie de toată energia pentru a mă concentra la ce vorbea Sotzul sau consultantul în alăptare pe care l-am chemat în ajutor.
Două zile am ținut-o așa, lipsită de somn și teleghidată prin casă.
Odiseea alăptării a început în momentul în care am ajuns acasă. Nu puteam pune fata la sân pentru că eram încă sub influența unuia dintre antibioticele care mă împiedica să alăptez. Așa că după ce-am fost să-mi administreze antibioticul la spital, am trecut și pe la neonatologie și le-am rugat pe asistente și pe neonatoloagă să mă ajute să mă mulg pentru că mă dureau sânii de crăpam. Și odată cu ei și uterul, care evident apăsa pe operație, deci mă scăldam într-o durere destul de mare. Și-mi era somn, să nu uităm. Doamnele de acolo m-au ajutat, au scos din sânii mei vreo 30ml de lapte și m-am dus acasă fericită că mi s-au desfundat canalele și că o pot alăpta pe Ada chiar de a doua zi, când trecea efectul primului antibiotic. Numai că socoata de la spital nu se potrivește cu cea a Adei. Am încercat s-o atașez, nici poveste. N-am mai stat pe gânduri și-am sunat consultantul în alăptare pe care mi l-au recomandat de la spital. A venit chiar marți, a doua zi după ce-am ieșit din spital. 3 ore ne-am chinuit toate 3 s-o hrănim pe Ada de la sânii mei și n-am reușit. Am încercat stând culcată, stând în fund cu ea lipită de mine, cu ea la subraț, stând pe spate și Ada peste mine. Nimic. Când simțea sânul apropiindu-se de gura ei, începea să urle. Atât de tare că îi tremura bărbia. Mie îmi venea să plâng și mai tare. O dată pentru că-mi era milă de ea și de cât o chinuim, a doua oară pentru că îmi era somn și eram cu moralul la pământ. N-am reușit, dar ne-a recomandat să încercăm cu mameloane de silicon și cu SNS (sistem de nutriție suplimentară). Cu mameloanele de silicon mergea cât de cât, dar nu așa cum trebuia. Ada, fiind prea mică și fără putere, dar mai ales învățată deja cu biberonul din care curgea laptele fără ca ea să depună mare efort, nu avea nici un chef să se chinuie cu sânul meu. Și la fiecare masă mă simțeam ca un Inchizitor și ea ca victima mea de pe masa de tortură. Îmi era groază de fiecare trezit noaptea (apropos, se trezește doar de două ori, la 3 și la 6), de fiecare masă de peste zi.
Pentru că mă încăpățânasem să o alăptez exclusiv, i-am redus destul de mult porția de lapte praf. Primul consultant pe care l-am chemat a trebuit să plece o săptămână la Pitești, așa că am cam rămas în pom. O prietenă a venit să mă ajute, să-mi arate cum a funcționat la ea și să încerc și așa că poate merge și la mine. Nu mergea. Tot ea mi-a dat niște numere de telefon și am chemat un alt consultant care a venit tot în ziua aia. Am reușit să facem progrese cu mameloanele de silicon, însă sânul gol nici pomeneală să-l bage în gură. Crize de plâns care se soldau cu sughițuri și cu vecini disperați.
