Scrisoare din Gotland, Suedia
Singura dată când Suedia a intrat în vizorul nostru ca destinație de călătorie a fost când Iubi ar fi participat la un campionat mondial de înot care se ținea la Goteborg. Cum eu visez cu ochii deschiși la diverse puncte de pe harta Europei, am și făcut rapid niște planuri. Dar, ca multe dintre drumurile pe care le-am planificat, toată excursia s-a petrecut în capul și în visele mele. Suedia a rămas undeva acolo… într-un colț uitat al minții mele… A rămas acolo unde este, de fapt: departe, parcă prea departe pentru un drum cu mașina. Și scumpă, a naibii de scumpă.
Dar, cu ajutorul Mihaelei, mai pot visa puțin că odată si-odată voi pune piciorul pe pământ suedez. Speranța moare ultima, iar când vine vorba de călătorii… arde mai aprig decât orice. Din ce mi-a scris Mihaela, Gotland e o bucățică de rai, un altfel de rai, diferit de toate celelalte pe care mi le închipui eu. Iată de ce:
Suedia nu a fost o destinatie visata, ea ne-a ales pe noi. Nu mai spun de Gotland, toata lumea viseaza sa locuiasca pe o insula, dar cine se gandeste ca visele chiar pot deveni realitate?
Cand ma gandesc inapoi, simt de parca as fi trait in acest colt de rai dintotdeauna. Acum cinci ani jumate ne-am impachetat viata in cateva valize si o masina si am strabatut Europa ca sa ajungem la ceea ce numim acum ACASA.
Nu stiu daca pot vorbi de viata in Suedia in general, dar voi vorbi despre viata pe Gotland. O insula in mijlocul Marii Baltice, suficient de departe sa fie o lume izolata, fascinanta, un colt de rai. Nu o spun numai eu, o spune lumea. O spun localnicii, o spun turistii. O vorba din batrani spune ca daca ai ajuns o data aici, fie chiar si in vizita, microbul ”Gotland” iti intra in sange si cu greu mai scapi de el. Din punctul nostru de vedere e perfect adevarat! Desi am fost plecati de pe insula si eu si sotul, eu intr-un oras sudic, Kalmar, la studii, si el la Stockholm, a avut un job timp de 6 luni acolo, nu ne dorim sa ne mutam de pe Gotland.
Gotland e o insula cu foarte adanci radacini in istorie, a fost pe rand a vikingilor, a danezilor, a populatiei guta (vechii gotlandezi) apoi a suedezilor. Limba veche gutamål se vorbeste inca de catre batranii insulei si se vehiculeaza ideea sa se predea in viitor in scoli, sa nu se piarda. E o combinatie intre germana, daneza si suedeza. Gotlandezii vorbesc suedeza cu un accent moale, taranesc, il recunosti de departe. Casele medievale au o puternica influenta germanica, orasul capitala a insulei, Visby , a fost in circuitul oraselor hanseatice. Iar orasul vechi e inclus in patrimoniul UNESCO.
Natura e la ea acasa pe Gotland, turismul e in floare vara, insa felul in care suedezii fac turism e aparte. Lumea vine aici sa stea in natura, vine la cabane aflate in paduri, cu rulotele dupa masini sau cu corturi. Hoteluri sunt putine si scumpe. Piste de biciclete inconjoara insula si sunt multi amatori care fac turul insulei in cateva zile. Sau saptamani. Dupa cum ii tin picioarele si cat de mult timp au sa admire locurile. Sunt multe rezervatii naturale, sunt cateva insule mai mici care sunt foarte laudate. Un loc special pentru noi e insulita Fårö, vestita pentru ai sai raukari si unde a trait ultimii ani, a murit si e inmormantat acolo, faimosul regizor Ingmar Bergman.
De mare interes sunt ruinele celor aproape 100 de biserici medievale de pe Gotland, cateva dintre ele aflandu-se in interiorul orasului vechi Visby. Muzeul de istorie Fornsalen este foarte interesant pentru cei curiosi sa afle istoria locurilor. Jur imprejurul insulei sunt plaje frumoase, unele mari si ingramadite de turisti, altele mici si izolate care isi asteapta vara de vara cu drag turistii.
Oamenii sunt in general politicosi, iti zambesc si iti dau mana cand te intalnesc, incearca sa te ajute daca nu te descurci, te refuza politicos cand nu te pot ajuta, nu iti fac promisiuni desarte. Peste tot esti intampinat cu un zambet si cu salutul “Hej!”. Nimeni nu e grabit aproape niciodata, nimeni nu se impinge aproape nicaieri, nimeni nu striga si nu bate cu pumnul in masa. Se spune despre suedezi ca sunt reci, din aceste motive. Nu sunt colerici, nu sunt agitati (daca vedeti vreun suedez agitat, e ceva in neregula cu el!), nu clocoteste sangele in ei. Vorbesc putin dar daca ajungi sa te imprietenesti cu ei devin vorbareti. Si desigur la chefuri, dupa un pahar de vin. Atunci sunt volubili, rad cu voce tare si se “aprind”. Societatea e cunoscuta ca una egalitara, unde sefii sunt colegi de serviciu si nu conducatori. Unde elevul ii spune profesorului pe numele mic si asta nu inseamna ca nu il respecta. Unde apelativul “dumneavoastra” se spune rar si in anumite situatii, altfel pertuul e adresarea clasica. Unde adultul ii saluta pe copii si unde femeia nu asteapta sa fie salutata de barbat si sa ii sarute mana. Unde cel care ajunge primul la o usa o deschide si eventual il lasa pe celalalt sa treaca (daca nu trece el primul) chiar daca prima persoana e femeie (cea care a deschis usa) si al doilea barbat (cel care trece, femeia tinand usa) fara sa fie considerata lipsa de politete. Dar intotdeauna ai sa primesti un “tack så mycket”. Adica “multumesc frumos”. Unde barbatii gatesc cot la cot cu femeile, stau in concedii de paternitate la fel de mult cat stau femeile in maternitate, unde femeile fac cariera inainte si apoi copii, unde beau cot la cot cu barbatii.
Inchei cu o invitatie calduroasa pe Gotland, in fiecare an in saptamana 32 (aici anul se masoara in saptamani). Atunci strazile se umplu de lume imbracata in costume medievale, au loc turnire cu cai, concerte de muzica preclasica si medievala, targuri cu produse medievale, printese care zambesc timide cavalerilor. Viata se schimba brusc pentru o saptamana si tot orasul pare intors cu peste 600 de ani in urma, cand regele danez Valdemar Atterdags cucerea insula. In fiecare an, in saptamana 32 are loc Saptamana medievala.
Välkommen till Gotland! Sau Välkummen ti Gotland! pe gutamål. Cea din urma urare te intampina la coborarea de pe vapor, in portul din Visby. Bine ati venit pe Gotland!
Mulțumesc, Mihaela, și tare-mi doresc să ne vedem pe Gotland. Poze din Suedia găsiți pe celălalt blog al Mihaelei.
13 Comments
Silving
Exact si precis ca-n Danemarca!E adevarat, din toate obiceiurile astea,cel mai mult imi displace ca femeile beau cot la cot cu barbatii.Nu toate,de fapt eu nu stiu niciuna,dar imi zicea vikingul meu ca cel putin in tinerete,le cam place s-o faca.Dar altfel, parca vine sa completeze scrisoarea mea 🙂 Inclusiv festivalul medieval,care are loc in orasul nostru la sfarsit de august (nu stiu ce saptamana e,desi tot asa se calculeaza 😀 ) si ei spun ca ar fi cel mai mare din Europa.O fi,n-o fi,nu stiu,dar e frumos,de fapt a constituit primul post in 3 parti cu care mi-am inceput eu blogul pentru prima data,acum 2 ani.
Sa fiti fericiti si linistiti acolo! 🙂
salmi
Sa stii ca aceeasi senzatie am avut-o si eu cand am citit scrisoarea ta, ca e ca in Suedia. Nu e de mirare, tarile nordice seamana intre ele la multe :). Multumim, asemenea si voua!
O sa citesc despre festivalul vostru, nu stiam. Si eu am scris in fiecare an pe blog, mai detaliat in primul an parca. 🙂
cotos
Peninsula Scandinava e teritoriul visurilor mele. Locul,oamenii si stilul de viata mi-au facut cu ochiul de mic copil. DIn pacate nu am ajuns niciodata acolo, dar am o groaza de prieteni plecati si care s-au stabilit acolo. Ca sa ajungi acolo cel mai important e sa le cunosti limba.
diana
Doamne, cat e de frumos!
Am fost intr-un concediu in Danemarca si Norvegia. Nici acum n-as putea sa explic de ce am sarit Suedia. Ori nu-mi amintesc, ori n-a tinut de noi… Of, sper sa mai ajung in zona….
lala
foarte frumoasa descrierea.nu am fost niciodata in aceasta parte a Europei, desi imi doresc tare mult!
“Nimeni nu e grabit aproape niciodata, nimeni nu se impinge aproape nicaieri, nimeni nu striga si nu bate cu pumnul in masa”- imi plac locurile unde oamenii sunt calmi, pasnici, respectuosi……m-am saturat de nervii si injuraturile cele le aud aici zi de zi, fie ca e vorba de transport in comun, in piata, la coada la farmacie, la locul de munca sa mai stiu eu unde…..
salmi
Va astept cu drag sa bem o cafea pe o terasa, vara. 🙂 Mersi de publicare.
LiaLia
Ce frumoasa combinatie! Draga mea calatoare Tomata si draga mea gazda Salmi 🙂 Si senzatia mea, citind, ca vorbiti despre “acasa” 🙂 Uite ca eu nu sunt asa departe si tot nu am ajuns la Salmi (desi o tot amenint), dar ma bucur ca am baut o cafea cu ea in Stockholm. Tare faine scrisorile astea, Tomata! Vad ca ai deja din zona (Danemarca, Gotland-Suedia), asa ca te mai astept pana sa iti scriu si eu o scrisoare din padurea mea partial Stockholmeza :)) Numai bine tuturor si hai odata cu primavara!!!
CristinaMM
ce peisaje…deja visez
Laura
Mie imi plac fotografiile si cunt convinsa ca e f frumos. Dar ma intreb si eu cate zile din an ai soare si cum e cand se face intuneric pe la ora 3pm. Intreb asta pentru ca anul asta m-am saturat de cata ploaie a fost aici unde locuiesc, de zilele in care se intuneca devreme. Si ma gandeam cum o fi in Nord, unde zilele sunt mult mai scurte. Eu care as vrea sa ma mut in Edinburgh sau si mai sus, in Scotia unde sunt niste peisaje superbe. Dar cand ma gandesc la ploaie ma apuca groaza. Plus ce poti face acolo pentru a trai, ati castiga existenta.
Da, ca turist e frumos peste tot.
salmi
Scotia e la aceeasi latitudine ca Gotlandul :). Am fost in Scotia, a fost cel mai ploios concediu ever, dar ne-a placut enorm! Gotlandul in schimb e vestit pentru ca a luat de 10 ani la rand cel mai insorit loc din Suedia in perioada iunie-august. Noi lucram in sanatate, locul e vestit pentru turism, dar lumnea traieste ca peste tot, cu exceptia industiriei, e o singura fabrica de cimnent, in rest e agricultura si industrie alimentara. Nu e o insula pustie :).
Noi locuim aici de 5 ani jumate, nu suntem turisti :).
Ziua e scurta iarna dar te asigur ca ccc compenseaza din plin vara. E ceva aparte, trebuie insa sa fii indragpostit de locurile astea ca sa ramai. Cu noi asa s-a intamplat, si suntem doi adulti si doi copii. Avem o familie de prieteni romani care simt exact ca si noi. Deci nu suntem unici. 🙂 Romani, ca de cei nascuti aici, e ca un microb. 😉
Pingback:
Ana
Se stie ca statele nordice se confrunta cel mai grav cu problema imbatranirii demografice. Cel mai rau la capitolul asta sta Letonia, unde se vorbeste chiar de disparitia poporului sau in 60-100 de ani sau poate chiar mai putin. Insa Suedia este singurul stat european care are o politica natalista extrem de bine pusa la punct: crese si gradinite (unele gratuite), centre de ingriire pentru batrani, concediu de paternitate, imprumuturi avantajoase pentru casatoriti etc.
ady
nu mai stiu ce s-a intamplat pe insula gotland in “nils holgerson”. in carte, nu in desenul animat. cine ma ajuta? ca pana maine seara (ca sa pot citi; nici nu stiu dc am cartea la bucuresti) e vreme lunga.
oare acolo au gasit-o pe gasca aia, nu mai stiu cum o cheama, de care se amorezeaza gascanul martin?
pentru mine, suedia e nils holgerson. 🙂