Despre blogging „encore une fois”
Pe bune, unii bloggeri mici rămân mici pentru că pur și simplu nu pot mai mult. Atenție, urmează un post ce poate conține urme de aroganță.
Până ieri aproape că uram povestea asta cu bloggeri mici vs bloggeri mari, pentru că eram sătulă de discuție. Încă sunt, da’ dacă nu zic ce-am de zis… o să-mi stea în gât. Nu îmi fac iluzii că bloggerii mici de care e vorba în propoziție vor avea ceva de învățat, așa că tot pentru ochii supra saturați ai bloggerilor normali o să scriu. Hopa, avem o specie nouă: bloggerii normali. Care nu sunt nici mari, nici mici, ci care chiar înțeleg care-i treaba cu bloggingul ăsta, care nici nu se bat cu cărămida în piept fluturând peste tot statistici, nici nu scriu doar pentru ei. Bloggerii normali sunt acei oameni care s-au apucat de scris pentru că au simțit ei că au ceva de spus, că pot s-o spună frumos sau bine, că au vrut să aibă cui să împărtășească chestii. Pe acești bloggeri eu nu-i voi numi mici, nici dacă au 100 de unici pe zi. Sunt bloggeri care scriu de plăcere și nu-i interesează partea financiară. Își văd de treabă și nu-i interesează nici o poziție, nici un clasament, vor doar să scrie și să fie citiți. De ei mi-e tare drag.
Ei, bloggerii mici, în viziunea mea, sunt cei care asteaptă să facă bani din blogging după 3 luni de scris (și de cele mai multe ori aiurea), cei care presară linkuri PESTE TOT, de la grupuri pe facebook, până pe alte bloguri, în comentarii, care își fac conturi de twitter și fanpages doar pentru a mai avea un canal unde să trântească un link. Și care, după toată această muncă asiduă, se așteaptă să vină miile de unici în valuri. Dimineața, la prânz și seara, când aruncă pe ici pe colo cu câte un link. Sau, tot bloggeri mici sunt și ăia care nu vor să învețe, nu pleacă urechea la nici unul dintre kilometricele posturi de pe FIECARE blog de top, posturi de genul „așa da”, „așa nu”. Io nu știu ce bloguri citesc ei, că toate blogurile mari au scris cel puțin un articol despre ce trebuie să facă un blogger începător. Degeaba. Aștia-s după mine bloggerii mici și despre ei e vorba în acest post.
Despre A-listeri nu vorbim, că toată lumea știe cine-s și de ce-s.
Ce m-a ofticat pe mine atât de tare încât azi vărs un pic de venin e o domnișoară de pe un grup de pe Facebook, Bloggerite pe numele lui. Long story short, fata a scris pe grup că se retrage pentru că simte că nu mai are nimic în comun cu el, din cauza articolului Ruxei. Am citit articolul Ruxei după ce l-a scris, l-am dat pe twitter pentru că sunt întru totul de acord cu el, așa că m-am băgat în discuție, deși nu-s prea activă pe grup. Fata era supărată foc pe delimitarea făcută de Ruxa între „bloggeri” și „oameni cu blog”. Am încercat să-i explic că acel articol NU se referă la acei bloggeri care n-au interese financiare, cum probabil era cazul ei, însă o ținea una și bună că ea nu e „om cu blog”. :)) Pe ea asta o supăra, sintagma folosită de Ruxa. Acuma io nu știu dacă am drepate sau nu, da’ bănuiesc că Ruxa a folosit-o doar pentru că nu avea alt termen la îndemână. Se pare că a reușit să o supere pe această domnișoară atât de mult încât s-a retras din grup. Care n-avea absolut nici o legătură cu postul Ruxei, nu era promovat acolo, Ruxa nu comentase, în fine. A părăsit grupul, deși s-a încercat lămurirea ei.
Un alt motiv care stă la baza acestui post e un articol scris de un cineva în urma SMSummitului de de la Bucuresti. Un domn care îi critica pe toți speakerii pe care i-a ascultat. Ba că Manafu a avut slide-uri în engleză, ba că Gabriela Lungu de la The Practice a avut exemple de la americani (că doar românii au pus coada la cireașă și au elaborat niște campanii, că tot mapamondul are ce învăța de la ei), ba că eCostin n-are habar de statistici, ba că, ba că… nu mai țin minte. Dacă vreți să cititi articolul, pun linkul așa brut, că nu vreau să-i mai fac trafic. http://www.horeabadau.ro/despre-social-media-summit/
Stau eu și mă întreb acuma, privind din banca mea din care nu ies nici în pauză: oamenii ăștia pe ce lume trăiesc? Ăștia care pretind că știu cu ce se mănâncă bloggingul, Social Media și online-ul în general? Te duci la o conferință ca SMSummit, ca să înveți ceva de la niște oameni care știu uuuuun piiiiic mai mult ca tine. Nu zic că-s atoateștiutori, nu zic că îți pot răspunde chiar la orice întrebare despre Facebook sau Twitter, nu zic că au cele mai coerente discursuri mereu, da’ io zic că funcțiile pe care le au și faptul că participă la tone de conferințe, nu numai în România, ci și în alte țări, unde ascultă alți speakeri vorbind și de la care învață cum să ne învețe și pe noi, îi recomandă să le vorbească oamenilor.
Da’ bloggerii mici preferă să critice, să arunce cu pietre, să spameze, să își ia jucăriile și să plece atunci când nu le convine ceva. În loc să învețe, să întrebe, să se documenteze, să cerceteze, să încerce și să facă ceva de calitate.
Și stați că n-am terminat: al treilea motiv pentru care m-am pus să scriu aseară e nemuritoarea doleanță pentru Link Exchange. Dacă nu se cer linkuri în comentarii, se trimite un mail – degeaba scrie prostul pe pagina de contact, acolo unde e și adresa de mail că NU face link exchange –, se postează pe wall-ul fanpage-ului blogului, se trimite private message pe Facebook sau se postează pe grupuri cum e cel de care v-am spus mai sus. Oameni buni, vreți linkuri pentru a vă mări traficul și Page Rank-ul. Dar, aflați de la mine, dacă până acum nu v-a spus nimeni (deși tare mă îndoiesc), că Google-ul PENALIZEAZĂ prea multe linkuri externe pe o pagină. Pentru că se consideră farm links și dpdv SEO it’s a big no-no. Și nu vorbesc din auzite, chiar mă ocup cu SEO și n-oi fi io expertă și nici specialistă, da’ regulile Google le știu pe de rost. Deci degeaba cereți link exchange ca tot în dezavantajul vostru e.
Știu că mi-am răcit tastele degeaba, da’ bine că m-am răcorit un pic.
50 Comments
EL
Cred ca este evolutia normala in orice proces, se amesteca fondul cu forma.
In loc sa fie continutul blogului preocuparea principala energiile se canalizeaza spre promovarea lui sau spre a starni reactii.
Pana la urma “piata” (nu in sens economic) ar trebui sa ii cearna pe acestia iar daca nu… sa fie fericita cu ei.
crinutza
Andreea, stii de ce am iesit eu din grupul ala?
Pentru ca intotdeauna anumitor persoane “cu greutate” li se dadea dreptate, chiar daca era evident ca ele erau cele care gresisera.
N-am vazut discutia de ieri, ca de iesit am iesit deja de ceva vreme din grup, dar iti spun sincer ca si eu m-as fi simtit lezata de imparteala asta, chiar daca pe Ruxa o apreciez.
Tomata
asa cum am zis si in post, cred ca e doar un termen folosit in lipsa altuia. sunt unii bloggeri (intelegand prin asta orice om care are un blog), care refuza sa se numeasca bloggeri, ceea ce, dupa mine, e cam aiurea. nu ii tin apararea Ruxei, nu sunt de acord cu hai sa facem numai cum zic aia mari, ca ei stiu reteta, insa cand ii vad pe unii ca au pretentii, fac scandal si spam, injura, numai ca sa iasa in fata si sa-i bage cineva in seama, mi se ridica parul pe mine. Bloggeri suntem toti la urma urmei, insa exista o delimitare intre aceste doua categorii si, din pacate, Ruxa n-a stiut cum sa-i denumeasca. Habar n-am. Mie mi se pare un motiv stupizel pt a-ti lua jucariile si-a pleca, cu atat mai mult cu cat n-avea nici o legatura cu grupul acela.
crinutza
Lasa ca povestim noi pe voi despre chestia asta 🙂
Raluca
Andreea eu mă simt foarte super bine în băncuța mea. Iar ăstora de tot se rup cu A-listeri și bloggeri mici și alte alea le-aș da taskul de care vorbea VisUrât acum ceva timp: ia scrie tu 3 articole pe zi, scrise OK astfel încât să mai revină omul pe blogul tău. Cred că un exercițiu de genul ăsta ar liniști o parte din fantasticii bloggeri.
Tomata
exact. ca sa ajungi acolo sus, trebuie sa indeplinesti niste conditii.
Oana
Pe mine m-a iritat “the drama”. De ce sa iti anunti iesirea si sa arunci vina pe altcineva? Exista butonul “Leave group”, foloseste-l, pa si pusi! Mi-a miros a “Vreau sa atrag atentia!”. Am vrut sa scriu asta si acolo, dar am zis ca n-are rost sa mai creez dispute…
Tomata
a zis cineva ca asta voia si domnisoara si ca nu e prima data. in fine…
Oana
Da, am vazut ca a scris una din fete dup-aia ca nu e la prima ei iesire domnisoara. Asta e, e clar ca nu putem fi toti de acord.
Roșcata
Nu esti singura care scrie despre acest subiect. Am citit mii de astfel de posturi. 😀 :).
Unii se supara repede si gata, iar altii se asteapta sa cada mierea din cer. Fiecare stie ce si cum vrea sa faca mai bine pentru el. Atunci cand cineva are ceva, anume, in cap, nu mai poti sa il faci sa inteleaga ca e bine altfel.
Ma bucur sa aflu ca sunt o normala :D.
Tomata
si totusi prea putini invata ceva din astfel de posturi.
Demonica
Parerea mea de om mic cu blog mic, activ de 3 luni :-)) e ca mai bine ai cititori fideli care revin la fiecare postare, decat multe vizualizari intr-o zi obtinute printr-o conjunctura fericita, dar care nu se va repeta prea curand. Cresterea usoara, dar constanta e cea mai sanatoasa 🙂
mara
Uf, greu post. Mă depășește tehnic. Mai bine mă întorc la tricotat 🙂
ruxa
mno, noroc c’ai scris tu, altfel ratam problema domnisoarei cu textul meu. sau, mai bine zis, cu contextul, unul pe care ea n’a stiut/vrut/putut sa’l puna la locul lui.
delimitarea se facea intre oameni care au blog si bloggeri in contextul interminabilelor discutii despre venituri si pretentia multora de a fi inclusi in campanii, pretentie, de multe ori, nejustificata!
uite, eu am ca hobby modelarea lutului, la modul ca din cand in cand mai iau un guguloi de lut si incerc sa’l transorm in ceva care mie mi se pare dragut. uneori, li se pare dragut si altora care comenteaza si spun ca le plac “operele mele de arta”. totusi, asta nu ma face modelator in lut, sau cum s’o numi meseriasul care face asta, si, in nici un caz, nu ma indreptateste sa am pretentii de expozitie cu vanzare!
Tomata
i-am spus asta pe grup, dar a tinut-o una si buna.
Ciupercutza
Eu acum ar trebui sa fiu ofuscata ca nu-s pe grupul de bloggerite, nu? :)) Adica nu m-a invitat nimeni p’acolo. Nici nu stiam de existenta grupului … Ma rog, eu nici nu sunt asa mare fan facebook 😀
Dar ce e atat de aiurea in expresia “om cu blog”? Uite, eu sunt un om cu blog. There, I’ve said it! Sunt un om cu o viata normala, care in ultimii 4 (aproape se fac 5) ani am scris pe un blog. Si nu o sa ma oftic niciodata ca nu ma striga cineva la joaca “blogaritzo” :))
Gizas, ce probleme au unii! Bai la inceput parca nu era asa …
Deci, ne vedem la Cluj au ba? Eu sper sa vii 😉
Tomata
vin la Cluj, fac tot posibilul ca mi-a parut rau ca nu i-am vazut pe Roxette la Bucuresti. 🙂
LauraDZ
Andreea, cand vorbesti de prea multe link-uri externe, e vorba doar de cele de pe pagina blogului sau si de cele inserate in articole? Pentru ca de exemplu, profilul blogului meu necesita multe informatii care pot fi extrase cel mai bine chiar de la organizatori, si atunci eu pun link-urile lor… 😐
Tomata
m-am uitat pe blogul tau si nu ai asa multe linkuri, e ok. ma refer la linkurile statice, din sidebar. posturile sunt continut dinamic si ala se tot schimba. intr-o saptamana-doua trece deja pe pagina a doua si tot asa. si eu am o gramada de linkuri prin posturi, dar alea nu dauneaza blogului per total. insa daca ai in sidebar o lista de 150 de bloguri… s-ar putea ca lui Google sa nu-i convina.
