Un an de când s-a stins
Continui seria posturilor triste şi întrerup tradiţia articolelor livreşti duminicale pentru că azi se împlineşte DEJA un an de când a murit bunicul meu.
Un an de când mă uitam la trupul inert şi nu simţeam o durere prea mare. Un an de când am stat cu spatele la groapă pentru că n-am vrut să văd cum îl lasă jos în întuneric şi un an de când, plângând pe înfundate, îl imploram pe Dumnezeu să nu mi-l ia pe tati. Un an de când i-am spus mătuşii mele: “ce m-aş face eu dacă şi tati s-ar duce?” Un an de când bunicul meu s-a dus la soţiile lui, la fraţii lui şi la ceilalţi pe care îi avea acolo sus. A trăit 94 de ani, o vârstă la care mulţi speră să ajungă. A fost lucid până în ultimele săptămâni ale vieţii, doar în ultimele zile a început să delireze. Bunicul meu a fost un om norocos. A trecut prin războaie, boli, pierderi de tot felul şi totuşi a mai găsit motive să zâmbească. A călătorit în toată Europa şi s-a bucurat de viaţă. şi-a văzut copiii până când cel mai mare dintre el avea 63 de ani, iar nepoţii până la 26… Iar la două luni de când s-a dus, l-a luat şi pe tati cu el. Să-i ţină de urât.
Bunicule, de-acolo de unde eşti, ai grijă de tati, aşa cum n-ai avut în timpul vieţii. Odîneşte-te în pace şi Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău.
Odihneasacă-se în pace! >:D<
stii, uneori stau si ma mir … si nu reusesc sa inteleg. eu sunt agnostic, da’ presupunand c-as crede: ai scris (cu ochii umezi, banuiesc) “A trecut prin războaie, boli, pierderi de tot felul şi totuşi a mai găsit motive să zâmbească.” … uitand ca, chiar si numai pentru ca nu i-ai uitat, ei (cel mai probabil) zambesc acolo sus … asteptand sa le raspunzi si tu cu un zambet (la cum facem cu totii o viata intreaga) … ca sa fie impacati si linistiti ca tu esti bine. ba’ mai mult: din ce ne povestesti, ti-a si demonstrat ca se poate … si cum se face asta … 🙂
@ INTJ – Cuvintele tale m-au facut sa plang, cu atat mai mult cu cat azi a fost o zi destul de grea (si nu din cauza a ceea ce semnifica ea). In ultima vreme imi gasesc tot mai putine motive sa zambesc… si degeaba promit ca o voi face mai des… se gaseste ceva in fiecare zi sa ma loveasca…
avand in vedere ca viata te a incercat mult eu te admir pt puterea de a merge mai departe si iti doresc sa multa liniste!
that was one of the saddest entries i`ve ever read! 🙁
odihneasca-se in pace si el si tatal tau!
Sper sa gasesti in tot ceea ce faci puterea de a zambi si de a merge mai departe…
cum spunea si Nietzsche “uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune”
calde imbratisari.
Nu pot să comentez mai mult de atât: te îmbrăţişez tare, tare de tot.
Trist.
Imi pare rau pt pierderea ta. Sper sa gasesti cat mai mult zambet in viata de zi cu zi.
@rjArzki – Asta sper si eu in fiecare zi… si nu prea vine ziua aia.
eu am purtat sicriul bunicului meu pe umar chiar de ziua mea, cand am facut 15 ani..desi la corp eram mai mare, tot suflet de copil aveam..
La mine peste 6 zile se face un an de cand s-a dus tatal meu, din pacate n-ai cum sa te lupti cu durerea si nici nu vreau sa o fac. Vreau sa ma doara cand imi amintesc de el, sa-mi fie dor de el, sa fie macar asa viu in sufletul mei .
@ Cristi – of, ce viata ai avut si tu… 🙁
exact asa gandesc si eu, numai ca in ultimul timp (de la Craciun) n-am mai prea plans. 🙁
Doamne! Este a doua oara cand simt ceva ciudat citindu-ti blogul. Ti-am mai scris o data la postul despre tatal tau, spunandu-ti ca sunt cateva coincidente, povestea mea seamana putin cu ceea ce scriai tu la acea vreme. Ei bine, acum am tresarit din nou.
l-am pierdut pe bunicul meu acum doi ani, in luna mai, a plecat in liniste si discret, exact asa cum a trait, a plecat in somn… A fost un soc pentru mine dar, nu am reusit sa ma descarc pentru ca un gand stupid nu-mi dadea pace. Tatal meu urma sa-si faca un set de analize in urma unei dureri persistente in gat. La tara fiind, fiecare venea cu cate o superstitie legata de cel din sicriu. Bunicul nu si-a schimbat deloc expresia fetei in cele trei zile, din contra, avea un zambet discret pe fata. “Babele” din sat spuneau ca asta inseamna ca va lua pe cineva mai tanar cu el. In sufletul meu se dadea atunci o lupta crancena, as fi vrut sa le urlu ca nu sunt decat niste tampenii, ca vorbesc prostii, ca nu e cazul pentru asta acum, ca bunicul meu radea de toate aceste vorbe din popor si nu le baga in seama. nu le puteam spune asta, zambeam amar si il rugam in gand pe Dumnezeu sa nu aiba dreptate. Dupa 2 luni, a plecat si tatal meu, in somn, linistit sper eu, inainte de a apuca sa-si faca acele analize… Te imbratisez, draga mea! Din pacate nu mai putem face nimic pentru ca totul sa fie ca inainte, insa, ar trebui sa traim fiecare zi asa cum ne gandim ca si-ar dori ei sa facem…
tot ce mai pot sa spun e >:D<
Buna. Nu stiu cum am ajuns pe blogul tau, dar imi place enorm.
Postarea asta e superba, mai bine zis superb de trista. Nu pot sa spun decat condoleante si sa fii tare. Ca viata, dupa cum stim cu totii, nu-i mereu frumoasa. Ai grija de tine, si vei vedea ca toate vor fi bune intr-o buna zi.
Felicitari pt taria pe care o ai.. pt faptul ca poti trece peste .
Iti multumesc pentru complimente si te mai astept in comentarii.
Iar daca iti plac chestiile triste, stai sa vezi ce urmeaza pe 23 martie… 🙁
imi place enorm de mult blogul tau, ma bucur ca am dat de el (prin cineva), ma repet, dar in anumite povestiri din viata ta, ma regasesc si te inteleg. Ca o paranteza, in 6 septembrie, a murit bunica mea si simt ca ceva s-a rupt, ea m-a crescut de la 10 luni pana la 6 ani, ea m-a invatat sa merg, sa vorbesc, sa crosetez,cos,tricotez etc, spunandu-mi ca e rusine ca o fata sa nu stie sa faca astfel de lucruri, iar eu imi doream cu disperare sa ma joc (acum imi folosesc toate astea si ii multumesc). Inainte sa moara, nici nu stiam ca va muri, nimic nu prevestea acest rau, i-am aratat o rochie crem de dantela, cusuta de mine si era asa incantata ca eu sunt singura care a mostenit calitatile ei. imi este dor de ea, a trait 83 de ani si a avut o casnicie de 68 de ani. Bunicul a fost distrus cand a pirdut-o… ITI DORESC SA AI PARTE SI DE MULTE BUCURII, PT CA SIMT CA ESTI UN OM BUN SI VIATA A FOST PUTIN CAM CRUDA CU TINE 🙁