Ia-mă de mână
Unul dintre cele mai delicate subiecte din ultimii ani e subiectul HIV/SIDA. Tocmai din acest motiv îmi e puțin cam dificil să vorbesc despre el. Nu m-am gândit niciodată până la capăt la boala asta pentru că gândurile sunt terifiante.
Însă unii, mai nefericiți ca mine, se gândesc și, mai mult, trăiesc zilnic cu ea. Nu pot nici măcar să-mi imaginez cum e și nici nu fac efortul pentru că mă cutremură. Dar chiar dacă nu vreau, am primit un mail cu niște statistici dureroase:
– 1 român din 2 (!!!) care trăiește cu HIV are cel mult 24 de ani.*
– ~65% din românii bolnavi de SIDA sunt seropozitivi din cauza altora, prin injecții contaminate în perioada 1988-1990.
Cât de nedreaptă e viața cu acești oameni?
Să vezi în fiecare zi cum lumea se ferește de tine, cum te marginalizează și cum te discriminează pentru că suferi de o maladie incurabilă, nu te ajută prea mult la psihic. Dacă în alte țări, cu o mentalitate mai deschisă, cu o toleranță ridicată și cu o putere mai mare de acceptare, acestor oameni le e puțin mai ușor să lupte cu SIDA, pentru că semenii lor nu-i arată cu degetul, în România lucrurile nu stau chiar așa. Sunt tratați ca niște neoameni, ca niște ființe ce le pun în pericol existența celorlalți.
UNOPA este o organizație care face tot ce poate pentru acești nefericiți. În jurul datei de 1 decembrie, care nu este numai Ziua României ci si Ziua Internaționala a Luptei împotriva HIV/SIDA, a lansat campania Ia-mă de mână. Până la jumătatea lunii decembrie, UNOPA își propune să strângă cât mai multe susțineri pentru a-i încuraja pe cei afectați de HIV să lupte mai departe. O luptă care nu e deloc ușoară.
Ce puteți face?
Intrați pe site-ul iamademana.ro și dați click pe hartă în dreptul județului vostru.
Lasați un mesaj de susținere pentru bolnavii afectați de HIV/SIDA.
Atât.
Toate mesajele vor ajunge la ei și fiți siguri că le vor aduce o bucurie. Cât de mică ar fi ea, tot vor ști că există și oameni cărora le pasă de ei.
Puteți da like paginii de facebook a UNOPA sau follow pe twitter.
6 Comments
Pingback:
Mihai Motrescu
sunt unele boli care mie mi se pare mai greu de suportat discriminarea de care are parte bolnavul decat boala in sine
bloodie
Pentru mine nu a fost niciodată un subiect delicat sau tabu. Trebuie să recunosc că nu sunt un exemplu în ceea ce privește discriminarea și mai am ieșiri rasiste sau xenofobe, dar în ceea ce privește bolnavii de SIDA, nu mi se pare deloc justificată disciminarea. Poate că vine din lipsa de informare, pentru că, sunt sigură, 95% din cei ce discriminează, habar nu au cum se poate transmite boala.
Periculos e pentru un medic, care, spre exemplu, se poate înțepa accidental cu un ac folosit în prealabil la o persoana seropozitivă. Din puncul meu de vedere, acești medici sunt niște eroi și merită toată admirația.
Susținerea nu ar trebui să vină de pe un site, unde, unul ca mine sau ca tine dă un click, fiindcă e ușor să îți exprimi susținerea când ești departe… detașat…
Întreabă-te… câți dintre cei ce click-uie pe site, ar îmbrățișa (fizic, în realitate) un om bolnav de SIDA. Eu știu că aș face-o… poate și tu…. dar câți crezi că sunt așa?
Oana
Nu zic ca nu e buna campania, dar nu ar trebui oare mai multa interactiune? HIV se transmite destul de greu si cred ca oamenilor le-ar prinde mai bine socializarea live decat mesajele scrise.
lala
si eu cred ca oamenii nu sunt bine informati in legatura cu acest subiect.
Pingback: