„Nu uita sa respiri!”
Aţi văzut deja traseul concediului nostru, da’ încă nu-i tot misterul dezvăluit. Să vă zic ce s-a întâmplat în continuare.
Acum că stau să evaluez şi să trag concluzii, a doua zi a fost cea mai frumoasă. Pentru mine cel puţin, chiar dacă am avut parte de nişte nervişori provocaţi de unii bizoni din trafic care nici măcar un lăcaş de cult nu pot respecta, darămite pe semenii lor. Obiectivele din ziua II sunt marcate cu mov-albastriu.
Râmnicu Vâlcea – Schitul Ostrov – Mănăstirea Cozia – Mănăstirea Curtea de Argeş – Transfăgărăşanul – Cetatea Poienari – Barajul Vidraru – Bâlea Lac – Făgăraş
Schitul Ostrov este o bisericuţă mică mică, situată pe o insulă de pe Olt (aşa am bifat cel de-al doilea râu important al ţărişoarei noastre), care are o grădină cu atât de multe flori încât de data asta chiar mi-au plăcut – eu nu sunt cea mai înfocată fană a florilor. poze
Mănăstirea Cozia – aici s-a întâmplat incidentul cu bizonii. Fiind foarte greu să găseşti un loc de parcare, toată lumea merge încet şi – se presupune – aşteaptă să iese unul ca să intre altul. ţi-ai găsit! N-a durat mai mult de 1 minut manevra de aşteptare şi parcare, dar parcă luaseră toţi foc. Crăpau că trebuiau să aştepte puţin. Am intrat în mănăstire clocotind de nervi şi doar mormântul lui Mircea cel Bătrân mi-a alungat iritarea. Uitasem că moşulică e înmormântat acolo, şi m-au trecut fiorii când am urcat în muzeu şi o voce recita poezia lui Grigore Alexandrescu – Umbra lui Mircea la Cozia. Pentru o fracţiune de secundă cred că l-am şi simţit. Fiind unul dintre domnitorii mei preferaţi, am ţinut morţiş să mă pozez cu el. 🙂 mai multe poze
Mănăstirea Curtea de Argeş – superbă. I-am văzut poza pe un blog, nu mai ştiu pe care, dar mi-am făcut un ţel din a o vizita, aşa că a fost unul din primele obiective marcate pe harta concediului. Recunosc, n-am ştiut (sau poate am ştiut şi am uitat) că e mănăstirea Meşterului Manole. Noroc cu Iubi, că m-a luminat şi pe mine. N-a ştiut să-mi arate peretele în care e zidită Ana, da’ m-a innebunit cu fântâna ridicată în locul unde a murit meşterul. alte poze
Cetatea Poienari – n-am urcat la ea, că era prea sus şi n-aveam vreme, da’ am văzut-o de jos. 😀
Barajul Vidradu – maaaaare. Frate, cât e de mare. şi barajul şi lacul. ştiam că se face bungee jumping, da’ tot am ratat momentul când a sărit o tipă. Am auzit-o însă şi am văzut-o când atârna în sfoară. Sunt curioasă de bungee jumping şi aş face. Da’ nu de pe Vidraru. Nu, nici bătută. Am făcut poze, am mâncat un porumb prăjit, ne-am minunat şi ne-am cărat.
Transfăgărăşanul – Iubi zice că jumate din el, eu zic doar că vreo 35-40% e v-a-r-z-ă. îţi vine să-i plângi de milă maşinii şi tot la următoarea curbă speri să vină şi drumul ăla despre care vorbeau la Top Gear. A venit, da’ când eram deja cu nervii la pământ. Mie mi-a trecut şi mai repede când am început să întrezăresc cei doi coloşi printre alte creste „îmbrăzite”. încet încet, până au ăpărut în toată splendoarea lor. Priveliştea se desfăşura înaintea ochilor noştri şi eu aproape că am uitat să respir. A fost cineva pe Transfăgărăşan fără să fie impresionat? Io sincer mă îndoiesc. Chiar dacă îl mai văzusem o dată prin clasa a IV-a…n-avea importanţă, e la fel de măreţ şi la fel de impunător. şi muntele şi Transfăgărăşanul. toate pozele
Bâlea Lac – sesiune nouă de photoshooting. Cam friguţ, dar minunat. Lacul e la fel cum mi-l aminteam, micuţ, rece şi calm. Ne-am cocoţat pe toate stâncile mai la îndemână, am făcut poze şi am cumpărat brânză de burduf, caşcaval afumat, muşchiulet afumat şi o ceapă roşie pe care abia aşteptam să le mâncăm. M-am înfruptat şi cu nişte afine, am completat cu mure şi am coborât, la fel de încântaţi de privelişte ca la urcare.
