Mamelor care îmi citesc blogul
Spre deosebire de alte fete cu blog, nu mă pot lăuda că mama mea sau părinții mei îmi citesc blogul. Motivele le știți deja, nu-mi mai plâng de milă. Dacă mama mea n-a fost curioasă deloc de calculator, internet și tot ce înseamnă asta, pe tatăl meu îl cam rodea interesul. La loc de cinste erau filmele: de unde poate afla de filme noi, de unde și le poate lua singur și cum le poate vedea. Aveam câteva foi pe care îi scrisesem tutoriale întregi de genul „după ce pornești calculatorul, apeși pe inconița aia cu roșu și albastru (Total Commander) și dai click de doua ori pe pliculețul ăla galben pe care scrie Filme” etc. Îi explicam cum să pornească un film, cum să-l caute pe net, cum să închidă calculatorul, că mereu mi-l lăsa pornit, și ale lucruri de-astea minore. S-a prins destul de greu și oricum, era prea târziu. S-a dus înainte să își ia singur vreun film de pe net.
Nici el nu-mi citea blogul dacă nu îi dădeam eu să citească ceva. Mă felicit de fiecare dată când îmi aduc aminte că i-am dat să citească postul în care îi spuneam cât de mult îl iubesc. Dintre toți membrii familiei mele, doar mătușa și verișoara mea mai trec din când în când pe-aici. Nu mi-e rușine de nimic din ce scriu, nu am nimic de ascuns, deci nu mă deranjează deloc. Știu că sunt unii bloggeri care încearcă să-și ascundă indentitatea pentru că fie nu vor să fie descoperiți de prieteni, fie de părinți. Dar mie mi se pare un lucru foarte frumos să-ți citească părinții rândurile. Pentru că ajung să te cunoască mai bine, să-ți pătrundă în suflet, acolo unde nu întotdeauna îi lăsăm să intre. Mie mi-ar fi plăcut ca părinții mei să mă cunoască mai bine din ceea ce scriu pe blog. Cred că ar fi înțeles mai bine unele lucruri și mi-ar fi înțeles firea fără să trecem prin discuții sau certuri.
Mi s-a întâmplat de vreo 3-4 ori să-mi spună prieteni de-ai mei că mamele lor îmi citesc blogul. Acum ceva vreme, aveam o curiozitate și întrebam lumea ce vârstă are. Până să-mi spună prietenii mei de mamele lor, nu m-am gândit că publicul meu nu e de vârsta mea. Adică nu mă așteptam ca subiectele abordate să intereseze persoane de vârsta părinților mei. Și când am aflat, pe lângă faptul că m-am bucurat de veste, am încercat să îmi dau seama de ce mi-ar citi un părinte blogul. De ce ar citi părinții bloguri, în primul rând? Când chiar unor tineri de vârsta mea li se par niște prostii. Cred că n-am să aflu prea curând, da’ oricum vreau tare mult să le salut și să le mulțumesc mamelor care știu că se mai opresc din când în când să-mi citească rândurile: doamna Spătariu, mama Ancăi, doamna Pop, mama lui Silviu și doamna Pochia, mama Elenei. Doar de dânsele știu eu, dacă sunt mai multe, m-aș bucura nemăsurat să-mi aduceți la cunoștință. 🙂
Vă mulțumesc!
UPDATE: Stiam ca mai demult aflasem de alta mama care imi citeste blogul, doar ca nu puteam sa-mi aduc aminte despre cine era vorba. Multumesc, Cristina, ca mi-ai amintit. Va imbratisez, doamna Puțan 🙂
31 Comments
CristinaTM
Și mama te citește, dar n-o să o vezi comentând, că e timidă într-ale scrisului. Abia dacă mai zice la mine pe blog câte ceva, o dată la câteva luni. Dar să știi că ești în lista ei de bloguri zilnice și e foarte bucuroasă că te-a cunoscut și în persoană la un moment dat. 🙂
mara
Eu crecă oamenii (de toate vârstele) te citesc pentru că pari un om de treabă. 🙂
Tomata
:)) fac tot posibilul sa si fiu un om de treaba 😛 da’ cateodata nu-mi iese, si-s bitchy. din cand in cand se mai vede si pe blog. 😀
cotos
Eu m-am bucurat enorm cand mi-a spus mama ca a vazut ce am scris, si e foarte ok…Tata nu are el habar de calculator…Matusile si unchii imi citesc la fel blogul, si sincer ma bucura cand ma mai intreaba in legatura cu subiectul 🙂
Zina
Și eu, mama lui Horia. Mai rar, dar întotdeauna cu plăcere. Pentru părerile pline de bun-simț ! 😀
Tomata
Horia Dragomir? 🙂 Scuze daca incurc fiii, da’ in afara de Horia Dragomir nu prea stiu multi Horia in online. 😀 Va multumesc ca va opriti pe la mine si sper sa va mai regasesc in comentarii 🙂
Zina
Alt Horia, pe care nu îl cunoști, după cum nu ne cunoaștem nici noi două ! Dar nu-i bai, eu te cunosc prin intermediul blogului tău și poate o să-ți facă plăcere să mă cunoști și tu prin intermediul blogurilor mele. În fond, în online s-au născut și mari iubiri, de ce să nu apară și amiciții ?!