LauraDZ
Am inteles acum, mersi de raspuns 🙂
totoana
mersi si eu pentru info asta, nici eu nu stiam 🙂
Andrada
heheh. Inseamna ca de mine ti-e drag sau ceva de genul.. 😛
Katyna
Nici eu n-am inteles “drama” respectiva, dar uite ca pana la urma datorita acesteia, am citit doua articole frumoase cu care sunt de acord.
Eu, un om cu blog, n-am fost in stare sa accept multa vreme acei multi de “daca” din articolul Ruxandrei, dar acum m-am vindecat. :))
maria
M-ai racorit si pe mine :).mi-a placut foarte mult articolul tau.
Ingrid
Aoleo, il citesti pe Horica? Nu-i vorba, am intrat si eu sa citesc minunea lui de text, lucru pentru care numai tu esti de vina 😛 Dar pe bune, nu trebuie luat in serios nicio clipa, omul e un autoproclamat GURU, intamplarea face ca mi-a fost dascal (vorba sa fie) acum 100 de ani si unica amintire pe care o pastrez despre el e ca-n opinia sa toti studentii erau prosti, el era unicul destept. Personal, am devenit proasta pentru ca la sfarsitul anilor ’90 am declarat in timpul seminarului ca nu am avut ce scrie intr-un eseu cu tema “Dan Diaconescu isi face televiziune”. Mi-a zis ca daca-s asa de neinformata si ignoranta, el nu poate face nimic. Iti dai seama…. daca putea? =)) Si vorbim de OTV, ceea ce spune multe.
Bon, in alta ordine de idei – eu sunt inca un om cu blog, ma regasesc total in descrierea asta. Am inceput sa scriu efectiv pentru mine, nu am Ad Sense si nici alte celea, ma bucur de ai mei, in medie, 23-24 de unici pe zi si-mi tresare sufletul de bucurie ca uite, INCA un om care a ales sa revina si sa cheltuie cateva minute din viata si timpul lui pentru a ma citi. E o satisfactie imensa.
Link Exchange n-am cerut si so help me God, n-o sa cer niciodata. Mi se pare penibil.
Poate-o sa mai cresc, poate nu – dar daca asta o sa se intample, in niciun caz nu va fi pentru ca improsc cu link-uri oriunde si ma milogesc de link exchange.
PS: mint, pe Horica il tin minte inclusiv ca urmare a numeroaselor zvonuri despre aventurile sale cu studentele, fapt deosebit de etic de altfel 😀
Tomata
nu-l citesc. e prima (si sper ca si ultima oara) cand dau peste un articol de-al lui. de fapt mi l-a aratat Nebuloasa, ca altfel treceam nepasatoare pe langa el. si dup-aia am vazut ca tot el e si autorul cartii despre Social Media. pare un om cam de nimic…
Cristina
Treaba cu studentele e de notorietate. Omul atâta poate. Aparusem si eu cumva in grupul lui de pe FB si dupa ce am vazut ca incepuse cu tot felul de reguli comuniste am iesit. Pacat ca s-a gasit sa scrie o carte tocmai unul care nu are vreun cuvant de spus, rezultate palpabile, practice. Mai trist insa, e ca aduna totusi in jurul lui oameni (capabili de altfel) pe care ii sufoca cu auto-suficienta lui.
ruxa
ingrid, am auzit si eu de zvonurile alea, dar nu pricep, neam, de ce ar avea cineva o aventura cu distinsul, ca nu’l ajuta, in sensul asta, deloc, da’ deloc!, farmecul personal, si nici vreun adonis nu e! 🙂
Oana din Bucate
Deci nu se poate una ca asta…exista un grup de bloggerite si eu nu stiam de el? :)) Acum, mai in gluma, mai in serios, devine uneori obositore toata “cearta” asta intre bloggeri mici si mari, cu cei normali prinsi la mijloc.