Făgăraş – mi-a plăcut orăşelul ăsta, mai ales că avea o cetate şi ne-am şi nimerit taman la Sărbătoarea Oraşului. N-am stat însă pentru că ne aşteptau acasă brânza, ceapa şi muşchiuleţul. Cazarea a fost de vis, la pensiunea Iarina, unde camera arăta cum puteţi vedea mai jos, la numai 70 de lei pe noapte. alte poze
Mâine vă povestesc cum a fost în altă parte. 🙂
20 Comments
ddunia
Pe Transfagarasan trebuia sa fi incercat carnatii si cascavalul! Pfuiii, si acum poftesc cand ma gandesc ce gust aveau! 🙂
Bia
Tare mișto a fost traseul vostru. Eu am un cui cu Transfăgărășanul că nu am ajuns pe acolo deși e în plan de 3 ani, grrr…
Îmi place că ați mers, nu glumă, nu ați ținut la odihnă ceea e super, mă recunosc de numa…
Dena
Acum trei ani am plecat si eu la drum si am avut cam acelasi traseu, pe atunci drumul pe Transfagarasan era bun, iar la manastiria Cozia am aruncat un banut in fantana si mi-am pus o dorinta care s-a implinit cateva luni mai tarziu.
ramo
Superb… Si eu am facut Transfagarasanul vara asta. Minunat. Ai dreptate cu drumul 35% varza. Asta pentru ca sunt indulgenta cu el si am intalnit alte drumuri mai rele 🙂
Miscellaneous
Deci din pozele pe care le-ai pus aici pe blog, cea în care ne faci cu ochiul și alta când stai cu spatele și te uiți la o parte din Transfăgărășan, sunt foarte reușite !! E frumoasă și România, doar că din păcate, nu se promovează latura asta a ei.
*Vezi că ai scris lacul VidraDU. 🙂
jowin
Pe Manastirea C de Arges este un semn rosu,un fel de stampila si acolo se presupune ca ar fi fost Ana zidita:
http://www.trilulilu.ro/mariadespina/8aa0c93358284b
silvia
da, partea de arges din transfagarasan e sinistra 😀 deh, judetul meu, stiu ca sunt lenesi.
bine ai revenit :*
Antonia
fata, esti high-tech si ai laptopisetu’ moldovei la tine? :>
Tomata
Anda
Imi pare bine ca ai revenit cu bateriile incarcate. Data viitoare poate vii si prin Moldova, avem multe locuri frumoase de vizitat . :*
Snupi
Fost’am si eu in trecere pe la Schitul Ostrov si Cozia. Iubesc valea oltului 😀
Tin minte ca am innoptat la Caciulata [chiar pe valea Oltului] cand am vizitat cele doua manastiri ultima oara.
Genial loc 🙂
artistu
Mai era si cascada LOTRISOR de vazut cand ati venit pe Valea Oltului. Sau poate dupa ce se termina de asfaltat TransAlpina mai zburatiti o data pe aici si plecati din Valea Oltului catre Valea Jiului, ca sunt si acolo o gramada de chestii faine de vazut in interiorul “inelului” facut de voi in cadrul acestui tur – http://artistu.ro/jurnale/jurnal-de-romania/valea-jiului-in-jurnal-de-romania-cate-sunt-frateee/
Alex
Super poze! Am fost si eu la Cozia si la Balea. Pe cat de frumos, pe atat de obositor mi s-a parut
Iulia I.
Pana la Cetatea Poienari erau 1480 de trepte de urcat; un detaliu pe care n-am sa-l uit niciodata :))
mariusrusu
Transfăgărăşanul…
Margeluta
Ai fost pe la mine in Valcea…Asa ma bucur ca ti-a placut. Eu una nu ma mai satur de Valea Oltului, desi am vazut-o de nenumarate ori. Iar manastirile din judetul Valcea sunt toate bifate. N-am scapat nici macar una. Doar e casa mea! 😉 Frumoasa vacanta ai avut Tomatino! Ai revenit cu forte proaspete!
Tomata
Antonia
Asa ti se pare? Pacat. Probabil ca asa se vede din firea mea, ca sunt o persoana superficiala si probabil batjocoritoare, m-ai judeca tu. Da, cred ca asa par in ochii celorlalti, dar – la naiba – asa sunt eu. Oamenii din jurul meu ma cunosc si stiu ca am mai multe de oferit decat cred cei care nu agreeaza compania mea.
Si referitor la postu’ ala, ce pot spune? Chiat tu ai spus intr-unul din posturi ca nu esti high-tech ca sa porti laptopul dupa tine si incerci sa folosesti telefonul cat mai putin. Acesta este motivul datorita caruia am lasat acel comment: eram doar curioasa sa vad daca ai laptopul la tine, nimic mai mult. Nu mi-o lua in nume de rau, draga mea. 😉
Tomata
Oana
Transfagarasanul l-am facut si eu din nou, vara asta si nu mi s-a parut chiar rau..mult mai rau in schimb a fost drumul dintre Curtea de Arges si Campulung Muscel. De fapt nici nu-l pot denumi sosea, ca un drum forestier ar fi fost mai bun decat asta. E pur si simplu “stropit” cu gropi.