Ca s-o dezvățăm de biberon, pediatra ne-a recomandat să îi dăm laptele praf cu seringa. Am făcut și așa, evident chinuind copilul și mai mult. Dar în încăpătânarea noastră și-n hotărârea de a hrăni fata exclusiv la sân, am pierdut din vedere faptul că Ada nu era alimentată corespunzător și nu creștea în greutate, decât foarte puțin. Când ne-am dus cu ea la vaccin, pediatra m-a luat în primire că de ce e fata atât de mică încă și ce fac greșit de n-a mai pus pe ea. I-am povestit că aș vrea s-o alăptez la sân și că i-am redus porția de lapte praf și că nu i-am dat niciodată mai mult de 60ml odată, ba câteodată chiar 30 pentru că adormea. Și că, cu o zi înainte am stat toată ziua cu ea la sân. Ba sugea 5 minute și adormea, ba se trezea și îi era iar foame, iar o puneam, stătea 10-15 minute și adormea iar, dar niciodată nu părea sătulă. „NU! nu așa se face.” Pe deasupra, nu făcuse caca de 3 zile. „V-ați gândit că poate nu are ce caca să facă?” – m-am albit când mi-a pus întrebarea asta și m-am învinovățit că m-am înverșunat așa cu alăptarea. Nu mă așteptam să întâmpinăm problema asta așa. Mă așteptam să n-am lapte sau să-mi fie mai greu să alăptez, dar în nici un caz că Ada va refuza să mănânce de la sânul meu.
Când am ajuns acasă, ne-am dus și la pediatra ei, i-am povestit ce am vorbit cu cealaltă la spital și am primit o a doua părere identică: „Hrăniți copilul, nu vă încăpățânați. Nu renunțați la sân dacă aveți lapte, dar suplimentați cu lapte praf întocmai cum scrie pe cutie.” M-am dus acasă învinuindu-mă și în același timp simțindu-mă cumva eliberată. Nu mai trebuia să-mi chinui copilul și nici să mă pregătesc cu groază să o hrănesc. Am ajuns acasă, i-am făcut o doză de 90ml de lapte praf, am hrănit-o și imediat după, fata mea a făcut și caca. Să nu mai zic că n-a urlat nici o secundă, nu s-a stresat, ba chiar a adormit satisfăcută.
Nu sunt mamă eroină, nici nu vreau să fiu, dar vreau ce-i mai bun pentru copilul meu. Știu că laptele de mamă e cel mai bun, dar dacă prețul pe care trebuie să-l plătim e atâta stres si atâta circ înainte, mulțumesc, nu. De ieri primește mesele așa cum scrie pe cutia de lapte praf, e liniștită, doarme, nu mai plânge până îi ies ochii din cap și până răgușeste și, în plus, acceptă sânul fără mamelonul de silicon. Înainte de fiecare masă, o pun la sân, suge cam 15 minute de la unul singur, adoarme, o trezesc și îi dau sticla. Și amândouă suntem fericite.
La toate neplăcerile și vinovăției s-a mai adăugat și puțină depresie. Sau o formă mai ușoară de depresie, că-mi era frică de-una post-partum. Înainte să nasc, Sotzu se stresa tare mult cu ideea asta, că dacă fac, oare cum o să procedeze cu mine. Am încercat să-l liniștesc că n-am cum să fac, pentru că nu-s programată genetic să fac depresie. N-am constituția mentală să mă „depresionez” în halul ăla încât să-mi resping copilul sau să mi se scufunde corăbiile. Am aflat că nu-s chiar atât de stabilă psihic cum credeam eu. N-am făcut depresie în adevăratul sens al cuvântului, dar am fost aproape. Am avut un factor de stres despre care nu vreau să vorbesc pe blog, dar pe care l-am depășit cu ajutorul unei prietene care mi-a vorbit din inima bitchiness-ului ei și care mi-a spus niște chestii la care nu mă gândisem până atunci. Și vorbele ei m-au pus pe picioare, mi-au dat putere, m-au făcut să văd lucrurile altfel. Și mi-am revenit înainte să continui și cu a treia zi de stres psihic și plâns din te miri ce. Am plâns timp de două zile și dacă a fost vreun moment în care am avut o nevoie acută de părinții mei, acesta a fost. Pe cineva în colțul meu, de partea mea, alături de mine. Să lupte pentru mine, să vorbească pentru mine, să mă apere. Nu i-am avut, dar am avut-o pe prietena mea care mi-a deschis ochii și căreia îi mulțumesc că m-a întărit. Și-acum sunt ZEN, fericită, departe de depresie. A durat doar câteva zile și-a fost cumplit. Simțeam cum mă scufund și nu vedeam nici o scăpare.
Sunt bine. Suntem bine acum. Aștept să treacă nenorocita asta de caniculă să pot ieși la plimbare cu Ada, să ne bucurăm de natură, de viață, de timpul nostru liber împreună.
36 Comments
Greta
Nu am copii, dar așa de mult am empatizat cu tine citindu-te, offf, ce-o fi fost în sufletul tău de proaspătă mămică! 🙁 Și eu cred cu tărie că procedezi corect; în fond, chiar dacă nu e alăptată exclusiv, Ada primește ȘI laptele tău, cu anticorpii și bonding-ul aferente; iar pe lângă asta, nu flămânzește, și-a reglat tranzitul și va lua de-acum normal în greutate. Toate mămicile sunt ezitante la început, să nu-ți faci procese de conștiință. Este și va fi bine! 🙂
roșu vertical
Hang in there! Va imbratisez virtual!
Jo
O alternativa la care poate nu te-ai gandit si care nu stiu cat de fezabila e in Romania: muls cu pompa si pus laptele in biberon pentru hranirea bebelinei.
Exista pompe care mai de care, automate, manuale, etc. dar nu stiu ce e disponibil pe piata in Romania. In SUA sunt unele super-performante si in regim de inchiriere.
Am o prietena care a inchiriat pompa si chiar facea stoc de lapte si il punea la congelator pentru cand avea de plecat pe undeva cu serviciul, ca aici concediile de maternitate sunt mititele tare (2 luni).
Bafta!
Monica
forța fie cu tine, Tomato! Îmbrățișări puternice și de la mine!
Ana
Si eu am avut o situatie asemanatoare cu baietelul meu care s-a nascut cu aproximativ aceeasi greutate ca Ada. Pentru mine solutia a fost sa mulg laptele si sa il pun in biberon. In felul acesta a baut lapte matern pana la aproape 1 an.
O sa gasesti cea mai buna solutie pentru voi in cele din urma, sunt convinsa.
Alina
Si pt mine a fost un stres ca nu aveam mameloanele formate si lumea in jurul meu ma stresa sa l pun pe bb la san ca sa le formeza el. Dar am incercat, si vorba ta l am stresat si m am stresat degeaba, era prea micut sa traga cu putere…Doamne ce m am chinuit, in cele din urma am folosit mameloane de silicon de la Avent, pt nou nascuti, si am reusit. Cumva imi dau seama prin ce ai trecut. Nu trebuie sa te invinovatesti, nu ai de unde sa stii unele chestii, le inveti pe parcurs, iar deciziile pe care le iei pt copilasul tau sa nu le regreti, tu ca parinte asta consideri ca e rezolvarea, asta faci! Curaj! O sa fie mai bine de acum incolo! Apropos pt muls, daca ai sanii angorjati, poti folosi o pompita manuala, Primii pasi am ales eu, iar lapticul i l poti da cu biberonul. E bun daca il tii la frigider, dar nu mai mult de o zi. Cred ca stii asta oricum de la consultant, eu am citit in cartea Mama si copilul. 🙂
mara
Suntem cu ochii pe voi. 😉
gabi
Intii, sa fiti sanatosi si fericiti, sa va bucurati din plin de minunea care e un bebe. E foarte normal sa fii instabila psihic dupa nastere, hormonii danseaza hoola-hop si rezultatul e ca ai plinge tot timpul (chiar si fara motiv). grav e daca continua mai mult de trei saptamini-o luna, dar sigur nu e cazul tau. iar cu alaptatul, fa cum e mai bine pentru puiul tau: eu am nascut de doua ori prin cezariana, copii mari (4 si 4,4 kg) carora, oricit s-ar zice ca laptele vine daca e supt, nu le ajungea ‘productia’ mea. si i-am alimenta mixt daca pot sa zic asa aproape un an, pe fiecare (la primul mi s-a oprit laptele de la o suparare, al doilea pur si simplu s-a lenevit…) dar sa stii ca au fost copii perfect sanatosi, fara probleme de imuntatate sau alte alea. asa ca nu te stresa daca nu merge ‘ca la carte’, important e ca ea sa creasca si voi sa fiti relaxate. te imbratisez cu drag si numai bine
cris
Important e ca sunteti bine, ti-am citit si povestea cu nasterea, eu cred ca esti o persoana foarte puternica si ca totusi cauti partea pozitiva. Nimic nu e usor, eu am alaptat cu mameloanele de silicon, cu greu la inceput, uneori ma mulgeam si ii dadeam din biberon.
Sa fiti sanatosi toti 3 si numai clipe linistite va doresc!
lala
Imi place de tine ca mama. Mult!
Te pup si iti doresc zile cat mai frumoase alaturi de Ada si de Cezar.
Raluca
Sincer Andreea imi pare bine ca ai ajuns la momentul asta. Ai incredere in tine ca tu stii cel mai bine ce e bine pentru Ada. Eu am fost norocoasa… am avut lactatie serioasa asa ca nu pot spune ca stiu prin ce ai trecut dar oricum… frustrarile de proaspata mamica le avem cu toatele… Stay strong 🙂
addicted
Nici nu as sti ce sa-ti zic, decat ca… te invidiez, esti o mamicuta puternica! Suntem cu voi, cu ochii sa citim si cu degetelele sa te incurajam. Pupici!
Emi
Draga mea Andreea, felicitari pentru noul statut de proaspata mamica :* Aveti o fetita superba, am vazut poza pe care ai pus-o pe fb 🙂
Sa fii parinte este intr-adevar foarte greu, insa si minunat. Asta este, una o compenseaza pe alta 🙂 Si odata ce ai facut un copil, toata viata ta e iremediabil schimbata: va fi mereu cineva la care te vei gandi, pentru care-ti vei face griji, care-ti va provoca dureri de cap si nenumaratae momente de bucurie, emotie, mandrie etc.
Enjoy every moment of the adventure! 🙂
Cristina
Multa energie, rabdare si zile cu soare iti doresc (fara canicula! :))
Ioana
Poate sunt demodata dar eu nu vad decat 2 variante: sau copilul suge la sân, sau i se dă lapte praf cu biberonul. Chinuiala cu muls si pus in sticluta pe perioade lungi mi se pare un nonsens. Ocazional, da, merge. Dar sa faci luni de zile acest lucru… no way!
ava
Imi pare rau cand aud povesti d-astea, sa stii ca nu esti singura. A mea fetita are 4 luni acum, primele 2 luni au fost un cosmar pt mine, dar s-a rezolvat totul si este alaptata exclusiv la san de 3 luni. Am pornit cu ideea ca nu o sa ii dau lapte praf deloc, ca o sa imi fie usor pt ca m-am documentat mult inainte , vai ce frumos o sa fie. Nu a fost asa deloc. Eu am avut ambele mameloane foarte ombilicate, fetita nu putea sa prinda sfarcurile, nu avea putere sa suga, refuza mameloanele de silicon, nu lua in greutate,incepea sa imi scada laptele etc. Noroc cu pediatra si doctora de familie care m-au sustinut si cand copilul lua in greutate f f putin spre deloc. Am incercat 3 consultanti in alaptare,dintre care una nu cred ca stia exact cum sa ma mai ajute si atunci imi spunea doar ca ia timp si sa nu ma stresez, iar una mi-a zis direct ca ea nu mai stie ce sa imi recomande, sa continui si sa sper ca imi trec ragadele pe masura ce mai creste asta mica. Inafara de mastita am avut toate problemele posibile si imposibile in privinta alaptatului. In prima saptamana jumatate mai dadeam fetei din cand in cand cate un biberon cu lapte praf cand simteam eu ca nu mai pot si o sa clachez. Timp de 1 luna jumate m-am muls ( masaj si muls de mana, pompele nu prea au functionat)si i-am dat laptele meu cu seringa. Incet incet a acceptat cu mameloanele de silicon, apoi dupa 2 saptamani mi-a trecut la san unde a inceput sa imi faca ragade (crapaturi,sange,chestii). A luat mult timp si rabdare. Iar cand simteam ca nu mai pot, ziceam hai inca odata si apoi ii dau lapte praf. Si data urmatoare era mai bine putin si mai amanam si tot asa. Pana cand mi-a expirat laptele praf din casa si am zis ca lasa, decat sa cobor, mai bine ii dau din nou. Totul e bine acum, dar pt o perioada mare de timp a fost oribil si eram gata sa o ir razna de cateva ori. Am avut multa sustinere si ajutor din partea sotului si a pediatrei. Eu am tinut mortis sa alaptez exclusiv la san si imi stiu limitele de indurat dureri si oboseala. Dar si mama e importanta in ecuatia asta. Daca mama este terminata si si-a atins limitele, asta este, treci la ce este mai bine pt voi amandoua, nu numai pt ea. Dar poate mai vrei sa incerci cand esti putin mai incolo de perioada imediat dupa nastere cand totul este influentat si de baby blues.
Miki
Bună,
Te citesc de ceva vreme dar nu cred că am mai comentat pe aici. Ma rog,nu asta este important….
Am trecut fix prin ce treci tu acum. Relaxează -te și hrănește copilul cum poți. Eu fac parte din categoria celor care “nu au avut lapte = nu au iubit suficient copilul “. Nu am reușit sa alăptez decât 3 saptamani cu niște chinuri îngrozitoare apoi mi-am scos din cap filmele cu alăptatul exclusiv și minunat și i-am dat și lapte praf. Acum are 2 ani și 7 luni și nicio problema de sănătate.
Important e sa fie sanatoasa indiferent cum e hranita. O poți scoate și acum din casă, pe seară. Vă va face bine amândurora.
anatati
Oh, cât de bine îmi amintesc toate astea! Problemele cu alăptatul, depresia (eu cred că am avut toată depresia post-partum; toată în sensul că încă mă întreb dacă nu mi-a mai rămas o urmă).
Ce n-am avut eu au fost problemele cu curățenia. Draga mea, tu după cezariană ai spălat pe jos? Păi ești o eroină! Eu am avut și o recuperare mai grea, aproape 1 lună am avut dureri după cezariană și combinat cu depresia și cu „vinile” privind alăptarea și trauma cu alăptarea din spital…
Te pup și poate ne plimbăm împreună când o scoți pe Ada la plimbare. Mi-ar tare plăcea.
Cristina
O imbratisare stransa si de la mine! O sa fie mai bine!
Georgi
La fel am patit si eu cu alaptatul. Stateam cu tableta in pat si, cand adormea Doris, cum incepeam sa citesc ce spun marii “guru” ai alaptarii. Ca nu exista mame care sa nu aiba lapte, ca fiecare copil primeste suficient de la san, in functie de nevoile lui, ca sanul nu e suficient stimulat daca bebe plange ca nu e satul si atunci trebuie sa folosesti pompa, ca doar laptele matern ii dezvolta imunitatea etc. (cred ca stii deja :D)… Mi-am dorit sa o alaptez si am facut asta pana la aproape 4 luni, cand efectiv s-au terminat “resursele” (nu brusc, dar treptat am simtit ca e lapte tot mai putin). Oricum, inca de la inceput, am completat cu lapte praf. Stateam ore in sir cu ea la san, adormea cateva minute, apoi se trezea si plangea intr-una de foame. Nu as fi acceptat sub nici o forma sa nu creasca in greutate din cauza incapatanarii mele. Am vazut copii alaptati care sunt mereu infometati, maraie intr-una si au nervii la pamant. Cred ca si linistea psihica e importanta pentru un sistem imunitar puernic. Cel putin pentru mine, teoriile alaptarii sunt doar atat: TEORII. 🙂
Jakie
Recomand calduros acest portal despre alaptare si nu numai:
http://kellymom.com/
Mi-a fost alaturi de cand am nascut si pana cand am intarcat, adica pana foarte tarziu :)Sa fie sanatoasa si fericita micuta Ada, iar voi sa va bucurati de aceasta perioada magica.
