O palmă și-un parfum
Anul 2002 este unul dintre acei ani care rămân țintuiți pe panoul vieții cu o pioneză colorată, care e atât de bine fixată încât doar crâncenul „A.” i-ar putea șterge urmele. Vineri se împlinesc deja 10 ani de când mi-am luat „la revedere” de la colegii mei de liceu și de la C.D. Loga, iar mie mi se perindă prin memorie clipele de așteptare nesfârșită din fața liceului când rezultatele de la bac nu mai veneau.
Stăteam îmbulziți pe scări în fața ușilor închise, dădeam prognosticuri, emiteam ipoteze, ne întreceam în promisiuni și planuri despre ce-o să facem dacă luăm bacul cu note mari sau, dimpotrivă, ce-o să ni se întâmple dacă luăm note mici; dar pe mine deja nu mă mai stresa așteptarea asta pentru că cineva de-acasă îmi ciobise deja entuziasmul.
Ai mei fuseseră plecați din oraș în weekendul ăla, iar când s-au întors duminică seara, eu nu eram nicaieri. Asta nu prea se întâmpla, așa că tatăl meu a început să mă sune și, evident, să mă cheme acasă. I-am spus o dată că nu vin, că aștept rezultatele și că acuș trebuie să se afișeze. Numai că „acuș-ul” ăla s-a făcut din ora 20 ora 23. Și asta chiar nu era o oră la care eu să nu fiu acasă. Evident că telefoanele s-au înmulțit, la fel ca și refuzurile mele. Eram hotărâtă să aflu în seara aia ce notă luasem, așa că am riscat o ceartă și nu m-am dus. Totuși nu mai aveam chef de nici un rezultat, deși colegii și prietenii mei erau foarte agitați și înflăcărați – veniseră prieteni și de la alte licee să ne susțină pentru că noi rămăseserăm singurul liceu din oraș care nu afișase notele.
Într-un final am aflat minunata notă, dar cu toate astea… nu mă încerca nici o bucurie… N-am mers cu prietenii mei să sărbătoresc în oraș, n-am mai pierdut vremea prin fața liceului, m-am îndreptat către autobuz pentru a mă duce acasă.
Eram așteptată, însă nu cum mi-ar fi plăcut mie, să le sar în gât părinților mei și să le dau vestea cea bună, ci cu fețe încruntate, cu voci aspre și cu nervi întinși. Tatăl meu a fost atât de supărat pe mine că am îndrăznit să-i spun că nu vin acasă și, mai mult, să-i închid telefonul și să-i comentez, încât mi-a tras o palmă. Nici nu m-a întrebat ce notă am luat, părea că-i păsa doar de faptul că am stat în oraș până aproape de ora 12 noaptea și, mai mult, că i-am spus că nu vin când el m-a chemat. Evident că m-am cărat în camera mea trântind ușa și plângând și oricâtă părere de rău citeam în ochii lui după gestul necugetat… nu mai voiam să-l văd în viața mea. (of, cum aș întoarce acum timpul înapoi…)
Tatăl meu nu mi-a cerut niciodată scuze, pentru nimic, însă mereu făcea ceva care avea același înțeles. Pentru palma pe care mi-o dăduse cu o seară înainte, a rugat-o pe mama mea să-mi cumpere ceva. Iar ea mi-a cumpărat cel mai grozav parfum pe care îl avusesem până atunci: Little Black Dress de la Avon. Sticluța de parfum m-a ținuat aproape 2 ani, mă dădeam doar la ocazii speciale sau când mergeam în oraș – după întâmplarea asta vă închipuiți că nu aveam o viață socială foarte pestriță. 🙂
Mi-am amintit de episodul ăsta pentru că aud la radio că începe bacul. În plus, vineri am întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului și abia aștept. Dar și pentru că anul ăsta Avon împlinește 15 ani în România, iar Little Black Dress e unul dintre produsele mele preferate de la Avon. Cu toate astea, de la sticluța aceea, n-am mai avut nici una. Până acum 🙂
28 Comments
Bianca
Ai intalnirea de 10 ani? Wow si eu abia o astept pe a mea :)) La anu’…. Pff, da vremea asta ingrozitor ce trece, 10 ani, mai? Cand? Cum? 😛
Tomata
da, nici mie nu-mi vine sa cred. dar nu mai am rabdare deja. mai sunt 2 zile si toata ma perpelesc. 🙂
lala
ai un stil sa povestesti ca “toata ma fac piele de gaina” si imi place al naibii de mult 🙂
asa sunt parintii uneori, mai exigenti.cam asa procedau si ai mei, atunci m-am suparat pe ei, acum ii inteleg.
little black dress a fost si primul meu parfum de la avon si imi place foarte mult, pe locul doi perceive si dupa celebre. sunt o clienta fidela avon si nu exista luna in care sa nu imi comand ceva, am multe produse preferate de la ei si astept cu nerabdare in fiecare luna sa apara un nou catalog 🙂
Tomata
aaa, am avut si celebre. 😛 acum imi aduc aminte. o sticluta mica de 30 de ml. ;)) as avea o poveste si despre el 😛 odata cu campania asta de la Avon, voi deveni si eu clienta fidela, cel putin in urmatoarele 8 luni.
strumfa bucatareste
zic la fel ca lala, ai o pricepere in a povesti incat iti transmiti toate sentimentele catre noi, citind ce scrii reusesti sa ma faci sa rad, sa plang, sa ma intristez (agonie si extaz :)) ) , in fine, eu 12 mai am avut intalnirea de 10 ani de la facultate. Din pacate dragii nostri colegi pe care-i numeri pe degetele de la o mana au organizat totul apropae in secret (parerea nu e doar a mea) si ne-au facut plubica doar data intalnirii. Nu am avut dreptul la un cuvant, o parere. Bineinteles ca eu in ziua cu pricina am avut nunta unei prietene de la care nu puteam lipsi, asa ca…..am fost absenta :(( la fel ca multi altii. Tu ma gandesc ca vei ajunge la intalnire si astept si impresiile 😉
Tomata
oh, sper sa nu va fac sa plangeti 🙂 nu asta e intentia mea. dar ma bucur daca ce scriu atinge corzi sensibile. >:D< pacat ca n-ai fost la intalnire, eu abia astept ziua de vineri. 🙂
Bibi
Nu vreau sa comentez reactiile parintilor tai (pe mine m-au intristat pentru ca eu ma consider si vreau sa raman o mama moderna), insa vreau sa spun ca-mi place maxim parfumul “little black dress” si de-alungul anilor am achizitionat destul de multe sip-uri cu acest parfum. Merita toata lumea sa-l incerce macar o data.
Tomata
parintii mei au fost parinti de moda veche, care ma mai educau si cu cate o palma si cu cate o bataita cand saream calul. dar, te asigur, niciuna dintre ele nu era fara motiv, iar tatal meu in afara de tras de ureche si palma asta, nu s-a atins de mine. 🙂 nu am absolut nimic sa le reprosez din punctul asta de vedere. n-am fost un copil maltratat. 🙂
Cristina
Mereu e un moment bun pentru o sticluta de parfum 🙂
Bijuterii
Se intampla destul de des sa asociem o mireasma cu un eveniment, ca doar nu degeaba se spune ca memoria olfactiva e cea mai puternica. Cred ca Little Black Dress a ramas un parfum de referinta in viata ta.
Tomata
asa-i. am o gramada de parfumuri care imi aduc aminte de diverse momente sau persoane.
Cornel T
Eu am pierdut legaturile cu toti! Am prin lista de prieteni rataciti cativa fosti colegi de generala licul si faculta, insa daca or fi fost intalniri eu unul nu m-am prezentat! Initial parca nu imi parea rau, insa dupa ce am citit articolul tau parca sa trezit ceva in mine!
O fi de bine o fi de rau, habar nu am!
Tomata
pai mai ai timp la intalnirea de 20 de ani. cauta-i, strange-i si intalniti-va 🙂
diana
Eu am sarit intalnirea de 10 ani. Din pacate, eram la Timisoara si nu puteam sa plec spre Petrosani nicicum. Nici fostii mei colegi nu s-au prea agitat. S-au intalnit doar vreo 8.
Liceul n-a fost cea mai buna perioada a vietii mele, dar mi-a oferit sansa sa o cunosc pe cea mai buna prietena a mea ever.
Alina
Vai cat am iubit parfumul ala! Dar dupa am descoperit Dior, Hypnotic Poison si a cazut in dizgratie saracul 🙂
Sa te bucuri de colegi, sunt asa frumoase intalnirile astea!
Ioana
Vreau sa remarc faptul ca mama ta e cea care ti-a ales acest parfum. Cred ca ai nostalgia momentelor in care era “ea” si iti putea face asemenea cadouri inspirate.
Tomata
maine o sa vorbesc mai mult despre mama mea…
Oana
Nici tata nu-si cere scuze daca zice o chestie urata sau face vreo tampenie (de dat in mine n-a dat ca e tata modern si anti-din-astea :D), dar face gesturi prin care sa-si “cumpere” iertarea, asa ca te inteleg (am scris perfect, dar am sters pentru ca nu imi pot inchipui cum te simti cand iti amintesti asta). Te imbratisez!
Tomata
>:D< multumesc pentru paranteza.
Luminita
Buna Tomato, observ ca ai unul dintre cele mai autentice titluri, autentice titluri, eu una sunt impresionata de blog-ul, cred ca o sa vin mai des pe aici.
Ce iti place sa citesti de ai o asemenea inspiratie?
Tomata
stii cum e, daca agati cititorul cu titlul, l-ai convins sa intre sa citeasca. asta incerc si eu cu titlurile mele.
din pacate nu mai citesc prea mult 🙁
roberts
distractie placuta la intalnirea de 10 ani! inca ceva: ce parfum folosesti acum? 🙂
Tomata
tocmai mi s-a terminat o sticluta de parfum tot de la Avon, de la Christian Lacroix. Acum astept Little Black Dress 🙂
Kono
Fix azi mi-am luat si eu la revedere de la colegi 🙁 . Chiar sunt curios cum o sa aratam peste 10 ani.
Marius
Mai am patru ani pana la intalnirea mea de 10 ani . In cazul meu, nu cred ca va fi ceva spectaculos, pentru ca inca tin legatura cu o mare parte din colegii de liceu
vienela
Asa gandeam si eu cand tata imi mai dadea cate o palma(uneori chiar mai multe, de obicei pentru greselile surorii mele), imi doream sa nu-l mai vad sau chiar sa mor, ca sa fiu sigura ca si el va suferi. Acum as vrea sa fie langa mine, sa-mi dea oricat de multe palme.
La o luna dupa intalnirea de 20 de ani mi-am regasit o fosta colega, asa am aflat ca s-au revazut. Eu m-am tot mutat si am pierdut legatura cu colegii. Poate am mai mult noroc la cea de 30 de ani. :))
Pingback:
Peter Minea
Dar tatăl ar fi putut veni până la liceu în acea seară de 7 iulie 2002, ca să se asigure că totul este în ordine cu fiica sa?