Concurs: Câștigă o carte – Românii, un viitor previzbil?
Acum aproape un an, Dragoș mă ruga să vă rog pe voi, cititorii mei timișoreni, să completați un chestionar pe tema culturii. Înainte de Crăciun, Dragoș m-a anunțat că acest chestionar stă la baza unei cărți despre esența românilor, pe care ar vrea să o ofere unor cititori ai blogului meu.
Cartea se numește Românii, un viitor previzibil? și e scrisă de Dorin Bodea. Mai multe despre carte puteți afla în articolul lui Dragoș, care a citit-o și care poate mai bine decât mine să vă stârnească interesul. Preiau și eu de la el cele „două mari merite” ale cărții:
1. este prima carte serioasă de la noi, bazată pe o cercetare ştiinţifică, despre cultura românească şi despre impactul ei practic în viaţa de zi cu zi actuală – personală şi socială.
2. propune câteva soluţii vizavi de caracteristicile cu impact pozitiv (cum să le potenţăm) şi a celor cu impact negativ (cum să le minimalizăm).
Așadar, pentru a câștiga aceasta carte (care costa un pic mai mult de 58 de lei pe elefant.ro), răspundeți până sâmbătă (28.01) la următoarea provocare:
Alegeți trei caracteristici culturale pozitive și trei negative care vă caracterizează la locul de muncă / școală / facultate si vorbiti putin despre ele in comentarii la postul acesta.
Câștigătorul va fi ales pe baza celui mai argumentat raspuns și va fi anunțat duminică. 🙂
Multă baftă!
Alegeți trei caracteristici culturale pozitive și trei negative care vă caracterizeazăa la locul de muncă / școală / facultate.
asa iar apoi vorbim despre ele? daca da, unde? la noi pe blog?
nu, nu, aici. 🙂 in comentarii la postul asta. ca sa pot tine evidenta pentru tragere la sorti. o sa precizez si in post.
ca sa descriu trei caracteristici culturale ce se afla de partea pozitiva a cuantificarii constructive in materie de idei, proceduri, comportamente si altele asemenea ce in mare parte definesc conceptul de cultura si sa le raportez apoi la mine nu am nevoie a ma integra in aceasta discutie despre cultura, intr-un anume spatiu si un timp precizat pentru a fi partizanul cuiva. de aceea pot spune despre mine ca-s adeptul gandirii omului alexandrin, Om, caracter, spirit, solitar uneori intr-o astfel de incapatanare cum mi-e perceputa uneori perspicacitatea si daruirea de catre altii, multi din pacate ce prefera statusul mainilor uitate in san!
cred, de aceea ca detasat a fi de vreun spatiu-timp anume, specia de om, rational, analitic si actionand demn conform convingerilor apropriate ce-i drept intr-un spatiu si intr-un timp date ambele, iar asta nu pentru ca subiectul ar fi dorit aceste lucruri, individul apt sa decida singur destinul propriei fiinte in tot ce presupune evolutia sa pe orice plan e un bun castigat si pentru cei in mijlocul carora respira astfel de insi demni, respectabili.
concursul e valabil numai pentru timisoreni?
nu. chestionarul fusese pentru timisoreni, nu si concursul asta. 🙂
Nu te supăra pe mine, dar câştigătorul ales prin tragere la sorţi nu mi se pare o alegere bună. Subiectul e foarte interesant, iar dacă ai alege un câştigător după calitatea şi argumentele sale ai stimula lumea să scrie frumos şi cred că ai strârni discuţii interesante. 🙂
Aşa, oricine poate să scrie orice inepţie şi să câştige.
ai dreptate, numai ca mie mi-e atat de greu sa aleg. o sa schimb textul. merci, nu ma supar 🙂
Nu stiu daca prin ceea ce scriu particip la concurs, dar profit de ocazie sa spun ca in calitate de balerina si coregrafa am ocazia sa-mi infrumusetez realitatea, s-o transform in arta, sa privesc spre viitor, spre nou – imi place baletul contemporan pentru ca-mi da o mai mare libertate de exprimare (coregrafica si nu numai) – si am posibilitatea sa-mi diversific activitatea prin rolurile pe care le interpretez sau ceea ce creez.
Nu-mi place ca ma lovesc de un anumit traditionalism in gandirea artistica si organizare, care nu lasa lucrurile sa evolueze si le pune mereu in aceeasi matca. Se aplica ceea ce se stie deja ca functioneaza, chiar daca s-a dovedit a fi ineficient si nu se incearca noul, probabil de frica pierderii valorii proprii, a autoritatii, a fotoliului ocupat . Se lucreaza ierarhic mai mult si nu in spirit de echipa, astfel incat nu se incurajeaza libera initiativa, dezvoltarea calitatilor personale, comunicarea directa. Si de multe ori o persoana e nevoita sa lucreze in locul altor cinci si e de la sine inteles depasita de situatie. Sunt un fel de Stan Patitul si mi-e ciuda ca n-am suficient entuziasm si forta sa schimb lucrurile. 🙂
Bine mai. Lucrand intr-un hotel am intalnit o gramada de oameni, atat romani cat si straini, si pot sa-ti spun ca atunci cand vine vorba de pretentii ai nostri sunt mult mai fitzosi decat strainii. Au filozofia aia bizara ca “pe banul meu fac ce vreau io” inclusiv ma port ca un ghiolban.
Deci o caracteristica culturala pozitiva as zice ca e pretentia unui comportament civilizat la cei din jur. Asta insa poate naste destul de repede una negativa si anume critica sau intoleranta fata de cei in situatii speciale (betivi, homelessi).
Alta ar fi faptul ca ma consider inteligent si destul de cult incat sa ma aventurez in explicatii si sfaturi ce pot fi interpretate gresit de colegi, ca un fel de aroganta fatisa, un fel de io le stiu pe toate, poate chiar o atitudine de sef, lucru care mie imi provoaca dezgust. N-am nici o ambitie de genul asta… poate alta caracteristica negativa.
O alta ar fi ca cel putin la suprafata ma consider un om destul de integru. Prin urmare n-am probleme si in teorie ofer si primesc incredere. Apoi insa mai e si frustrarea aia cand toti se descurca, tu castigi insuficient, esti intr-o meserie in care se presupune ca esti “spaguibil” si ca bacsisul e rege asa ca mai indoi regulile. E o linie fina si prefer sa nu ma gandesc prea mult la ea. Visez insa la meseria aia in care sa fii platit indeajuns tocmai pentru ca esti integru. O fi existand?
Of, of, mai, mai… pai avand in vedere ca lucrez in mare parte acasa am sa incep cu chestiile negative: nu reusesc decat foarte rar sa-mi incep lucrul foarte de dimineata, mai degraba ma intind pana tarziu in noapte, nu reusesc astfel decat sa-mi dau programul peste cap, sa nu mai socializez cu nimeni, sa nu mai vad o stire, sa uit sa mananc pentru ca lucrez continuu, all day long and all night long; lucrez foarte mult, dar din pacate in Romania plata pentru traducerea unei carti lasa de dorit, plus ca ti se cere sa lucrezi ca la banda, oarecum fara sentiment, ca un robotel care nu gandeste si trebuie sa puna virgula la fiecare 3 cuvinte si punct la fiecare 5 cuvinte. Exista totusi si parti bune : ador cartile, ador sa le traduc; de multe ori ma pierd printre cuvinte si uit ca ploua sau ninge, ca am mancat sau nu, ca sunt trista, ca am probleme, ma las in mainele personajelor si zbor alaturi de ele, traiesc fiecare descriere pana la durere, fiecare cuvintel devine o imagine, de multe ori tastez, tastez si iar tastez si uit de tot ce se intampla in jurul meu. Atunci lucrul merge struna, I’m inside the book, o traiesc cu bune si rele, si parca nu mai obosesc….
Hey, Andreea, te-as ruga sa nu ma iei in calcul pentru ca am castigat deja cartea asta la Dragos pe blog. Luna trecuta. Abia acum am aflat :)) Thanks