De ce nu se mai ecranizeaza romane romanesti?

Aseară am terminat primul volum din La Medeleni (da, abia acuma o citesc) și n-am putut să nu mă gândesc că de atâta amar de vreme, nimeni nu s-a încumetat să pună cele trei volume pe peliculă. Am găsit și un articol care încearcă să explice de ce nu s-a întâmplat asta. Eu l-am citit pe diagonală pentru a nu-mi strica surpriza descoperirii viitoarelor întâmplări.

Și totuși, de ce s-au oprit regizorii români din ecranizat romane autohtone? De ce nu se fac remake-uri la noi? Avem atâtea cărți bune, cărți care ne-au mângâiat copilăria, adolescența și uite, chiar și vârste la care La Medeleni poate părea un roman depășit. Vă asigur însă că mă bucur la fel de mult de isprăvile Olguței, ale Monicăi și ale lui Dănuț. Și tare mult, tare tare mult mi-ar plăcea să văd un film după cartea asta.

Nu zic că filme precum Ion, Cel mai iubit dintre pământeni, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Enigma Otiliei sau Pădurea spânzuraților nu sunt bune, dar sunt vechi. Ce puști din anul 2011 ar mai savura ecranizările alea? în cel mai bun caz s-ar uita la ele forțat. Și e păcat, că material avem.

Mă uit la americani care abia așteaptă să iasă un bestseller să-l toarne mai apoi într-un film. Și unele dintre cele mai iubite filme ale tuturor timpurilor au fost ecranizări. Pe aripile vântului, Stăpânul inelelor, Harry Potter, Nașul, The Shawshank Redemption, Lista lui Schindler, Ultimul mohican, Fight Club, chiar și seria Twilight sunt doar câteva titluri ce-mi vin acuma în minte. Mai mult de atat, le ecranizeaza si pe ale altora (ale francezilor: Cei trei muschetari, ale suedezilor: seria Millenium, ale nemtilor: Cititorul, etc). La noi de ce nu se poate?