Uite, eu de exemplu, va apreciez pe fete ca tine, Ruxa, Nebuloasa sau Miruna – blonda ganditoare, care sunteti undeva sus. Apreciez si alte cateva fete (colege, prietene sau descoperiri intamplatoare) care scriu pur si simplu dupa sufletul meu. Eu scriu pentru ca la imi place si pentru ca vreau sa povestesc lucruri frumoase. Sunt constienta ca daca as lupta putin mai mult, as putea creste mai mult, doar ca nu gasesc momentan resursele necesare de timp si energie.
Dar probabil as putea sa ma apuc si eu sa spun ca sunteti toate niste necunoscatoare si sa imi cresc traficul. Oare asta m-ar face blogger mare? :))
Cat despre diferentierea Ruxei-e una de fond. Forma sub care e pusa e una care tine de cuvinte, doar pentru a cataloga doua categorii de indivizi detinatori de bloguri. In rest, e o parere sincera, argumentata si care vine din experienta persoanala.
Dincolo de toate discutiile astea ce circula prin bloguri in ultimele 6 luni, cred ca important e sa nu uitam motivele pentru care am inceput sa scriem. De drag, nu pentru ca doream campania x cu profitul y. Sau poate sunt eu mai naiva…
Scuze de lungimea comentariului. Un weekend frumos 🙂
Tomata
da, daca faci eforturi, poti sa-ti aduci blogul acolo sus. Blogul meu n-a ajuns unde este intr-un an. Implineste 5 ani anul asta si abia de 2-3 ani a inceput lumea sa auda de el. Insa am fost constanta, am scris zilnic (sau aproape zilnic), am participat la evenimente (desi nu prea multe), am comunicat cu alti bloggeri, am tinut legatura si asa, incet incet am crescut. Dar altii au pretentia ca asta sa se intample in jumatate de an sau mai repede.
Ai fi surprinsa, dar unii nu s-au apucat de scris pentru ca voiau sa scrie. unicul lor scop e sa castige bani. si cand pleci cu gandul asta, nu zic ca e imposibil, dar cred ca e mult mai greu, mai ales daca nu indeplinesti conditiile alea de care zicea Ruxa.
Cristina
Si nu-s putini ăştia care caută să se îmbogăţească peste noapte din blog!
lala
esti totala!imi place ca spui lucrurilor pe nume.
Andra
Personal sunt recunoscatoare pentru astfel de articole, cand cineva isi sacrifica timpul sa ii invete pe altii cum ar trebui sa procedeze in lumea blogging-ului. In concluzie, mersi!
Tomata
cu drag. daca toti ar fi asa deschisi… poate blogosfera asta n-ar mai fi inveninata de articole urate, de scandaluri si alte neplaceri.
frmshk
Ei, eu zic că tastele s-au încălzit, de fapt… dar, da, bine că te-ai răcorit tu!
Bun! Deci eu mă simt bine în pielea mea de blogger normal (normal anormal, eventual) sau om cu blog. Sau cum o fi. Că nu contează așa mult titulatura asta. Contează ceea ce ești. Ce ai curaj să fii. Cei care se simt deranjați sunt tocmai cei care vor să fie altceva decât sunt. Trist.
Pingback:
Monica
Eu trag nădejde că în curând (deşi a durat cam mult, dar aşa e la noi până şi în politică) se vor limpezi apele şi în blogosfera românească.
S-o fi întâmplând şi pe alte plaiuri, nu ştiu, dar în mare problema mea e că cei care vor bani de azi pe mâine din blogging nu sunt adevăraţii bloggeri care au un scop, o temă, o nişă a lor. Şi Seinfeld, un om care a făcut un serial despre nimic, s-ar ruşina de sărăcia (din toate punctele de vedere: de la stilistică, la exprimare, de la gramatică la obiective) de pe blogurile cerşetorilor de linkuri. Cele care s-au cernut şi care plac ochiului s-au clădit în timp.
Iar oameni ca Andra (care a comentat mai sus) sunt cei care se află pe calea cea bună. 1. pentru că nu poţi inventa roata 2. pentru că prin documentare, lecturi pe teme adiacente şi furat meserie se învaţă. 3. Pentru că orice lucru făcut cu bun-simţ rezistă în timp.
Tomata
ohooo, pana sa invatam toti asta… sau macar mare parte… mai e. 🙂 bine totusi ca cineva mai invata sau vrea sa invete. 🙂
Mihai Motrescu
m-ai pus pe ganduri, sincer nu stiu de care blogger sunt dar am de gand sa ma pun sa mai citesc niste sfaturi pentru bloggeri:)
maya
eu nu am inteles partea cu penalizarea si SEO…se poate explica pentru cineva care nu are mari cunostinte in partea cu informatica?
Tomata
pai, Google penalizeaza un site care are prea multe linkuri externe (spre alte site-uri/bloguri) pe el. pur si simplu nu il considera de incredere. prin penalizare se intelege o scadere in rezultatele oferite de motorul de cautare, uneori, in functie de cat de tare greseste site-ul chiar si eliminarea completa.
Mihai Motrescu
RECOMAND DOUA CARTI PENTRU CEI CARE VOR SA INVETE DESPRE BLOGGING
ProBlogger care e deja la a doua editie si 31 Days to Built Better Blog de Darren Rowse…
Cristina
Darren este şi cel care se ocupa de ProBlogger. Eu personal, il am in reader si citesc fiecare postare noua. Nu stiu daca as cumpara neaparat cartea, pentru ca daca iei site-ul din scoarta in scoarta si mai si aplici, iesi A-lister direct 😛
Bogdan
Cu alte cuvinte, blog for the sake of it, not for the money.
Pingback:
Pingback:
Teodora
Pentru mine nu ti-ai racit tastele degeaba, cel putin pentru mine. Mi-a trebuit cam un an de zile sa incep sa scriu pe un blog, la inceput aiurea, apoi mai serios. Niciodata nu am cautat sa imi fac publicitate milogindu-ma de altii, asa cum primesc eu mesaje pe pagina “facem schimb de likesss” sau “pub 5 pozikkk” :)) Ma amuza dar ma si ingrozesc.
In ultimul timp este un val de pagini de fb facut aiurea de pustoaice de 12, 13 ani, cu toate tampeniile, dar care au succes. Zicea Stela Popescu la un moment dat ca romanii inghit astfel de tampenii pentru ca nu li se ofera altceva. Dar eu stiu atatea pagini de fb si bloguri care chiar ofera ceva insa nu stiu sa se faca auziti. In fine, prea mult de discutat.
Eu sunt un om cu blog si nu cred ca voi fi vreodata o bloggerita adevarata, dar articolul tau m-a ajutat sa-mi pun ordine in gandurile legate de acest subiect. Mult succes iti doresc, inspiratie cat cuprinde si un an nou la fel de bun ca si 2012 (cel putin, pentru ca am vazut ca pentru tine a fost cu adevarat bun) ! 🙂
Tomata
multumesc de urari, asemenea iti doresc si eu tie.
n-ai de unde sa stii cat de departe vei ajunge. eu nu mi-am propus asta si nici nu m-am gandit ca se va intampla. pur si simplu am pus pasiune in ce am scris si a venit de la sine 🙂 spor 🙂
apropos, ai gresit linkul blogului tau, duce la o pagina inexistenta. cred ca e zgomotulgandului, nu? ai mancat u-ul 😛
Mirela
Ce frumos e articolul tau, desi il citesc la mai bine de un an distanta de cand l-ai scris!….Si eu sunt un om cu blog iar mie, spre deosebire de ce am citit aici, chiar imi place titulatura. Cumva, nu m-as regasi in termenul de blogger. Ca sa nu mai spus ca eu mi-am facut blog din dorinta de a scrie despre cartile pe care le citesc ca sa nu le uit (incepusem sa uit ce si cand am citit, sau cine a scris care carte.)..:))
Printre altele, de fiecare data cand am comentat pe la altii pe blog, nu am indraznit niciodata sa imi las adresa blogului meu (cu exceptia campaniei vALLuntar cand toata lumea ajuta pe toata lumea sa se adune cat mai multe comentarii) …nici macar nu dau share la articolele scrise de mine pe propriul meu cont de facebook. Poate nici chiar asa nu e tocmai bine…
Tomata
Pai nu-i tocmai bine 🙂 Ca ma gandesc ca vrei ca lumea sa iti citeasca randurile, nu? Daca-i asa, e musai sa-ti lasi adresa de blog in casuta unde iti cere URL-ul. de exemplu eu as fi intrat pe blogul tau sa vad despre ce scrii, dar daca nu-ti lasi adresa, cum as putea ajunge la el? 🙂