Diana
genial site-ul!
Moldoveanca
Mai eu am auzit la stiri ca s-a subtiat bugetul si din cauza asta anul asta nu mai fac astia statui pentru mamele eroine :)) Cum spunea animala aia cu mamaliga vartoasa? Ca laptele vine din dragoste materna? Eu inteleg ca exista beneficii dovedite ale alaptatului la san, dar cred ca sunt chestii mai importante, gen sa ai un copil bine hranit si fericit, iar copilul sa aiba o mama calma si odihnita!
Eu cred ca esti foarte stabila psihic – nu poti sa te judeci in felul asta in momente extreme de viata cum ar fi o nastere. Numai asta si e suficient sa-l doboare si pe cel mai stabil om din lume.
maria
Andreea, in timp vei putea sa o alaptezi pe Ada tot timpul. Rabdare pentru ca orice inceput e greu iar acomodarea ei cu sanul si a ta cu alaptatul dureaza. Te imbratisez!
Diana
Eu te-as sfatui sa nu te lasi, mai ales in timisoara ai fetele de pe grupul alapteaza!, daca vrei cu adevarat, sunt sigura ca o sa reusesti! incearca sa te mulgi cu o pompa, tine-o pe ada mult la pieptul tau, nu sa suga, asa doar skin to skin.
de cele mai multe ori psihicul nostru ne e impotriva si nu ne dam seama, stai la o discutie tu cu tine si gandeste-te de ce ti-ai dori sa alaptezi si de ce e cel mai bine pentru puiul tau, fii impacata cu tine, cu deciziile tale, bea ceai, ia pastile, sns, nu stiu … eu nu m-as lasa… si eu am avut niste neplaceri, insa am trecut peste ele! desigur, fiecare are o limita.
iti doresc sa reusesti sa alaptezi, sa nu te lasi prada deznadejdii doar dupa cateva incercari … dupa ce mai creste Ada, poti sa incerci din nou!
imi doresc sa ne povestesti ce frumos merge alaptarea!
se poate! trebuie doar sa fii perseverenta!
Ficus
Buna. Dupa cum ziceam la postul cu Am facut caca, eu gemeni, au 2 luni deja. Te inteleg cu alaptarea, si eu m-am incapatanat, in cazul meu sa scad laptele praf. Si mi-au cedat si mie balamalele cand urlau lla unisonde ceva ce parea foame si de fapt din biberon au mai tras cate 10 ml…si aveam senzatia ca le dau otrava cu mana mea nu lapte praf. Acum m-am mai impacat cu ideea ca san exclusiv s-ar putea sa nu se poata…dar imi rade sufletul cand din biberon trag doar 30-35 ml. Bafta multa si fii impacata cu deciziile pe care le iei.
Diana
Sa stii ca laptele praf nu e otrava, copilul are nevoie si de mama lui intreaga la cap si la trup
Eu am trecut printr-o experienta similara si cand am ajuns la capatul puterilor, la o luna adica, am zis stop. Nu s-a prabusit cerul si nici nu i-a scazut iq-ul. Nu a fost nici bolnavicios, nici nimic, astia mi-l lauda la scoala ca e destept, you know
Hugs!