delia
Dina pacate, mama nu ma citeste (cunosti motivele), tata are grija de ea si de gradina si oricum niciodata nu a avut timp de stat la un birou. Fratii nu ma citesc, nu stiu de ce, nu prezint interes pt ei 🙁 (si acuma cu ocazia asta, mi-am dat seama ca e trist si ca mi-ar place ca macar o data sa se uite si sa-si dea cu parerea) si nici pt alti membri ai familiei, doar prietenul meu e cel care vede fiecare postare facuta.
Tomata
la inceput asa a fost si la mine, poate se schimba lucrurile cu timpul. keep on writing. 🙂
Oana
Nici ai mei nu-mi citesc blogul ca nu se pricep la PC-uri si nu au. Si-s curiosi ca stiu de el, dar eu vreau sa ii incurajez sa-si ia ei PC si sa invete sa-l utilizeze, asa ca nu-i invat prost cu printuri :)).
Pe mine stiu sigur ca ma citesc parintii unor prieteni si chiar si unchiu-miu + altii de la care oricum ar putea afla ai mei ce face plodu’ lor liber pe internet. 😀
Anda
Nici parintii mei nu-mi citesc blogul. Stiu de existenta lui, dar nu-l citesc. In schimb mi-l citeste socrul meu :))
Tomata
sigur e bine sa stie atatea despre tine? 😛
Sonia
Şi eu îţi mulţumesc Andreea!
Te citesc de foarte multă vreme. Aproape zilnic!
De ce?
Păi la început pentru că te-am regăsit în postările de pe un blog mai vechi al Ancăi. Ai să înţelegi când o să ai copii că pentru un părinte este important să ştie în ce anturaj se învârte odrasla proprie :).
Apoi, pentru că mi-a plăcut ce am văzut, am continuat să te citesc pentru că în articolele tale am găsit bucăţi de viaţă. Aşa cum este ea.
Şi poate cel mai important motiv este că în sufletul meu anii sunt mult mai puţini decît în buletin :).
Cu drag, Sonia (nu doamna Spătariu, că parcă nu se potriveste cu statutul meu de mamă cititoare de bloguri)
Tomata
>:D< eu n-am putut niciodata vorbi la pertu cu mamele prietenilor mei si nici sa le spun pe numele mic. Asa ca pentru mine veti fi dna Sonia 🙂
bloodie
Cu alte cuvinte, mă spiona. 🙂
eleny
Mama o sa fie tare incantata ca ai mentionat-o 🙂
Nu rateaza nici un post, iar acum de cand are facebook e si mai bagata in treaba asta cu social media. Inca nu intelege de ce sunt atatia oameni care vor sa fie prieteni cu ea :)))
Tomata
nu stiam daca inca ma mai citeste, da’ merci ca mi-ai confirmat 🙂
Oana S.
Ai mei nu-mi citesc blogul, şi-aşa tot ce scriu acolo aud ei live şi-au ajuns deja la saturaţie :))
Stefania
Sunt mama si iti citesc blogul.
Am dat peste “tomata cu scufita” intamplator, cautand informatii despre Boala Alzheimer. Apoi m-a luat valul, am citit si ce ai scris in alte domenii si mi-a placut.
Mi-a placut ca ti-ai pastrat “normalitatea” in conditiile in care trebuia sa functionezi dupa doua sisteme de operare – cel al unui om sanatos si cel al unui bolnav de Alz. Te-am si invidiat pentru dinamica cu care treceai de la un domeniu la altul si pentru ca reuseai sa iti gestionezi timpul astfel incat sa le impaci pe toate: serviciu, responsabilitatile de acasa, dar si sa calatoresti, sa participi la evenimente, etc.
…asa ca, te citesc in continuare cu interes si curiozitate, cu drag, cu intelegere.
Cat despre varsta, in ceea ce ma priveste, pot spune ca anii nu prea conteaza (anii vin, nu trec…). Sper sa mai fie timp si pentru mine.
Tomata
uf, imi scriu asa multi oameni care ma gasesc pe Google cautand chestii despre Alzheimer… 🙁 as vrea sa fie din ce in ce mai putini, insa sunt tot mai multi, boala asta nenorocita devine tot mai “populara”.
Cred ca si blogul m-a ajutat putin sa-mi pastrez normalitatea. Dinamica mi-a fost si ea necesara, daca nu mai strecuram printre atatea probleme si greutati si putina placere pentru mine (calatoriile si diversele evenimente) cred ca as fi luat-o razna si eu.
Si, aveti dreptate, anii nu conteaza. >:D< Va multumesc, sper sa va regasesc mai des prin comentarii 🙂
Arashi
Mama a adoptat rapid tehnologia asta, cu atat mai mult cu cat are o varsta respectabila. Nu doar ca imi citeste mie blogul, dar are chiar ea unul (pe care e mult mai harnica decat mine!). Stiu ca da pe aici din cand in cand pe subiecte de calatorii, pentru ca asta o pasioneaza. 🙂
Tomata
ah, ce dragut. s-o saluti din partea mea, daca nu vede dansa 🙂
dojo
Tata-miu imi citeste blogul de ceva timp si chiar ma certa acum cateva zile ca m-am lenevit. Asa cum spui tu, nimic din ce scriu nu este ‘secret’ si nu am de ce sa ma rusinez 😉
Ioana
Cred ca acei parinti care citesc bloguri merita felicitari in primul rand pentru ca stiu sa faca acest lucru si apoi pentru ca sunt interesati de copiii lor. Rar se gaseste combinatia aceea favorabila, pentru ca deseori cine ar fi interesat de expunerea copiilor in mediul online nu prea se pricepe iar cine se pricepe, nu e tocmai interesat de copil.
vienela
Ai mei nu au cum sa imi citeasca blogul, unul fiind de mult in pamant, celelalt la pat. Dar ma citeste sora mea zilnic.
Tinand cont ca si baiatul meu are blog(desi nu a scris decat 7 articole, dupa care l-a abandonat), m-as putea numara printre mamele de bloggeri care te citesc. :))
Este emotionant sa afli ca te citesc oameni la care nu te-ai fi asteptat…
Ana Q.
Mama cred ca e cel mai fidel cititor al meu. 🙂
Ea e prima care ma anunta daca au mai crescut prietenii pe facebook sau google plus, ca uite ce a mai scris nu stiu care blogger. Mama mea e cititoare avida de bloguri.
La inceput mi se parea ciudat acum insa m-am obisnuit. Atat ca i timpul facultatii nu prea puteam sa scriu despre restante caci mama stia ca nu am. 😛
Bogdan Andrei
Eu am un amic ce iti citeste blogul, si din cand in cand mai dezbatem cate un subiect sau intamplare relatata de tine.
Corina
Tomata, m-ai pus pe ganduri cu postarea asta… Eu nu le-am zis alor mei ca am blog (ce-i drept il am de 2 saptamani doar), acum imi dau seama ce bine as face sa le zic. Mai ales ca sunt tare departe de casa (la Cluj, de la Tulcea), cred ca s-ar simti mai aproape de mine. Cum de nu m-am gandit la asta?… Thanks! 🙂
Mihaela Andreea N.
Hei, sincer si mie mi-ar placea sa-mi citeasca mama blogul, dar nu e genu’. Ea mai bine cauta retete de prajituri pe net decat sa citeasca lucruri asa…”aiurea”. Sunt sigura ca ar intelege mai bine ce e in mintea mea, dar din pacate… asta e mama.
lala
ce draguta esti ca te-ai gandit la asemenea articol.mama mea nu te citeste pentru ca nu se pricepe la calculator.
Pingback: