Lupul nu-și schimbă nici părul, nici năravul

N-am mai scris demult despre probleme de cuplu, nu mi-am mai expus părerile vis-a-vis de anumite situații, da’ pentru că o discuție cu prietenele e mereu roditoare din punctul ăsta de vedere, o să-mi iau libertatea de a-mi expun teoriile apropos de subiectul ăsta.

Deși am în minte ultimul exemplu despre care am discutat cu o prietenă, cazul nu e singur. Aș îndrăzni chiar să aduc în discuție abuzul fizic al femeilor, deși năravul din titlu nu e atât de grav cum e bătaia*. Totuși, un numitor comun au. Să detaliem.

Prietena în discuție se desparte de el dintr-un anumit motiv, bine întemeiat, sa-i spunem „vocabular neadecvat”. După despărțire, el insistă cu împăcarea, cu promisiunile că a doua oară va fi altfel. Prietena începe o relație nouă, dar nu întrerupe definitiv contactul cu el. Nu se pune încă problema împăcării, însă după ruperea noii relații, după mai bine de un an, prietena cedează la insistențele lui și se împacă. Totul e roz, totul e bine, până când la nici câteva luni, lupul își reia năravul.

Ce nu înțeleg eu e cum e posibil să faci aceleași greșeli? De ce ești atât de prost încât să-ți calci în picioare atâtea promisiuni, dar, mai ales, dorința aia nestăvilită de a o avea din nou alături pe cea pe care ai vrut-o lângă tine mai bine de un an? N-ai învățat nimic din despărțirea aia? Lunile alea în care ai visat-o, ai vrut-o înapoi, l-ai urât pe cel care o ținea de mână, nu te-au învățat nimic?

Știu că sunt întrebări retorice, dar chiar nu înțeleg cum funcționează mintea unora. Poate mă luminăți voi.

_______________________________________________

As vrea sa nu ducem discutia in directia violentei in familie. Nu despre asta e vorba in acest post.

* am făcut comparația cu abuzul fizic pentru că și monștri ăia de își bat nevestele, tot spășiți se întorc la ele cu promisiuni, cu regrete, cu păreri de rău, dar totodată și cu pumni, picioare și învinețiri de ochi. Că nu le înțeleg nici pe ele de ce mai pun botul la tote vorbele lor dulci și de ce nu fug de rup pământul din calea bătăușilor, ei, asta-i altă problemă pe care n-o s-o dezvolt, că aș fi prea dură, poate și vulgară. Așa că mă abțin, că mă scârbesc și ei și ele.

30 Comments

  • nenea popa

    Sincer eu nu cred in impacarile de dupa despartiri cu atat mai putin in cele de dupa un an in care unul din ei a mai avut o relatie. Eu nu cred nici in schimbarea celuilalt. Cred doar in accepatrea partilor negative. Sincer pana acum nu am auzit de niciun caz in care el/ea sa se vindece de gelozie, injuraturi,bruscari, etc…dupa toate promisiunile din lume.

  • mady

    EU NU LE INTELEG PE ACESTE FEMEI CARE ACCEPTA BATAIA . SUNT MULTE SARACUTELE .DAR AS VREA SA STIU DE CE MAI SUPORTA SI PT.CE ? EU CRED CA NUMAI FEMEILE SUNT DE VINA .

  • Rox

    Referitor la *: Sunt cazuri in care ele nu stiu ca se poate si altfel, nu pot sau nu au unde sa fuga. E mai complicat decat ‘el o bate, ea nu fuge’.

    • Tomata

      roxana… nu-i complicat deloc. te-a lovit, te-ai luat si-ai plecat. unde vezi cu ochii. nu cred ca o femeie nu are macar o prietena, o ruda care sa o gazduiasca. exista chiar si centre din cate stiu eu. ma rog, nu despre asta e vorba in postul asta.

  • lala

    nu sunt de acord cu violenta in familie, nici macar cea verbala.nu as putea trai cu un om care ma bate si dupa aia zice ca ii pare rau.
    cred in schimbarea in bine a unei persoane, am intalnit cazuri in care o persoana s-a schimbat in bine pentru ideal, pentru cineva, pentru ceva.jos palaria in fata celor care au resusit sa faca asta!

  • Andra

    Orice ar promite si oricat de mult ar fi vrut-o inapoi, e foarte greu pentru un om sa se schimbe. Oamenii sunt cum sunt, cum se formeaza in copilarie si eu cred ca doar chestii majore, de cele mai multe ori cu impact negativ asupra lor, ii mai pot schimba. Uneori si alea mai mult in rau decat in bine.

  • Bogdan

    E simplu, Tommy: tanti are ceva sentimente pentru el sau pentru felul in care a fost tratata. Tu nu ai, dar ea are. Si stim amandoi cum e cu sentimentele, indiferent cat de multe teorii dezvoltam.

  • cris

    cred, ca intr-o relatie, fiecare e bine sa fie constient de ce e dispus sa accepte de la celalalt (cum nici unii dintre noi nu suntem perfecti, toti avem si parti negative)
    in momentul in care simti ca se forteaza o limita si nu esti confortabil cu aceea situatie, e bine sa atragi atentia si sa-l faci pe celalalt sa inteleaga ce te deranjeaza, doar asa ii oferi sansa sa-si ajusteze comportmentul; altfel daca astepti sa se umple paharul si sa rabufneasca, de obicei e prea tarziu sau destul de greu sa se mai schimbe ceva si sentimentele frumoase de la inceput sunt prea erodate de resentimentele aparute

    aceste idei le-am verificat pe “pielea noastra”, in cei peste 16 ani de cand suntem impreuna, si pana acum am reusit sa ne readaptam mereu unul la celalalt, astfel incat sa nu ne lasam coplesiti de frustari si resentimente

  • Cristina

    eu cred totusi ca te refereai la ce e in mintea “agresorului” de face din nou, nu a celui abuzat. parerea mea este ca e o manifestare deviata a afectiunii si posesivitatii, un fel de a-l face pe celalalt sa depinda emotional de tine jignindu-l si distrugandu-i stima de sine.

    • Tomata

      da, la ce e in mintea agresorului. dar nu-mi fac probleme, ca prietena mea nu e genul care sa depinda de cineva, nu e de compatimit ca ia atitudine si e foarte sigura pe ea. dar nu pot inceta sa ma minunez de comportamentul lui…

  • CristinaMM

    sunt femei care nu au unde merge, fiindca el a taiat orice legatura, nu apeleaza la rude, poate, de rusine iar de centre nu stiu, sau nu au incredere…la noi chestia cu centrele este prost dezvoltata, sunt putine poate si aglomerate…

    sunt femei care prefera vorbele urate sau bataia pt viitorul copilului pe care il au, cred ele ca e mai bine sa creasca cu parintii, nu doar cu parintele; altele sunt sarace, poate si ceva mai putin educate si sunt invatate sa indure, mai ales daca s-au maritat de tinere iar altele cred ca il pot schimba pe tampit…unii se si schimba…

    in capul lor uneori e vid, uneori alcoolul gandeste in locul lui, uneori ea este “vinovata” fiindca seful a tipat la el ca nu-si face munca, sau tot ea este vinovata ca nu ii ajung lui banii de ….. au tampitii astia atatea scuze…

    totusi mai rau mi se pare a fi cel care se joaca cu psihicul femei decat cel care sa o palma…
    pot scrie un pomelnic dar am dubii cum ca ar interesa pe cineva…
    o zi buna tuturor

  • Monica

    în primul rând cuvântul de verificare: floare. Pe o femeie să n-o atingi nici măcar cu o …

    Apoi, pentru că sunt tot mai convinsă că nu există oameni ticăloşi ci doar probleme psihice cu tot felul de manifestări: până “violentul” nu se tratează el rămâne la fel. Există tot felul de moduri în care se poate trata, trebuie ajutat nu arătat cu degetul. Dar ce te faci când problema psihică îl împiedică să se vadă aşa cum îl percep ceilalţi?

    Eu cred în despărţire curată sau acordat şanse cât e fierul cald, nu după o perioadă şi nu cu speranţa că “poate s-a schimbat”.

    E greu.

  • dojo

    Nu cred in ciorbe reincalzite. Daca o relatie s-a rupt (si nu e vorba de o despartire din aia prosteasca, ci de o decizie matura), asta este. Oamenii nu se schimba chiar usor si, daca nu au facut-o cand inca mai aveau o sansa, nu vad sa se intample asta dupa despartire

  • cristinallnaturall

    Stiu ca esti mare amatoare de lectura asa ca iti recomand o carte in care s-ar putea sa gasesti raspunsul la intrebare: “Ce spui dupa buna ziua” de Eric Berne. Si nu numai la intrebarea asta :).

    Dupa mine asta nu este o boala a femeilor de la tara, de vreo anumita etnie sau cu venituri mici. Si nu cred ca cineva din exterior o poate ajuta, daca ea nu doreste sa fie ajutata :(.

    Seara buna!

  • ady

    tommy, acu’ vreo 2 saptamani o prietena s-a despartit de prietenul ei pentru ca a batut-o. era pentru prima oara si ea a stiut ca daca vor ramana impreuna va fi doar prima oara din multe alte ori. si a venit la serviciu machiata ca la circ, cu bluze cu maneca lunga cand bucurestiul incepea sa dea in clocot si n-a scos nasu’ din computer. ca sa nu stie nimeni.
    si mi-a povestit patania unei foste colege de-a ei pe care o batea barbatu’ si tot pe ea o comentau colegele (femei): “ce c… o fi asta de-o bate barba-su”. eu am ramas tampita. si vorbim de oamenii cu studii superioare si educatie. inca nu-mi vine sa cred ca mai exista astfel de prejudecati.

    poate nu in totalitate, dar in parte le inteleg pe femeile alea: nu au un venit sa-si asigure traiul (lor si al copiilor), nu au unde sa se duca (familia si prietenele le-ar trimite inapoi la barbat, in cazul in care nu l-ar chema chiar ei pe ala s-o ia acasa), nu au auzit in biata lor viata chinuita de centre de ajutor, iar daca au auzit sunt supra-populate. zau ca nu merita sa le judecam si noi.
    in plus daca sunt din cele care nu mai considera bataia ca pe ceva normal in viata (sunt inca mult, mult prea multe), se lupta si cu prejudecatile. care te pot dobora uneori, cat ai fi de tare.

  • Alina

    Complexa rau toata problema asta. De cele mai multe ori acele femei ajung sa creada ca merita asta. Violenta fizica e mai mereu insotita de violenta psihologica. Mai e si frica de gura lumii, care stim cu totii cum e, mai ales in orasele mici…

    Am o prietena in situatia asta, dar subiectul e tabu intre noi, pentru ca nu l-a lasat, au un copil impreuna. Nu o sa pot sa o inteleg vreodata, am renuntat s-o fac. Insa am invatat din experienta asta ca atunci cand esti in exterior e usor sa vorbesti sa iti spui ca tu nu ai face-o. Oricum, ma bucur ca ai scris despre asta, cred ca e un subiect despre care e foarte important sa se vorbeasca.

    • lala

      si eu am o prietena in situatia prietenei tale si oricat am incercat sa o conving, sa o ajut – nu am reusit! la ea cred ca este vorba si despre gura lumii…

  • Oana S.

    Din păcate multe văd în bărbatul ăla omul pe care l-au văzut la începutul relaţiei. Cunosc şi eu un caz în care, orice ar face şi de oricâte ori s-ar despărţi, ea se întoarce la el gândindu-se că mai este în el o fărâmă din bărbatul de la început. Chestia e că oamenii se schimbă… sau îşi arată adevăratul caracter după o anumită perioadă… şi mulţi nu vor să înţeleagă asta.

  • vienela

    Ai ales bine titlul. Avem in jurul nostru destule exemple de femei care isi fac singure viata un iad, acceptand batjocura unor barbati care nu merita sa traiasca printre oameni. Gelozia, egoismul, posesivitatea ii transforma in monstrii care nu isi mai controleaza instinctele. Cand omul nu gandeste si nu se poate stapani, clar nici nu invata din greseli.

  • Bijuterii

    Ce am invatat pana la varsta asta e ca oamenii nu se schimba. Nu ma refer la obiceiuri marunte, ci vorbesc de esenta lor. Un anumit comportament exersat, invatat, cultivat ani la rand nu va disparea pur si simplu, nici macar de dragul unei persoane.

  • Ana Q.

    Eu am incetat demult sa ma intreb de ce accepta, de ce oamenii nu se schimba, de ce lucrurile sunt asa si nu altfel, pur si simplu nu ne ramane decat sa le toleram, sa incercam sa le intelegem si pe cat putem sa le schimbam. Unde nu se poate, nu se poate…

  • Monica

    eu cunosc un caz al unei tipe apropiate batuta groaznic. am incercat sa o ajut. am incercat sa i caut alt loc de munca. am incercat … dar nu … prefera sa sufere, sa fie o martira proastra!

    barbatii care cer si apoi se intorc la vechile actiuni sunt cei cu stima de sine scazuta, cu o imagine proasta in ceea ce ii priveste. sunt barbati care stiu ca nu pot mai mult, dar nu vor sa recunoasca!

  • Raluca

    Sunt perfect de acord cu Dojo. Ciorba reincalzita e pierdere de timp. Presupunand ca s-ar mai si schimba oamenii…aceste schimbari sunt micute obiceiurile impamantenite raman. Primindu-l inapoi ii arati doar ca ii vei tolera prostiile mereu.

  • ailime

    In exemplul dat de tine mintea lui functioa cam asa: in momentul in care a pierdut-o prima data si-a dat seama cat de mult tine la ea, chiar o iubeste. El CHIAR credea asta. Si-a promis ca se va schimba, a incercat sa se schimbe si a facut eforturi de a se schimba PENTRU EA. Asta a fost prima lui greseala. De a-si schimba comportamentul si felul de a fi pentru alta persoana, si nu pentru ca asa a simtit. Motivul pentru care vrei sa te schimbi, tu pe tine, ca si om, ca si caracter, e foarte greu si trebuie sa aiba un motiv bine intemeiat, dar acel motiv nu trebuie sa depinda de alta persoan.
    A incercat sa se schimbe si dovada asta sta in acele 2 luni de la inceputul relatiei, cand ea l-a acceptat inapoi. Dar e greu sa iti pastrezi motivatia odata ce ti-ai atins scopul. El si-a atins scopul, si-a recapatat fosta prietena. Motivatia ca sa stea schimbat a scazut, invervin monotonia si rutina. Ei au pornit din start gresit. Nu te schimbi ca sa placi unei persoane, te schimbi pentru tine.
    Este chiar logic ceea ce s-a intamplat. In continuare ea poate sa se complaca si sa incerce sa faca compromisuri ori se va termina iar relatia.
    Nu poti invinui pe nimeni in exemplul dat. El nu a mintit-o si nu a inselat-o. El i-a promis ca se schimba si in acel moment in care a promis, chiar era schimbat. El asa credea si in acel moment pentru el promisiunile erau adevarate. Ea il iubea (sau il iubeste) si doreste sa creada ca de data asta va dura si il accepta. Timpul trece, sentimentele se schimba, omul face eforturi de a ramane pe placul prietenei dar e in lupta cu el insusi pentru ca una face si alta simte sau gandeste. Si asa ajung in momentul in care observa amandoi ca istoria se repeta.
    E mult mai usor sa intelegi comportamentul uman si sa il iei asa cum e si sa il accepti, sa nu il judeci si sa nu inviniesti pe nimeni, dupa ce citest carti psihologice. Nu mai judeci si stii cand poti ajuta pe altii si cand trebuie doar sa asculti fara sa judeci.
    Acum 5 ani eram si eu ca majoritatea comentatorilor, aveam aceleasi idei si aceleasi replici. Atunci cand realizezi ca trebuie sa te schimbi pe tine, ca si caracter, ca si persoana, se intampla deobicei ca urmare a unei traume care iti darama lumea. Ori alegi ca sa faci aceleasi greseli ori alegi ca sa te schimbi. La noi in tara mentalitatea este un obstacol foarte mare. Despartirea/divortul nu sunt lucruri asa de simple si deloc acceptate in familiile in care parintii/rudele nu au studii superioare. Si chiar daca au, simt o rusine fata de eveniment iar tu ca cel direct implicat e imposibil sa nu o simti.
    Am divortat la 26 de ani si va spun, nu e ca in filme cu chestii de genul ‘ramane prieteni’ sau ‘it’s not a big deal’.
    Ai spus ca articolul nu este despre abozul femeii in familie (verbal, psihologic sau fizic, tot abuz se cheama), dar o comentatoare a spus ‘numai femeile sunt de vina’ iar tu ai raspuns la comentariul lui @rox ca ‘nu-i deloc complicat’. Te inseli amarnic.. e foarte, foarte complicat.
    Abuzul, de orice natura, are efectul devastator de a omora/diminua stima de sine a unei persoane. Femeia, prin natura ei, e mai predispusa la a pierde stima de sine daca e abuzata intr-un fel sau altul. Rezultatul e devastator: nu mai are incredere in ea, nu mai stie ca exista alta lume decat cea in care traieste, CREDE cu tarie ca nu merita sau ca nu va gasi ceva mai bun si se complace in aceasta situatie. Imagineaza-ti o persoana cu un val pe fata care nu vede lumea in detaliu cum vezi tu, ci vede in ceata. Nu poti sa ii iei valul pentru ca o omori, ci trebuie sa vrea ea sa si-l dea jos, sau ii cade valul.
    Atunci cand lumea ei se destrama se pot produce 3 lucruri: se schimba si isi recapata stima de sine (e si cazul meu), se sinucide sau repeta greseala si intra intr-o noua relatie in care e abuzata emotiona/fizic.
    E usor sa iti dai cu parerea sau sa oferi sfaturi, dar pana persoana nu VREA sa se schimbe, pana nu are o MOTIVATIE buna pentru ea, degeaba ii oferi sfaturi si ii zici ca nu e bine ce face. Nu are nevoie de sfaturi si nu le cere. Singurul lucru pe care il poti face pentru o persoana abuzata e sa fii aproape de ea (daca acest lucru nu te afecteaza) si sa o asculti. Doar cand iti cere ajutorul, ajut-o. Altfel totul se va intoarce impotriva ta si te trezesti acuzat ca era mai bine sa nu te bagi in treburile ei/lui.
    Nu sunt psiholog si nici in domeniu, doar ca am avut si eu intrebarile pe care le puneti la acest articol, le-am cautat raspunsuri si l-am gasit. Inca mai am de invatat si inca mai repet din greseli, involuntar, dar invat.

  • strumfa bucatareste

    eu nu inteleg de ce se intorc ele? la ce spera? au plecat dintr-un motiv bine intemeiat, la varsta asta oamenii nu se mai schimba ci doar isi infraneaza pt o perioada apucaturile, este foarte greu sa educi un adult. La un moment dat aceste infranari rabufnesc. Ele sunt vinovate de situatia in care se regasesc dupa “reincalzirea ciorbei” (pt cine nu stie, ciorba reincalzita intotdeauna se acreste 😉 )
    Revenind la cazul de fata el este cel care este, ea visa si spera la o relatie ideala…si-a pierdut timpul degeaba.

  • Xenonisis

    O sa mai scriu si eu ceva ciudat pe blogul tau Tomato, am baut un pic dar lasa, nu-i bai, sunt fericit si asa s-a inventat si Facebook-ul, stiai asta, nu ? … 🙂

    Nu sar in apararea barbatilor de acest tip, nicidecum, insa, bataia este totusi un “mic mic semn” de iubire… LOOOL Pe bune, de ce si-ar pierde timpul un barbat sa loveasca o femeie? Cu atata “social media” si “flori parfumate” prin jurul nostru, mai e timp in ziua de azi de asa ceva ? Ce il determina pe un barbat sa dea o palma ? Clar ca vrea ceva de la ea de ajunge la asta, nu ???

    Poate ca cel mai groaznic lucru care il poate experimenta o femeie (in dragoste) nu e bataia ci indiferenta!

    Si nu in ultimul rand, sa nu uitam ca bataia “moderata” este recomandata la pat femeilor de peste 30 de ani si nu numai!! HUH!!! LOOOL Asa ca nu mai bate campii cu texte inutile si scrie ceva incendiar Tomato, in locul textelor astea plictisitoare…

    BDSM stii ? LOOOOOOOL

    Cheers!

    Sexy den a mutha – “Hold me like a shotgun, hit me everywhere……”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge