Un balcon de aş avea…
Cred că fiecare dintre noi are un anumit pitic când vine vorba de locul în care trăieşte, fie el apartamentul propriu, garsoniera închiriată sau casa părinţilor. Fiecăruia îi place ba un fotoliu, ba vana din baie, ba salteaua din dormitor, ba oglinda mare din hol… desigur, astea nu-s locuri, sunt obiecte, dar fără ele, acele locuri n-ar fi speciale. Şi de ce-s locurile astea speciale? Pentru că ne oferă senzaţii şi percepţii diferite. Dacă bei cafeaua şi citeşti ziarul pe un scaun incomod, nu te poţi bucura de nicicare pentru că eşti conştient de disconfort. Dacă n-ai o vană (sau cadă, pentru non-timişoreni), nu te poţi relaxa cu o baie fierbinte, dacă n-ai o saltea comodă, somnul devine un chin, nu o plăcere. Dacă n-ai un fotoliu încăpător, în care să te poţi cuibări cum vrei, plăcerea lecturii unei cărţi e pe jumătate compromisă. Dacă n-ai un scaun comod, munca la calculator sau laptop e stropită cu frustrări şi înjurături pentru durerea de spate după 2 ore de stat nemişcat… Aş putea continua, da’ aţi prins ideea.
Ei… mie îmi lipsesc multe în apartamentul meu, dar unele se vor rezolva peste o lună când sper să am sufrageria mult visată. Altele, însă, nu se pot rezolva pentru că-i cam imposibil. Cum ar fi, de exemplu, un balcon. Un balcon de-ală deschis, umbrit fie de un copac, fie de o umbrelă sau prelată, cu scaune comode cu braţe, cu o masă şi cu o priză. Cu flori în ghivece şi cu un pomişor într-un colţ. Cu o lampă cu lumină difuză sau cu lumânări care să-mi lumineze serile… Care să dea către un spaţiu verde sau către o străduţă liniştită… Iubesc dimineţile, iar pe cele de weekend le ador – liniştea savurată alături de vocile mute ale internetului sau de cea a unei cărţi, cafeaua ce s-ar răci în două ore de relaxare – asta e una din imaginile unei vieţi frumoase. Un balcon cam ca astea:
Problema e că am deja un balcon, doar că acesta nu poate îndeplini toate condiţiile de mai sus. Stau la parter, deci nu-l pot lăsa dechis. În plus, e deja amenajată bucătaria în el şi chiar n-aş schimba asta… Aş avea priveliştea potrivită şi toate celelalte cerinţe satisfăcute, dacă aş locui cu un etaj mai sus. Dar nu stau, aşa că atunci când va trebui să-mi aleg un apartament în Berlin, balconul va fi factorul decisiv.
Vouă ce loc din casă voastră vă place cel mai mult?
Păi, dac-aş fi în stare să fac balconul ca vreunul din pozele tale, cu siguranţă ar deveni cel mai iubit loc al casei. Dar pentru că nu am fost, că am un fel de depozit în el, îmi place livingul, cu canapelele lui comode, asupra cărora cade lumina lampadarului.
deci ai balcon si il tii pe post de depozit? Rusinica 🙂
fotoliul de langa fereastra in care imi beau cafeau dimineata studiind razele de soare si pasarile, unde citesc in serile de toamna aramanii cand cerul inveleste bland lumina, unde noaptea veghez tacut seara si sorb o cana calda de cappuccino.
uzat si vechi de cand e lumea, dar nu l-as schimba pt nimic.
nici macar un fotoliu mai de Doamne-ajuta n-am 🙁 dar, cum ziceam… unele lucruri se vor schimba 🙂
Tot la parter stau si eu, cu un balcon inchis. Cand stateam la etajul 4 ( omul extremelor), aveam doua scaune, masuta, ce mai era o placere sa iti pierzi timpul acolo. Acum insa am 3 camere, in loc de 2, si un balcon inchis in loc de 2 deschise :))
inseamna ca ai castigat o incapere-birou? ca aia ar fi al doilea loc preferat din casa. daca l-as avea 🙂
Am balcon la etajul 1, e inchis dar are geamuri de sus pana jos si deschideri mari si e plin de flori. Acolo am un corp de biblioteca cu multe carti, un fotoliu si masuta pentru laptop. Si e locul meu preferat din toata casa. Da, sunt o norocoasa 🙂
asta-i cam asa… ca rasucitul cutitului in rana :))
Btw, vană se zice şi-n Mureş. :))
Nu mai ai nicio sansa sa transformi un coltisor al bucatariei intr-un loc de respiro?
Vara, cel mai mult imi place sa stau pe terasa, pe sezlong, printre zecile de ghivece cu flori de toate culorile, cu o cafea, o carte sau o revista, cu laptopul… ihmmm… ador momentele alea!
Iarna, in aceeasi atmosfera, pe canapeaua din camera de zi, pe care am imblanzit-o chiar zilele astea cu un covor fluffy 🙂 De saltea nu zic nimic, ca aia intra in fisa postului :))
nu prea 🙁 din pacate. dar am geamuri mari si o masuta de lemn in fata lor. scaunele ei nu-s prea comode, dar tot imi place sa stau acolo uneori. 🙂
ahhh… vana am si eu, nu cada :))
Pe vremea când nu aveam casă și grădină, aveam un colțișor minunat chiar în sufragerie, un fotoliu înconjurat de plante de apartament, în care citeam, scriam, visam. Acum nu prea am timp să mă răsfăț, fiindcă grădina mult-visată cere muncă multă, în dauna răsfățului !
nu ma dau in vant pentru statul la casa, dar recunosc ca atunci cand merg la sat, as face orice sa stau in curte, dupa ce tund iarba… si visez de nu stiu cand sa imi amenajez o micuta terasa umbrita langa ciresul din curte. dar e prea departe satul uneori si anul asta inca n-am ajuns deloc 🙁
Poate după nuntă și după voiajul de nuntă. Câteva zile de repaus departe de orașe, de stațiuni, vor fi bine-venite.
Nici eu n-am balcon :(. Ma mulumesc cu platforma de pe bloc. E locul meu preferat.
ce comentariu frumos!!! dupa moderare…
La mama acasa aveam de ales intre multe camere, acum ca stau in garsoniera doar intre locusoare. Locusorul preferat e langa un geam unde mi-am incropit un fel de birou acasa. Balconul e transformat si la mine il bucatarie, dar cum il folosesc foarte putin asa cum e acum :D, ma gandesc si eu sa il aranjez ca in pozele din articol. Primul lucru insa: plasa de tantari la geam
Pinterest, my friend, Pinterest 🙂
locul meu preferat este bucataria……in primul rand ca este foarte mare si am amenajat-o dupa placul meu, seamana mai mult cu un living (nu, nu este iving cu bucatarie, eu nu agreez aceasta idee), in al doilea rand imi place foarte mult sa gatesc si sa ascult muzica in acelasi timp iar in nu in ultimul rand acolo stau in weekend la povesti cu sotul meu langa un pahar cu vin.
al doilea loc preferat este balconul, unde am o masuta si doua scaune si nelipsita vaza cu flori de camp 🙂 (preferatele mele).
poate daca as avea si eu o bucatarie mai mare, mai cum vad prin poze, as gati mai des. 😛 sau as petrece acolo mai mult timp… sau poate nu. 😛 doar ma amagesc.
Na, eu am balconul pe care îl visezi tu, la etajul 2, dar după ani buni în care a fost încărcat cu flori, ghivece şi şezlonguri, l-am golit de tot. Acum e doar o măsuţă acolo care îmi serveşte drept suport pentru coşul de rufe. Atât. Când am de măturat şi şters praful – care-i din belşug – mi-e mult mai uşor aşa.
:(( cum nu stiu unii sa pretuiasca ce au…
Te invit la mine. Te las să ţi-l amenajezi cum vrei tu, dacă vrei poţi să-ţi pui şi pat pliant. Dacă după două nopţi mai vrei să stai, eşti binevenită. 😛 E cu vedere la “mahala”. :))
aha, deci trebuia sa aiba o hiba :))
eu am doua balcoane, sunt o norocoasa. unul da la o strada , fudnatura de fapt dar se vede magistrala. Acolo am cosurile de gunoi (pentru recilat an vreo 2 cutii) si asta nu arata prea bine, plus o masuta care e incarcata de flori si bucati de lemn pastrate pentru gratar, nici asta nu arata prea frumos, dar am ghivece cu flori care atarna pe balustrada (desi cam goale de flori anul asta).
Si al doilea balcon are rosii si castraveti si o masuta cu doua scaune pe care luam masa cand e frumos. Eh balconul asta da spre curtea interioara a blocurilor unde este o parcare si de unde pot sa vad gradina superba a unor vecini.
Dar ma mut in alt apartament cu o terasa de vreo 10mp pe care abia astept sa o aranjez, mai ales ca da spre vest si spre o curte interioara maaare, cu multe gradini. Ah si ca sa ma dau si mai mare, voi avea cam 20mp de gradina pe care sa ii umplu cum vreau eu. Acum am pe pinterest o galerie cu poze asemanatoare cu ale tale din post, inspiratie 🙂 Abia astept concediul de maternitate ca sa lucrez la asta.
chiar ca esti norocoasa 🙂 ar fi fain daca ne-ai arata poze 😛
Ceau Tomatacuscufita (asta daca imi permiti sa te tutuiesc, chiar daca nu am facut cunostinta inca). Ti-am descoperit blogul in urma cu doar doua zile, la recomandarea lui fratelui meu Cristi si a cumnatei mele Ale (sper sa iti dai seama cine sunt) si vreau sa stii ca incepe sa imi placa din ce in ce mai mult. Ceea ce simt citind blogul tau, seamana foarte mult cu ce am simtit cand i-am nascut cei doi copii ai mei..ai impresia ca ii iubesti din prima clipa, insa pe masura ce zilele trec, sentimentul este tot mai puternic, iar dupa un timp, realizezi ca ceea ce ai crezut ca e iubire maxima (cea din prima zi) este de fapt doar punctul de pornire. Ma bucura sa regasesc in randurile asternute de tine, opinii personale pe care le-am pus undeva deoparte si chiar am uitat de ele.
Acum, revenind la intrebarea lansata de tine, simt nevoia sa iti raspund. Inteleg perfect ce inseamna acel loc sau lucru care iti ramane in minte toata viata, care te face sa simti ca fiecare zi trebuie traita la intensitate maxima..pentru mine, acest loc in casa parinteasca a fost un lucru..o ceasca de cafea galbena..in fiecare dimineata savuram cafeaua din ceasca mea galbena, si cafeaua aceea avea un gust dumnezeiesc (poate exagerez putin, insa era grozava)..si toata senzatia asta minunata a rezistat pana intr-o zi cand, revenind de la servici, am gasit cescuta mea in fata vecinei de palier care se plictisea acasa si a trecut pe la mama in vizita sa mai povesteasca..parca a cazut cerul peste mine..nu mi-a mai trebuit ceasca aceea..era cana mea!..mama mai pastreaza cana si acum, dupa 10 ani, insa nu mai vreau sa o folosesc..
Cat despre propria locuinta, cu doi copii care trasnforma fiecare incapere in al treilea razboi mondial, si asta zilnic de cateva ori, locul meu preferat este o banca din Piata Unirii in fata Domului, intr-o dimineata de iunie pe la ora 7.30..frumos, nu-i asa? iti multumesc, draga tomata.
Bineinteles ca poti sa ma tutuiesti, si daca esti cumva din familia Ariciuc (sper ca nu incurc fratele si cumnata), ne-am si cunoscut deja la ziua Alexandrei. Sper sa nu gresesc familia 😛 Dar daca o gresesc, n-are importanta, ca ma bucur la fel de tare de comentariul tau si daca te cunosc si daca inca nu 🙂
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si tare mult ma bucura comparatia pe care ai facut-o. Din nou, daca nu gresesc familia, iti cunosc copiii din poze si sunt niste frumosi si niste dragalasi 🙂 citeam mai demult pe o poza de-asta de circula pe internet ceva de genul: “Excuse the mess, the children are making memories”. a fost primul lucru la care m-am gandit cand ti-am citit comentariul 🙂 asa ca nu conteaza cata dezordine fac, e lumea lor si ar fi pacat cateodata sa le-o deranjam cu ordinea si curatenia.
Imi pare rau sa aud de cana, dar inteleg atasamentul fata de lucruri si stiu cat conteaza sa fie numai ale tale, sa ramana neintinate de alte maini. 😛
Te mai astept cu drag, pe blog 🙂
Ai nimerit bine familia..si da, ne-am cunoscut personal, regret ca nu te-am descoperit inca de atunci, insa nu e timpul pierdut.
Fii sigura ca voi vizita blogul tau cu regularitate..ai mult umor, scrii cu pasiune si esti foarte directa (iar astea sunt doar cateva calitati pe care le-am remarcat la tine pana acum).. avem foarte multe lucruri in comun (citind listele de imi place si nu imi place) si lucrul cel mai important este ca tu faci de multi ani ceva la ce eu doar visez de catva timp incoace..
Iti doresc sa nu ramai niciodata in pana de inspiratie. Cu mult drag, Carla
Uneori scriu ca si cand n-ar citi nimeni :)) de acolo vin toate. Nu-i mereu un lucru bun, ca scriu ce si cum ma taie capul si nu intotdeauna ma gandesc ca ideile mele sunt prea fixe si rigide. Dar invat pe drum 😛 Inca mai invat, dupa 6 ani de scris.
Multumesc de urare, desi inspiratia e uneori destul de nesimtita si imi face figuri, vine cand n-am timp sau nu vine cand am timp 🙁
Carevasăzică nu-i nicio ciudățenie să visezi la perfecțiunea balconului sau că, în căutarea apartamentului perfect, balconul a fost cel ce l-a diferențiat pe câștigător de toate celelalte. Când mă gândesc ce bine i se va potrivi hamacul visurilor mele în el!
Deşi am balcon, este incredibil de mic şi urâţel 🙁
bucataria din apartamentul mamei este locul preferat…este perfecta pt baut cafeaua…si are iesire in balcon…