Ficus
Nu incape nicio discutie despre asta, am terminat medicina si rationalul stia ca trebuie completare. Dar te pui cu hormonul? 😉
Loredana
Io… m-ai făcut să plâng. Iar m-am întors șapte ani în timp și mi-am adus aminte de chinul meu cu alăptarea, de cum plângeam și eu și el, nu putea nicicum să prindă sfârcul… până am renunțat… și șapte luni l-am hrănit exclusiv cu laptele meu, muls cu pompa de 7, 8, 9, 10 ori pe zi și noapte, cât trebuia… am suferit mult pentru asta, dar am ales așa, decât deloc. Și a trecut.
Ești un om puternic, mergi înainte. Pas cu pas, faci bine ce faci. Și tare sunteți frumoase. Tare. 🙂
diana
Citind ultimele postari si avind si eu o fetita de 5 luni, m-am gindit la doua subiecte care cred c-ar fi interesante, mai ales daca ar participa cu idei cit mai multe mamici. Unul ar fi despre cartile de psihologia copilului sau puericultura care merita atentie. Sunt o multime de carti de psihologie aparute in ultimii ani in librarii, care dintre ele ar merita citite pentru niste idei intr-adevar pertinente? Al doilea subiect ar fi despre depresia post-partum. Cum reusim sa depasim.niste stari de angoasa sau anxietati? Cred ca am.putea ajunge la niste discutii interesante.
dojo
poti pompa lapte, cand si cum te simti in stare si asa ajuti la stimularea lactatiei. Iar fata sa manance si de acolo si din san. In mod ideal, in timp, vei avea destul lapte pentru ea si nu mai e nevoie de formula. In mod ne-ideal, cum este mai bine pentru COPIL. Ca ea conteaza 🙂
Sabina
eu zic ca dupa ce doarme pune-o la celelalt san, nu cu biberonu.
Si abia dupa ce suge din ambii sani si pare ca ii e foame suplimentul.
si Sofia in primele 2 lunia sa facea, sugea dormea….si asta a ala long, a fost f greu. Dar pediatra ei mi-a explicat ca daca creste 500 de grame de la scaderea fiziologica (deci nu de la nastere) in prima luna, este ok. Si asta in 2002, cand lumea nu era progresista cu alaptatul.
laptele se formeaza nonstop, poti sa ii dai sa suga si din 15 in in 15 minute daca e cazul, si mai e ceva: se si digera aproape instant, laptele praf se digera greu, de acolo ILUZIA de satietate.
cat despe kk: un copil alaptat poate sa nu faca si o saptamana.
Urmareste-l pe FB pe Jack Newman, are cate o postare pe fiecare problema si e cel mai bun pediatru din lume pe probleme de alaptare.
Sabina
inca ceva „ cu o zi înainte am stat toată ziua cu ea la sân. Ba sugea 5 minute și adormea, ba se trezea și îi era iar foame, iar o puneam, stătea 10-15 minute și adormea iar”
Instinctul tau era unul fff bun. Nu stiu ce pediatra e doamna aceea, dar EXACT asa se face cu un copil care ia greu sanul. Se sta toata ziua la san. Numai asa se rezolva.
Asa a fost si cu fetita mea. identic. a avut 2.5 kg la iesirea din spital, normal ca nu putea suge mult.
a doua luna insa a crescut 700 de grame, a treia 850 si a a4-a un kg.
Numai startu a fost greu.
o fata
Hranirea cu seringa e o prostie, pe langa faptul ca e chinuitoare mai si ineaca un copil atat de mic, bine ca nu mai apelati la ea.
Cu alaptarea e poveste lunga si greu de dus la capat …. Eu m-am muls mereu si i-am pus laptele in biberon pentru mai tarziu, David refuza orice fel de lapte praf. Iti recomand si tie o pompa electrica, nu te supune la efort si iti goleste sanii.
Va imbratiisez si ma bucur ca s-a terminat chinul cu gasirea unui echilibru.
Tomata
am pompa electrica. degeaba. nu merge.
Pingback: