Conversații prin perdea
De vreo 3 săptămâni fac un tratament cu plăcuțe de cupru (o să vă vorbesc despre asta mai încolo când și dacă se vor vedea rezultatele) și pentru asta, mă deplasez la cabinetul medicului de 3 ori pe săptămână.
Într-una din încăperile cabinetului sunt 3 paturi înconjurate de sus până jos de perdele portocalii, pentru a putea fi tratați mai mulți pacienți în același timp. La una dintre ședințe, i-am povestit medicului că mătușa mea e interesată de tratament, dar nu poate veni a doua zi pentru că urma să-și sterilizeze pisicile. Cum iese doctorul din cameră, vecinul meu de pat începe o conversație despre pisici. Aflu că tocmai îi trimisese soția un mesaj cum că pisica de la birou îi mâncase mâncarea și dânsul trebuia să-și cumpere ceva din oraș. După care mai aflu și că are un băiat de 8 ani, care învață bine și scrie frumos. Domnul nu vrea să se atașeze de animale, de-aia nu ține pisici în casă. Plus că nu-i bine pentru copil. Îi spun și eu că am un câine și că-i greu, că de multe ori rămâne singur pentru că noi trebuie să plecăm de acasă în același timp și că-i și mai greu când plecăm în călătorii. Apoi vorbim despre plecatul din România, că vai în ce stare e sistemul medical și sanitar, dar pentru dânsul e mai greu, că are deja un copil și nu-ți mai vine să pleci când ai copil. Eu o țin pe a mea cu plecatul indiferent de condiții, îi spun că deocamdată o am pe mama mea bolnavă, instituționalizată și cât trăiește ea, eu nu plec nicăieri, el tace și scoate un „mda…”.
A doua oară mi-a recunoscut vocea din nou, că eu trăncănesc, nu glumă, când ajung la medic, îi spun toate durerile de peste weekend și îl întreb ce proceduri îmi face în ședința respectivă. Domnul cu pisicile se nimerește să fie din nou dincolo de perdea. Mă întreabă de ele, dacă mătușa mea le-a sterilizat și cum mă mai simt. Îi spun că nu prea bine, că mi-am mai descoperit o chestie care sigur e cauza migrenelor și când nu mă doare capul, mă doare stomacul. Se plânge și el și-mi povestește cum decurge tratamentul pentru el, că e singura chestie care a dat rezultate.
Ieri a fost a treia oară când mi-a recunoscut vocea și m-a întrebat ce mai fac și dacă mătușa mea a început tratamentul și ea. I-am spus că nu, pentru că între timp s-a internat în spital pentru niște investigații și că a și plecat pentru câteva zile în Germania. Mi-a povestit câți bani a dat pe analize până să depisteze care-i problema și că acum se simte bine. Când medicul a intrat în cameră și ne-a auzit vorbind, ne-a povestit despre o altă pereche de pacienți care vorbeau prin perdea și într-o zi, domnul a confundat-o pe doamna cu care se conversase de câteva ori cu altcineva. Iar vecinul meu a spus că el are o memorie bună și ține minte vocile, iar pe „doamna” (adică eu) o ține minte. A fost ultima lui ședință, mi-a urat multă sănătate și noroc în viață.
Nu l-am văzut niciodată pe omul ăsta și nu știu cum arată. E doar o voce de după o perdea care mi-a alungat plictiseala în timp ce stăteam cu fața în jos pe o masă (până să mă apuc să citesc). Am povestit asta aici, pentru că poate peste câțiva ani, domnul de după perdea îmi va mai recunoaște vocea și ne-om vedea și la față. I s-a mai întâmplat să țină minte o altă doamnă pe care a revăzut-o după 10 ani, dar ea uitase complet.
4 Comments
cotos
:)) Parca mi-ai povesti un episod din Chicago Hope sau The Big C. Daca domnul s-a facut bine, inseamna ca si tu te vei face. Misteriosul domn e dovada.
deea
Daca tratamentele cu placi de cupru despre care vorbesti au legatura cu tratarea migrenelor, ti-as fi foarte recunoscatoare pt un articol cu detalii 😀
lala
Sunt curioasa despre ce tratament este vorba…..inca nu am probleme, dar am destule persoane in jurul meu care se plang.
CristinaMM
mi se pare amuzanta situatia in sine…motivul pt care esti acolo: nu, mama mea are migrene, oarecum din cauza mea( cand era insarcinata cu mine, fiindca lucra in conditii mai grele, intr-o hala unde era curent, a facut o semipareza; semipareza, atunci, se trata cu medicamente ce provocau avortul…avort pe vremea lui ceausesc, indiferent de motiv…stim cu toti ce rezulta; a fost tratata dar mai pe ocolite iar medicul i-a spus de atunci( acum 30 de ani) ca o sa ramana cu probleme tot restul vietii ei: a avut dreptate, din pacate)