Filmele de joi

Mâine e o zi specială, așa că vă fac recomandările de filme azi. Numai filme de 5 stele. 4 filme de 5 stele. 🙂

Singin’ in the Rain (1952) – 5 *****

Sunteți mirați că vedeți filmul ăsta pe lista de filme văzute în 2013? Să fiți. Că până acum eu n-am văzut filmul ăsta, deși cunoșteam celebra scenă a cântatului în ploaie. Apropos, știați că Gene Kelly avea febra 40 când a filmat acea scenă? Și că a filmat-o dintr-o singură dublă, de la cap la coadă? Știați că tot el și-a terorizat psihic și fizic pe colegii lui de platou? Actrița care a jucat-o pe Kathy a declarat chiar că cele mai grele lucruri pe care le-a făcut în toată viața ei au fost nașterea și să joace în filmul ăsta. Știați că Donald O’Connor, interpretul lui Cosmo a ajuns la spital după ce-a interpretat și dansat pe melodia Make ’Em Laugh, pentru că a fost atât de solicitantă fizic? Știați că filmul este cel mai bun musical din istoria filmului american, ocupând locul 1 în topul Institutului de Film American în 2006? Dar vă vorbesc despre film de parcă toți l-ați văzut deja. 😛 Dar sigur nu sunt singura codașă, așa că pentru cei care n-au văzut filmul și le-am stârnit curiozitatea, iată despre ce e vorba. Don Lockwood și Lina Lamont sunt vedetele filmului mut din anul 1927. Deși nu sunt împreună, toată lumea crede asta pentru că revistele de scandal i-au cuplat și de dragul publicității niciunul n-a zis că nu-i așa. Când apare filmul vorbit, filmul mut e pe ducă și, odată cu el și o parte din actorii consacrați pentru că, la fel ca Lina, mulți nu dau bine pe sticlă și cu vocea din dotare. Bine, nu-i ăsta singurul motiv, dar e unul dintre ele. Actorii, producătorii, regizorii, sunetiștii și muzicienii trebuie să se reorienteze, așa că fac dintr-un film mut un musical. Dar pentru că Lina are o voce comică și ar strica tot filmul dacă ar apărea cu vocea ei, producătorul angajează o dublură pentru ea. Dublură de care Don Lockwood se îndrăgostește mai pe la începutul filmului. Situații comice, melodii săltărețe, dar, mai presus de orice, numere de dans impresionante. Am văzut și revăzut scena cu Make ’Em Laugh și Singin’ in the Rain de vreo 2-3 ori, sunt adevărate capodopere. Odată pornită pe drumul filmelor vechi, mi-am făcut provizii pentru multe seri de weekend de-acum înainte. Am mult de recuperat, deci pregătiți-vă de recomandări de prin anii 1950-1980.

Poziția copilului (2013) – 5 *****

O să fac măgăria de a compara filmul ăsta cu 4,3,2 și-o să spun că e mult mai bun. Știu că-i ca și când ai compara mere cu pere, da’ dacă vorbim de 2 filme premiate la festivaluri internaționale și dacă ar fi să aleg doar unul, 4,3,2 nici n-ar intra în competiție. Atât de multe m-a făcut să simt Poziția copilului, încât am și uitat că-s într-o sală de cinema și am avut impresia că actorii au ceva cu mine personal. Atâta repulsie am putut simți la început pentru Cornelia și pentru Barbu încât îmi venea să plec din sală, să nu fiu complice la mușamalizările lor. Pe parcurs am ajuns să simpatizez cu mama și să-l urăsc pe fiu, pentru a sfârși cu simpatizarea și înțelegerea amândurora în acea sfâșietoare scenă finală din casa părinților copilului ucis. Mă revoltă că filmul e atât de tipic românesc, atât de real și atât de sincer. Dacă n-aș fi avut ocazia să mă implic cumva într-o situație asemănătoare, probabil filmul ar fi trecut altfel pe lângă sau prin mine. Dar cu un caz concret în suflet și în minte, mi-a fost imposibil să mă detașez. Poziția copilului se spune că e despre relația bolnăvicioasă dintre o mamă și fiul ei. Pentru mine n-a fost asta, a fost doar dragostea bolnavă și totuși atât de naturală a unei mame pentru fiul ei. E filmul unor oameni bogați și-a unui fiu de bani gata care emit pretenții fără nici o rușine. E filmul în care la fel ca în viața, câștigă cei bogați și pierd cei săraci. Mă rog, nu sunt în stare să-i fac o recenzie pe măsură acestui film pentru că implică prea multe trăiri, prea multe idei, prea multe piste pe care o poți lua dacă-l analizezi. Pentru mine e un film bun, desprins din realitatea deranjantă, pe care îl recomand cu cea mai mare căldură. Acum, după ce l-am văzut, mă bucur enorm pentru premiul obținut la Berlin.

Shame (2011) – 5 *****

Știu că despre filmul ăsta am citit pe un blog, nu mai știu pe care, și dup-aia l-am văzut în lista filmelor văzute în 2012 de Alexandra. L-am pus pe listă, dar l-am văzut abia săptămâna asta. Uf, alt film greu, intens, plin de tăcere, care te lasă cu multe semne de întrebare. Un film șocant, cel puțin pentru mine, datorită nudității omniprezente. Filmul este marcat ca interzis minorilor sub 18 ani, abundă în scene de sex și sunt și câteva cadre, prim planuri chiar, cu sexul lui Michael Fassbender. Iar acest Michael Fassbender este un actor excepțional. I-am simțit toată durerea, disperarea, rușinea, lupta interioară și plăcerea extazului. Shame e povestea unui dependent de sex, care se străduiește (și îi reușește) să ducă o viață normală, care să nu dea nimănui de bănuit ce se întâmplă când nu e în societate. Lucrurile se agravează când în viața lui apare sora lui, interpretata superb de Carey Mulligan, iar el nu e pregătit să aibă grijă și de ea. Abia își ține sub  control propriile-i ieșiri. Deci, cum ziceam, film de 5 stele, recomandare.

A Clockwork Orange (1971) – 5 *****

Începusem să-l văd când m-am apucat de citit cartea, pentru că eram curioasă cum își imaginează Kubrik povestea lui Burgess. În afară de faptul că Alex, care are 14 ani, e interpretat de un actor care arată și e muuult mai în vârstă și de faptul că final cărții lipsește din film, aș putea spune că își imaginează povestea destul de exact. Ce veți găsi în filmul ăsta, dacă nu l-ați văzut și vă tentează? Păi găsiți și aici sex, nuditate, scene șocante, dar și o filosofie a liberului arbitru. Am elaborat pe marginea subiectului în recenzia cărții, așa ca nu mai revin. Iar despre film vă spun că e forte bun, dar, așa cum am scris pe Facebook, aș fi tare curioasă să văd cum ar arăta Portocala mecanică regizată de Tarantino. La câtă violență e în ea, e și păcat să se irosească din  punct de vedere vizual. 😛

Sunt tare, tare curioasă dacă ați văzut filmele astea și ce părere aveți despre ele.

18 Comments

    • Tomata

      😛 eu dau note pe baza impresiilor pe care mi le lasa. nu stiu sa apreciez altfel filmele. daca actorii ma conving si-mi transmit starile lor, atunci filmul primeste nota mare. daca ma impresioneaza vizual sau daca-mi plac actorii 🙂 nu-s niste criterii de luat in seama, da’ asa le percep eu.

  • lala

    dupa ce am citit ceea ce ai scris despre Pozitia Copilului, abia astept sa vina weekendul sa-l vad. munai tu puteai descrie cu atata sensibilitate……….

  • cotos

    ClocKwork e o capodopera a cinematografiei mondiale. Recomand la toata lumea. Pozitia copilului nu mi-a placut, nu imi sariti in cap, dar pur si simplu nu m-a cucerit. Shame si Singin in the Rain sunt must see.

    • Tomata

      na lasa ca nici mie nu mi-au placut filme sau carti general adorate 😛 deci stai linistit ca nu-ti sare nimeni in cap. 😛

  • Arana

    Ce bine ca mi-ai amintit de Shame! Stiam de el inainte sa iasa, pentru ca imi place mult de Fassbender, dar cumva mi-a scapat si nu am mai apucat sa il vad. E urmatorul pe lista cand mai fac vreo seara de filme 🙂

  • lattina

    Tocmai am aflat (citit, bineinteles) ca interpreta lui Kathy din “Singin’ in the Rain” este actrita Debbie Reynolds, care la randul ei este mama lui Carrie Fisher – printesa Leia din Star Wars 😉

    • Tomata

      ah, eu nu stiam asta. dar stiu ca Debbie Reynolds inca traieste, spre deosebire de ceilalti actori din Singin’ in the Rain. 😛

  • richie

    Ps. daca tot ai vazut Shame verifica si Hunger (2008) cu Fassbender. E regizat tot de Steve McQueen si e chiar mai crancen decat Shame, fiind inspirat dintr-un fapt real.

    • Tomata

      da, am citit despre Hunger si m-am uitat la niste filmulete pe youtube cu Fassbender si McQueen, dar il mai aman putin pentru ca ma cam consuma si nu-s intotdeauna pregatita pentru filme de-astea 😛

  • Ana

    Am si eu o intrebare, cum de reusesti sa vezi atatea filme? Eu chiar daca imi propun nu reusesc.

    • Tomata

      le vad in weekend. vineri seara de obicei nu fac nimic, doar ma uit la un film. sambata poate ma uit la unul cu Iubi si duminica, in timp ce ma usuc pe par, mi-l intind, imi fac manichiura si ma uit si la film. 🙂 si cand calc ma mai uit si-atunci la filme 🙂 si ma mai duc si la cinema, din cand in cand cu colegele mele. in timpul saptamanii nu ma mai uit nici la seriale, decat rar. am inlocuit uitatul la ceva cu cititul. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *